Paradoxul presei scrise
Târguielile între cei 27 de lideri din UE în legătură cu bugetul pe următorii șapte ani nu au dus la nimic în această noapte de joi spre vineri, iar o bună parte din prea scrisă n-a reușit să prindă pe hârtie faptul că negocierile sunt în impas și că ele continuă și astăzi.
Le Monde, de pildă, explică doar miza târguielilor pe fond de bluf: ieșirea Angliei din UE a lăsat o gaură în bugetul comun și se impune o reechilibrare a contribuțiilor și împărțirii resurselor financiare pentru perioada următoare: 2021 - 2027. Odată cu Marea Britanie, au dispărut 13,5 miliarde de euro de la bugetul comun, din care Londra lua înapoi jumătate. Asta înseamnă pierderea a circa 8% din bugetul comun.
Ca întotdeauna într-o asemenea situație, presa tipărită se confruntă cu o situație-test: cum faci pentru a livra în chioșcuri articole de calitate știind că cititorul va fi auzit deja știrile dimineața la radio, TV sau va fi văzut rezultatul pe net.
Asta pentru că astăzi aproape nimeni nu mai cumpără ziarele pentru știri. Ba chiar, un ziar cum este Le Monde, cu care am început astăzi, este probabil ultimul mare ziar de calitate de pe planetă care iese... la prânz, purtând data de a doua zi. Așa încât, numărul din Le Monde disponibil în această dimineață în chioșcuri și purtând data de azi, cel cu un editorial care spune că este de fapt apărut ieri, marți, la prânz, înaintea începerii negocierilor de la Bruxelles. În schimb, ziarul cu data de sâmbătă 22 februarie va fi în chioșcuri azi la prânz, vineri 21. În lumea presei tradiționale, nimeni nu cumpără ziarele pentru știri, ci pentru analize, reportaje și opinii.
La Bruxelles, așadar, unde are loc acest summit UE dedicat bugetului de după Brexit, președintele Parlamentului European, David Sassoli, a avertizat deja, într-un comunicat, că legislativul UE nu va accepta automat orice aranjament propun liderii. Fără acordul parlamentului, bugetul nu va putea deveni legal.
Aprobarea bugetului UE este una din principalele prerogative ale parlamentului. Or, parlamentul dorea un buget de 1300 de miliarde, în vreme ce liderii – 1.000 de miliarde. Diferența este enormă și amputări masive au fost prevăzute in toate domeniile, la toate rubricile. Asta, într-un moment în care ar trebui fonduri suplimentare pentru domenii cum sunt controlul frontierelor, apărarea, ecologia și noile tehnologii.
Brexit și statuile Parthenonului
Presa britanică nu pare mai deloc preocupată de summitul de la Bruxelles, ci mai degrabă de noile reguli restrictive ale imigrației decretate de guvernul lui Boris Johnson, sistemul pe puncte presupus a încuraja lucrătorii foarte calificați, în dauna celor cu mai puțină pregătire, care vor trebui găsiți local.
Balerină cu doctorat? Poftiți înăuntru, este titlul din săptămânalul The Economist, al cărui ultim număr a apărut astăzi și care scrie că lumea afacerilor este acum foarte îngrijorată de posibila penurie de mână de lucru.
The Guardian atrage atenția asupra sectorului medical, unde un număr uriaș de asistenți și îngrijitori vin din restul Europei și avertizează că noua legislație ar putea avea consecințe devastatoare.
The Telegraph apără însă măsura limitării imigrației, argumentând că dacă într-adevăr asta va pune mari probleme într-un prim timp, pe termen lung efectele vor fi benefice pentru economie. Însă, desigur, The Telegraph este cotidianul în care publică Boris Johnson (cf. foto: Johnson ca student la Oxford).
