A fost un intelectual îndrăgostit de idei, muzica, libertate. L-am cunoscut cândva la București, era prin 1976, cred. Nu putea suporta minciuna oficială. Îl interesa istoria evreilor în general, aceea a evreilor din România în particular. Teme tabu pentru regimul național-stalinist. A plecat el primul, a ajuns în Elveția, apoi în Germania, ne-am regăsit prin intermediul Europei Libere. El era redactor, eu eram colaborator permanent. Cum sunt și acum, după 36 de ani. În anii din urma, Victor s-a ocupat de programarea publicării pe blog a textelor mele.
Scrierile lui Victor erau întotdeauna riguroase, limpezi, la obiect. Știa să păstreze tonul echilibrat. Era structural opus patimilor politice și detesta orice formă de șovinism. Nu dădea lecții, avea bucuria de a împărtăși gândurile sale despre artă, îndeosebi despre pictură și muzică. Ne-am întâlnit aici, la Washington, venise pentru o conferința organizată de Muzeul Holocaustului. Discuții de neuitat.
Victor a făcut parte dintr-o echipa care a avut si are ca scop apărarea adevărului împotriva mistificărilor de orice fel. Când a fost nevoie, a știut să afirme apăsat valorile în care credea și credem. Să se odihnească in pace, a fost un drept...