Surpriză!... După multe summituri inutile la Bruxelles și psihodrame colective în care nordicii, în special calviniștii olandezi, nu voiau să dea un șfanț pentru salvarea sudicilor, iată că Macron și Merkel salvează Europa. Sau pe-aproape.
500 de miliarde de euro pentru țările UE în criză! jubilează, pe un ton neobișnuit Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Un viraj de 180 de grade (textul propunerii oficiale este aici), dat fiind că, așa cum am mai scris, pentru nordicii protestanți datoriile pot reprezenta simbolic o formă de infirmitate morală.
Este vorba de fondul comun anunțat ieri de Franța și Germania, 540 de miliarde de euro, bani care vor fi ridicați de pe piețele internaționale sub forma unor împrumuturi comune europene și care vor fi returnați, în tranșe, de către toți cei 27 de membri, iar nu doar de către beneficiari: Italia, Spania, Grecia.
Macron și Merkel salvează Europa și pe von der Leyen, o rezumă în Spania El Pais. De altfel, în Italia, La Repubblica o citează pe șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a spus de îndată: „Planul acesta se aliniază pe ce am propus noi".
Iar la München, Süddeutsche Zeitung titrează cu satisfacție: « Gata târguiala, trecem la treabă » (Genug gefeilscht, nun wird gehandelt). Rămâne însă să fie convinse cele patru țări care se opun unui asemenea fond comun, zgârciții numiți „the frugal four": Austria, Danemarca, Olanda și Suedia, iar cancelarul austriac, Sebastian Kurz, a anunțat deja pe Twiter că el nu este convins de planul franco-german.
Naționalismul Curții din Karlsruhe
Toate acestea vin după ce săptămâna trecută Curtea Constituțională germană de la Karlsruhe respinsese tocmai principiul unui asemenea plan de creare a unui fond european prin punerea în comun a datoriilor. La Paris, Libération remarcă acum cu satisfacție că, pregătind acest plan de ridicare de fonduri pentru țările din sud, Angela Merkel le trage un frecuș (vole dans les plumes) judecătorilor din Karlsruhe.
Tot Libération remarca ironia faptului că respectiva Curte Constituțională germană a fost creată în 1949 pentru a proteja democrația germană de derivele naționaliste și iată că acum aceeași Curte, estimând că UE trebuie să se supună dreptului german, aplicând astfel Europei întregi o viziune națională și naționalistă germană.
Paradisul la cinema
Măsurile de ieșire din carantină continuă, în ritmuri diferite, în toată Europa. La Bruxelles, tabloidul La Dernière Heure (DH) pune spinoasa problemă a cinematografelor. În Italia, ele se vor redeschide începând din 15 iunie. În SUA, circa 200 de cinematografe ar dori să deschidă cât de curând. DH prezintă datele unui institut american, potrivit cărora 70% din spectatorii potențiali ar fi de acord să poarte măști în sală, nu însă și mănuși.
Un nou tip de negaționism
Deși și-a pus în sfârșit o mască, președintele Braziliei Jair Bolsonaro a încălcat iarăși regulile sanitare, fotografiindu-se cu un grup de copii scoși din mulțime. Cu această ocazie, Le Monde dedică chiar un editorial mult contestatului conservator președinte brazilian. Brazilia numără acum 16.000 de morți, dar un studiu al universității din Washington estimează că numărul ar putea crește până în august la 193.000 de morți. Un brazilian din cinci continuă însă să aibă încredere în acest președinte care până mai ieri trata pandemia de „mică răceală”.
Fără a-l pomeni pe Bolsonaro, The Guardian, la Londra, analizează fenomenul psiho-social al celor care se opun carantinei, 'lockdown sceptics', care, potrivit cotidianului intelectualității londoneze, sunt porniți pe o confruntare directă cu experții, văzuți ca niște inamici. The Guardian se ocupă în special de jurnaliștii care caută să arate că întregul dispozitiv al carantinei, ca și reacția masivă a autorităților și publicului, sunt un soi de exagerare sau chiar de isterie colectivă.
