Italienii vor vota duminică pentru a decide cât de mare le va fi pe viitor parlamentul și cât de mulți pensionari bronzați vor face în continuare legile. Propunerea supusă referendumului este ca numărul parlamentarilor să fie redus cu o treime și ca în final să rezulte 400 de deputați și 200 de senatori. Rămâne de definit balanța între cele două camere, care de multe ori descoperă că au atribuții similare și se încurcă una pe alta votând legi contradictorii.
Pentru moment s-a renunțat așadar la ideea de “bicameralismo perfetto”. Pe când era premier, Matteo Renzi a pierdut deja în 2016 un mare referendum pe tema asta.
În acest moment, premierul (neales) Giuseppe Conte se poate lăuda că Italia e cel mai mare beneficiar al fondurilor europene destinate ieșirii din criză. Iată împărțirea fondurilor, pe țări, așa cum a fost anunțată ieri la Bruxelles.
Dreapta lui Matteo Salvini se pregătește însă să se înfrunte cu toate celelalte partide, iar La Repubblica scrie că Matteo Salvini urmărește să iasă primul în toate regiunile.
Este premiul Saharov deja stabilit ?
În Parlamentul European, care decernează premiul Saharov pentru drepturile omului, e pe cale a se forma un consens în legătură cu acordarea acestui premiu femeilor bieloruse.
De mai bine de trei decenii încoace, Parlamentul European acordă în fiecare an această distincție – botezata "Premiul Saharov" – care recompensează "personalități sau organizații pentru eforturile depuse in vederea apărării drepturilor omului si a libertăților fundamentale". Odată cu acest premiu, Parlamentul European mai oferă și un cec de 50.000 euro.
Grupul politic ECR a făcut deja o nominalizare pentru anul acesta, și anume: “opoziția democratică din Belarus, reprezentată de Svetlana Țihanovskaia”. La fel a făcut și Renew Europe, dar și conservatorii (EPP), care sunt principala formațiune politică; cât despre S&D, respectiv socialiștii, ei doar o formulează diferit, vorbind despre acele “brave women of Belarus.” Iată lista completă a nominalizărilor.
Cât despre Aleksei Navalnîi, multe ziare se întreabă astăzi cum a fost oare stabilit diagnosticul de otrăvire? Le Monde, în Franța, pune această întrebare și aduce și un răspuns detaliat, explicând cum s-a ajuns la acea sticlă de apă găsită în camera de la hotel și pe care s-au găsit urmele agentului toxic aflat la originea otrăvirii.
În Germania, la München, Süddeutsche Zeitung are în acest timp un comentariu neliniștitor despre cum Putin, care, pentru a rămâne la putere, are nevoie să încalce mereu noi granițe, chiar la propriu, de pildă granițele din Belarus sau Bielorusia, țara cu nume fluctuant și identitatea fragilă despre care scrie și la Moscova cotidianul de opoziție Kommersant într-un comentariu despre "Rusia Albă și fierbinte de tot" (Русь Белая и совсем горячая).
Le „Bojo” nouveau est arrivé
Acesta este titlul din săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné (doar în ediția pe hârtie), un joc de cuvinte pentru sloganul vinului ieftin franțuzesc scos pe piață cu mare vâlvâ în fiecare toamnă în octombrie: „Le Beaujolais nouveau est arrivé”. „Bojo” este premierul britanic Boris Johnson, căruia Le Canard îi face astăzi un portret necruțător pe penultima pagină, acolo unde sunt desenați cei răi, sau cei care nu vor să admită că fac parte din cei răi.
Astfel, pentru a trasa portretul acestui premier britanic pe cale de a încălca un tratat internațional (acordul preliminar al Brexitului, semnat cu UE), Le Canard a discutat la Bruxelles cu politologul belgo-britanic Marc Roche, care spune: „Nu cred că europenii au priceput că Johnson este acum într-o derivă totală. El încă nu și-a revenit din Covid, e un om epuizat, fără prieteni puternici pe care să se sprijine, în afară de Michael Gove, care nu vrea decât să-i ia locul. În spatele fațadei lui de clown, Johnson e singur, se păzește de toată lumea, nu iese din reședința lui din Downing Street și nu pleacă de lângă consilierul lui, Dominic Cummings, un anti-european visceral.”
Banksy riscă să-și piardă marca
Neexistând (deoarece nimeni nu știe cine e, nu plătește impozite și nu are asigurare medicală pe numele lui), se pune întrebarea: are oare Banksy vreun drept asupra operelor sale?
Răspunsul legal este NU, deoarece nu știm cine este Banksy. The Guardian scrie despre cum artistul a pierdut procesul împotriva unei firme de cărți poștale, Full Colour Black, care folosea o fotografie cu fresca Flower Thrower, pictată de Banksy în Ierusalim. Tribunalul a decis (cu oarecare logică), în această plângere fără precedent, că o persoană anonimă nu poate deține dreptul de copyright.
În 2014 deja, reprezentanți ai lui Banksy ceruseră dreptul de a depune ca marcă înregistrată fresca Flower Thrower, dar cererea tocmai a fost respinsă. Oficiul European pentru proprietatea intelectuală (EUIPO), care acordă asemenea brevete, a considerat că persoană cu identitatea ascunsă nu are dreptul la protecția imaginilor.
“Banksy a a ales să rămână anonim și cel mai adesea pictează graffiti pe proprietatea altor persoane fără a le cere permisiunea, mai degrabă decât să picteze pe pânză sau pe proprietatea sa”, a déclarat EUIPO.
Pe deasupra, Banksy nu intenționează să folosească el însuși imaginea pe care o dorea ca pe o marcă depusă. Potrivit lui Aaron Mills, avocatul companiei de cărți poștale Full Colour Black, intervievat de site-ul specializat World Trademark Review, verdictul implică aceea că și alte imagini ale lui Banksy vor putea de acum înainte fi folosite comercial:
« Din moment ce intenția lui de a folosi marca este inexistentă, atunci marca nu poate fi depusă. În realitate, toate desenele lui Banksy sunt acum în pericol comercial.»