La primele ore ale dimineții zilei de 16 septembrie, Elzada Mannanova, o femeie de origine kîrgîză în vârstă de 15 ani, a fost ucisă în timpul bombardamentelor efectuate de forțele tadjice în timp ce fugea din satul natal Dostuk.
Tatăl ei, Malik Mannanov, a declarat pentru serviciul kîrgîz al Europei Libere că și-a îngropat fiica în grabă în satul Margun.
„Toată lumea fugea de proiectile”, și-a amintit Mannanov, unul dintre cei aproximativ 140.000 de kîrgîzi forțați în timpul ostilităților din satele din regiunea sud-vestică Batken, dintre care unii au folosit un coridor deschis de Uzbekistanul vecin.
A fost o poveste tragică auzită mult prea des de ambele părți ale frontierei, în timp ce zeci de civili au murit sau au fost răniți.
Un medic kîrgîz examinează un copil refugiat dintr-o tabără de acomodare temporară după ce familia sa a fugit din calea luptelor izbucnite la granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan, izbucnite săptămâna trecută.
Tot în aceeași zi, președintele kîrgîz, Sadir Japarov, s-a întâlnit cu omologul său tadjik, Emomali Rahmon, la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai din orașul uzbec Samarkand.
Acordul la care cei doi au ajuns acolo pentru a pune capăt luptelor a picat aproape imediat după ce a fost anunțat.
Spre seară, devenise clar că violențele care au cuprins granița disputată dintre Tadjikistan și Kârgâstan erau mai grave decât conflictul fără precedent din aprilie anul trecut, când 55 de persoane au murit.
După ce ultimele lupte au încetinit și au părut să înceteze până la 18 septembrie, bilanțul oficial este de aproape două ori mai mare decât în urma acelui conflict. Kârgâzstanul a anunțat un bilanț de 59 de morți și peste 150 de răniți. Tadjikistanul a declarat că cel puțin 41 de persoane au fost ucise și alte zeci rănite.
Pentru doi aliați ai Rusiei într-o regiune caracterizată de dispute teritoriale din cauza unei frontiere nedemarcate, riscul apariției unei noi normalități sângeroase la graniță pare mai mare ca niciodată.
„Conflictul de frontieră” este un „termen irelevant”
Aproape jumătate din cei 970 de kilometri de frontieră dintre cele două state ex-sovietice nu sunt încă delimitați.
Problemele de frontieră din Asia Centrală provin în mare parte de pe vremea sovietică, când Moscova a încercat să împartă regiunea între grupuri etnice ale căror așezări se aflau adesea în mijlocul celor de alte etnii.
Mai jos este o hartă a confruntărilor din 2021, în aceeași zonă în care au erupt violențele de săptămâna trecută:
În ultimii peste zece ani, conflictele violente dintre comunitatea kîrgîză și cea tadjică din zona din apropierea exclavei Vorukh din Tadjikistan au devenit tot mai frecvente, intervențiile trupelor de frontieră înarmate fiind o tendință notabilă în ultimii ani.
Apa, precum și pământul, sunt în joc. În cadrul unei ședințe de informare pentru misiunile diplomatice și presă, la 19 septembrie, ministrul adjunct de Externe al Tadjikistanului, Sodiq Imomi, a implorat organizațiile internaționale și donatorii străini să nu se angajeze în programe de gestionare a apei cu Kârgâzstanul fără permisiunea Tadjikistanului.
Vorukh, a insistat el, nu este o exclavă (teritoriu înconjurat de un altul străin).
El a susținut, în schimb, că teritoriul ce înconjoară Vorukh a fost ocupat de locuitorii kîrgîzi în timpul perioadei sovietice și în primii ani de independență.
„În niciun caz nu ar trebui să facem din kîrgîzi un inamic în societatea noastră. Acest lucru este complet inacceptabil. Dar adversarul nostru face exact contrariul”, s-a plâns Imomi.
Războiul de anul trecut a extins în mod semnificativ zona de conflict dincolo de regiunea Vorukh, fapt ce asigură că viitoarele schimburi de focuri vor fi umbrite de amenințarea unor lupte mult mai puternice.