Cultura aceasta a scepticismului permanent și excesiv în fața autorităților vine din SUA, spune comentariul din The Guardian, deși articolul pornește în mod foarte serios chiar de la Descartes.
Nationalisme à la croate
Tot Le Monde, în numărul său de astăzi, rezumă un eveniment care altminteri ar fi trecut poate neobservat în afara Balcanilor: în Croația a avut loc, sâmbătă 16 mai, o ceremonie în favoarea ustașilor, fasciștii croați (ustaša) din al Doilea Război Mondial. „Pentru prima oară în Europa din 1945 încoace, o țară care deține președinția UE organizează un eveniment în care se exprimă simpatii pentru epoca nazismului."
Le Monde scrie că un eveniment similar, patronat de Zagreb, a fost organizat de croații din Bosnia vecină, în Sarajevo, stârnind indignarea celorlalte grupuri locale, mai ales că slujba religioasă a fost ținută chiar de arhiepiscopul capitalei Bosniei, cardinalul Vinko Puljić. Le Monde notează că ambasada SUA a criticat evenimentul, numindu-l « revizionist », dar că misiunea UE sau ceilalți ambasadori ai țărilor europene au tăcut.
Nu trebuie însă să ne mirăm. Tot așa, în martie 2018, fosta președintă a Croației Kolinda Grabar-Kitarović a stârnit un uriaș scandal când, în vizită la Buenos Aires, a mulțumit Argentinei că imediat după al Doilea Război Mondial a primit atât de mulți « patrioți croați » care « au găsit libertatea în Argentina ».
Acei « patrioți croați » care « au găsit libertatea în Argentina » erau de fapt lunga serie de criminali de război pro-naziști ustași, în frunte cu șeful lor Ante Pavelić.
Pentru comparație, e ca și cum, în vizită în Spania, președintele României ar mulțumi guvernului de azi pentru că Franco i-a primit pe toți legionarii, împreună cu Horia Sima, « patrioți români » care « au găsit libertatea în Spania».
La Berlin, cotidianul stângii intelectuale, Tageszeitung (TAZ), descrie evenmentul, într-un lung articol intitulat Cu binecuvântarea bisericii și explică cine erau ustașii și ce s-a petrecut în anul evenimentelor comemorate: 1945, precum și rolul fundamental jucat de biserica catolică în identitatea fascismului croat. La Zagreb, principalul cotidian croat, deseori critic față de guvern, Jutarnji List, numește comemorarea oficială din Croația un «gest masochist» și pune retoric întrebarea: «aveam oare nevoie ca TAZ să ne explice ce s-a întâmplat în mai 1945»?
Sexul îngerilor: un al treilea gen?
Rămânând la teologia catolică, Libération pune întrebarea dacă nu cumva sexul îngerilor este un al treilea gen. În 2013, Germania a devenit prima țară care a legalizat un « al treilea gen ». Dar, scrie Libération, nu a fost nici un fel de premieră acolo, pentru că încă din Evul Mediu timpuriu creștinii au discutat despre sexul îngerilor și au ajuns la concluzia că aceia nu sunt nici de sex masculin, nici feminin. O disforie de gen, o incongruență, un al treilea gen!
Biblia e ambiguă aici, mai ales că primul om creat, Adam, a fost făcut de Dumnezeu «după chipul și asemănarea lui, parte bărbătească și parte femeiască». Dar până și Isus spune în Matei 22:30 că pe lumea cealaltă nu vor mai exista bărbat sau femeie: « la Înviere, nu se vor însura, nici mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu din cer».
Așa încât, argumentează abil Libération, creștinismul însuși vede în sex un construct artificial pe care religia permite să îl depășim. Ba chiar, Origen, primul nostru teolog, s-a scopit singur, pentru a depăși această condiție. Omul perfect se arată astfel a fi cisgen, trangender.
Așa încât, conchide Libération (doar pe jumătate glumind), reflecția asupra unui « al treilea gen » merge împreună cu crearea unei societăți mai puțin împărțită pe separarea sexelor și mai puțin patriarhală.