„Nemișcarea a luat sfârșit și odată cu împotrivirea a apărut și sângele”

„Nemișcarea a luat sfârșit și odată cu împotrivirea a apărut și sângele”

„De multă vreme încercam să explic și să-mi explic nemișcarea care apăsa ca o lespede de mormânt pe țara noastră. Și o atribuiam printre altele paraliziei care te cuprinde în fața absurdului legiferat, a aberațiilor în lanț, a monstruozității cu o mie de trăsături, unele minore, altele majore, dar zilnice și fără pauze. Această erodare în profunzime și pe termen nelimitat a biologiei, mentalității, psihologiei și demnității unui popor o numeam exterminare sistematică fără vărsare de sânge.

M-am înșelat. Nemișcarea a luat sfârșit și odată cu împotrivirea a apărut și sângele. Suntem în atenția lumii printr-un măcel cum nu s-a mai petrecut în Europa postbelică. Lumea contemplă cu stupoare transformarea unei anomalii și a unei anacronii în asasinat. Pentru noi, cei care de fapt nu ne-am părăsit niciodată țara, stupoarea se confundă cu durerea și cu mai activul sentiment al solidarității.

Recunosc că am sperat că minți mai lucide și eventual animate de un puseu etic de ultima oră vor obține demisia președintelui în cadrul organizat al congresului. Din nou, m-am înșelat. Acum oameni nevinovați plătesc pentru cei vinovați de lașitate, de servilism interesat, de lipsă de perspectivă și de lipsă de generozitate.

Cinste iubiților și stimaților de mine colegi ai mei într-ale scrisului, care au încercat, cu diafana și improbabila, dar nu imposibila armă a cuvântului să fisureze lespedea care ne îngroapă de vii. Evident, acolo aș fi semnat alături de ei. Dar de aici nu pot decât să-mi amestec cerneala cu lacrima în tragicul moment al doliului unificator, dar și al speranței.

Pentru că – și de data aceasta nu cred că mă înșel – acum are loc o renaștere prin jertfă și simt apropierea unor sărbători reale și a unui an nou cu adevărat înnoitor pentru regăsirea verticalității noastre. Parcursul e greu și dramatic, țara nu se va însănătoși peste noapte, dar suntem împreună în lupta cu ucigașii de trupuri și suflete. Și deși istoria nu s-a dovedit întotdeauna logică, sau cel puțin nu pe măsura logicii umane, toate semnele duc spre restructurarea ființei noastre, spre întâlnirea noastră cu noi înșine.”