Cele mai mortale lupte dintre cele două armate au început la 14 septembrie, iar cele două țări au dat vina una pe cealaltă, la fel ca acuzațiile privind utilizarea de echipamente militare grele pentru a viza infrastructura civilă și incursiunile pe teritoriul suveran.
Într-un tweet la începutul zilei de 19 septembrie, misiunea diplomatică a Kârgâzstanului pe lângă Uniunea Europeană a cerut partenerilor internaționali „să se abțină de la utilizarea termenului irelevant de 'lupte la graniță'” și a acuzat autoritățile tadjice că au confiscat șapte dintre așezările sale pe parcursul conflictului.
Imagini video cu un steag tadjik arborat pe o școală kârgâză - Comitetul de Stat pentru Securitate Națională din Kârgâzstan a declarat că forțele tadjice au capturat o școală din satul Dostuk, din care familia Mannanov provine - oferă sprijin pentru această afirmație.
La fel și imaginile cu bărbați înarmați care vorbesc în tadjică dintr-un sat kîrgîz.
Autoritățile din regiunea Batken au declarat pe 17 septembrie că toate aceste așezări au revenit sub controlul armatei kîrgîze. Locuitorii din capitala provinciei, Batken, au declarat pentru serviciul kîrgîz al Europei Libere că orașul și aeroportul au fost lovite de bombardamente cu o zi înainte.
Un grup de refugiați kîrgîzi primesc ajutor umanitar în satul Boz-Adîr, aflat la aproximativ 1.000 de kilometri de Bișkek, capitala Kârgâzstanului, 19 septembrie 2022.
Guvernul tadjik este renumit pentru controlul strict al informațiilor, iar libertatea limitată a presei face dificilă pentru jurnaliști verificarea afirmațiilor guvernului.
Cu toate acestea, Dușanbe (capitala Tadjikistanului) a susținut, de asemenea, că forțele kîrgîze au încălcat frontiera de stat, intrând în satele din apropierea orașului tadjik Isfara. Nu există încă dovezi vizuale care să susțină afirmația oficialilor guvernamentali.
Jurnaliștilor serviciului tadjik al Europei Libere li s-a interzis de către forțele tadjice să se deplaseze la graniță pe 16 septembrie. Însă reporterii au fost martorii unor pagube semnificative într-o serie de sate aflate la frontiera cu Kârgâzstanul pe 18 septembrie.
În Ovchi-Kalacha, unde Tadjikistanul a acuzat Kârgâzstanul că a lansat un atac cu drone, reporterii au găsit pete mari de sânge pe sol și clădiri grav avariate de proiectile și de incendii.
Îți mai recomandăm Întâlnire Putin - Xi. Viziunea eurasiatică a Chinei. Ucraina, pe agenda de discuțiiSătenii au declarat că mai multe persoane au murit în sat în momentul în care o moschee a fost bombardată în jurul orei 17:00 ora locală, pe 16 septembrie.
Locuitoarea Bizainab Berdieva a declarat că a fost martoră la moartea unui tânăr medic, Karomat Sattorova. „[Ea] stătea acolo când am auzit sunetul bombardamentului. I-am spus: „Nu vă fie frică!". Apoi, un fragment de obuz a lovit-o în spate”, a spus ea.
Rusia evită să intervină
Într-o zi de doliu național în Kârgâzstan, pe 19 septembrie, președintele Kârgâzstanului, Sadir Japarov, în vârstă de 53 de ani, a ținut un discurs național emoționant.
El a prezentat condoleanțe familiilor celor decedați, a mulțumit militarilor care au luptat în conflict și a recunoscut o campanie masivă de ajutor umanitar pentru oamenii din Batken. „Fiecare om își cunoaște în mod clar misiunea - aceasta este să se ridice în vremuri dificile și să își protejeze patria de invazia inamicului", a spus Japarov.
Cu o zi înainte, Ministerul de Externe al Tadjikistanului a obiectat la una dintre referințele anterioare ale lui Japarov la țara sa ca fiind „inamic", calificând-o drept în afara „spiritului de prietenie și de bună vecinătate".