Foarte conservatorul The Times, la rândul său, deplânge un alt declin: cel din învățământ, chiar cel superior: Oxford a decis să scoată Iliada și Odiseea din programa obligatorie, punând capăt multor secole de elitism. Studiile clasice fără Homer sunt ca matematica fără cifre, se lamentează The Times.
Combinând clasicismul grec cu Brexitul, tabloidele britanice sunt dezlănțuite împotriva a ceea ce e văzut ca un “șantaj” din partea UE și a Greciei: aceasta a obținut ca în meniul negocierilor pentru Brexit, care trebuie să se încheie la sfârșitul anului, să fie inclusă restituirea de către Londra a așa-numitelor Elgin Marbles, statuile care odinioară ornau templul Parthenon din Atena și care, în 1802, cu acordul autorităților otomane, au fost luate și duse in Anglie de ambasadorul britanic, lordul Elgin.
De atunci, statuile, datând din sec. V î.e.n, sunt una din gloriile expuse la British Museum. Grecia le reclamă de decenii și vrea să se folosească din plin de negocierile Brexit pentru a le recupera. Tabloidul Daily Express scrie că manevra este o “scamatorie politică ieftină” pentru a pune presiune pe Londra.
Pentru Boris Johnson, istoria statuilor Parthenonului de la British Museum are și o notă personală. În 1986 el era șef al Ligii Studenților de la Oxford atunci când ministra culturii din Grecia, actrița Melina Mercouri, a venit la Londra și a ținut un discurs la Oxford, templul lui Homer, cerând înapoierea statuilor (cf. foto).
Pericolul dreptei extreme în Germania și UE
În Germania, presa e preocupată în continuare de masacrul din Hanau, lângă Frankfurt. Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că primejdia, pentru Germania, vine dinspre dreapta și, de asemenea, la München Süddeutsche Zeitung consideră că statul trebuie să combată mai activ extremismul de dreapta.
La Berlin, Tageszeitung are o analiză despre Extremiștii în uniformă, despre amploarea simpatiilor de extrema dreaptă în cadrul poliției, iar Die Welt estimează că iarăși o să se dea vina pe Merkel.
În Spania, la Barcelona, analizând incidentul, La Vanguardia scrie că terorismul de dreapta s-a triplat în ultimii cinci ani în Occident.
Rocking for Putin
Vzgliad, un site apropiat Kremlinului, anunță la Moscova că Serghei Șnurov, solistul și liderul celebrului grup de rock Leningrad, a decis să intre în politică.
Șnurov s-a alăturat formațiunii de dreapta Partidul Creșterii (Партия Роста), care se prezintă ca fiind în opoziție, dar care e văzut ca apropiat Kremlinului și suspectat de la început a fi fost doar o creație a fidelului consilier al lui Putin, “eminența cenușie” a acestuia, Vladislav Surkov, de care Putin tocmai s-a despărțit în mod oficial.
Kommersant estimează că recrutarea lui Șnurov, care cântă în “mat”, în argoul foarte violent și obscen larg răspândit de la căderea comunismului încoace, nu va ajuta câtuși de puțin partidul.
Trump: Brad Pitt, ce "petit prétentieux"
În sfârșit, pentru a rămâne la amestecul de cultură și politică, presa de pe continent se desfășoară cu deliciu asupra discursului lui Donald Trump din Colorado Springs, unde el a deplâns acordarea Oscarului filmului coreean Parasite și a sugerat că americanii ar trebui să se întoarcă mai degrabă spre un clasic al cinematografiei americane cum este Pe aripile vântului.
Trump l-a ironizat și pe Brad Pitt, pe care l-a numit "a little wiseguy", ceea ce La Repubblica, în Italia, a tradus: un saputello; La Vanguardia, în Barcelona, cam fără imaginație: “un tipo poco sabio”; la fel de neimaginativ în Rusia: «умник» în Komsomolskaia Pravda; în schimb, La Libre Belgique, la Bruxelles, mult mai sugestiv: ce "petit prétentieux".