Kârgâzstanul și Tadjikistanul nu sunt nici prieteni, nici buni vecini, iar întrebarea despre cum au ajuns într-o astfel de situație este una supărătoare.
Schimbările în politica internă ar putea fi o parte a răspunsului.
În Tadjikistan, speculațiile potrivit cărora Rahmon, aflat la putere de mult timp, încearcă să îl instaleze pe fiul său, Rusam Emomali, în locul său au coincis cu ceea ce autoritățile tadjice cred că ar putea fi o afacere neterminată.
La începutul acestui an, Dușanbe a lansat o represiune militară agresivă și mortală în regiunea autonomă Gorno-Badakhshan, ucigând sau arestând o serie de lideri locali cunoscuți pentru opoziția lor față de puterea centrală.
Unii analiști sugerează că granița contestată cu Kârgâzstanul ar putea fi un alt punct de pe lista de obiective ce trebuie rezolvate de autoritățile tadjice.
Comentatorii tadjici preferă să arate drept catalizatori ai conflictului ascensiunea de peste noapte la putere în Kârgâzstan, în urmă cu doi ani, a lui Sadir Japarov și a aliatului său, Kamcibek Tașiev.
Your browser doesn’t support HTML5
Cadavre și povești de tortură într-un oraș eliberat de sub ocupația rusească
În martie 2021, cu doar câteva săptămâni înainte de criza de frontieră de anul trecut, Tașiev a lansat public ideea unui schimb de teritorii care să implice Vorukh, unde locuiesc aproximativ 30.000 de cetățeni tadjici.
În ajunul luptelor care au izbucnit pe 14 septembrie, Tașiev și Japarov au participat la o ceremonie de inaugurare a unei stații de control pentru drona Bayraktar TB-2, fabricată în Turcia.
„Am spus întotdeauna că Kârgâzstanul este o țară pașnică", a declarat Japarov la ceremonie. „Subliniez faptul că eforturile noastre de consolidare a forțelor noastre armate se concentrează doar pe apărare”.
Achiziționarea de către Bișkek a dronelor Bayraktar în decembrie 2021 a părut să zdruncine Dușanbe. În ianuarie, Tașiev și omologul său tadjik, Saimumin Iatimov, au ajuns la un acord de a nu utiliza vehicule aeriene fără pilot în zona de frontieră.
Dezgustul Tadjikistanului față de Tașiev este rezumat într-un articol de opinie din ziar scris anul trecut de fostul ministru de Externe tadjik, Hamrohon Zarifi, care a ridiculizat trecutul tumultuos al lui Tașiev ca politician de opoziție și l-a acuzat de ofensă adusă suveranității tadjice.
La 19 septembrie, în urma luptelor, serviciul de informații de stat tadjik Khovar a republicat articolul lui Zarifi.
Îți mai recomandăm Cum afectează distanțarea Chinei față de războiul din Ucraina activitatea militară a MoscoveiDar nu doar spațiul mediatic din Tadjikistan a fost afectat de conducerea Kârgâzstanului. În prima jumătate a acestui an, Tașiev și alți oficiali de rang înalt au fost vizați de un val de articole critice în presa tabloidă rusă care îi criticau pe politicienii „pro-occidentali" din administrație.
Și în acest an, ca în aprilie, discuțiile online din Kârgâzstan s-au concentrat pe faptul că Moscova dă mână liberă Tadjikistanului pentru a-și ataca vecinul.
Japarov s-a dezlănțuit împotriva acestei idei în discursul său național. „Nu ascultați discursurile provocatorilor care ne calomniază partenerii noștri strategici, țările prietene și popoarele solidare cu noi", a spus el.
Rusia a arătat puțin interes să intervină în conflictul aflat în creștere dintre două state care găzduiesc baze militare controlate de Moscova și care dețin calitatea de membru în blocurile regionale conduse de Kremlin.
La 18 septembrie, președintele Vladimir Putin a vorbit atât cu Rahmon, cât și cu Japarov prin telefon și "a cerut părților să prevină o nouă escaladare și să ia măsuri pentru a rezolva situația cât mai curând posibil exclusiv prin mijloace pașnice, politice și diplomatice", potrivit serviciului de presă al Kremlinului.