Miniștrii de Finanțe din Uniunea Europeană au avut discuții maraton până dincolo de miezul nopții dintre marți și miercuri în încercarea de a trece peste diferențele mari de viziune privind planul de salvare economică a statelor afectate de pandemia de coronavirus.
Luis Rego, purtătorul de cuvânt al președintelui Eurogrupului Mario Centano, a anunțat pe Twitter că drumul către o politică economică care să răspundă pandemiei este „în fața noastră, dar încă nu suntem acolo". O conferință de presă este așteptată miercuri.
Miniștrii de Finanțe au început discuțiile pe 7 aprilie prin videoconferință în timp ce presiunea se prelungește pentru a veni cu propuneri de măsuri fiscale pentru a contracara impactul socioeconomic al închiderii economiilor ca urmare a măsurilor de izolare.
Pe masă este o „plasă de siguranță" de circa 500 de miliarde de euro, dar principalul motiv de diviziune pornește de la crearea unui instrument comun de datorie, sub forma unor euro-obligaţiuni denumite deseori coronabonduri sau eurobonduri, destinat relansării economiei după încheierea crizei.
Unele țări cu datorii foarte mari precum Spania sau Italia cer solidaritate europeană și o distribuire a datoriilor. Franța este, de asemenea, în favoarea unei asemenea intervenții. În schimb, țări mai stabile financiar precum Germania, Olanda, Austria sau Finlanda au respins o împărțire a datoriilor naționale de teamă că vor trebui ca proprii cetățeni să salveze membri mai puțin dezvoltați economic ai blocului comunitar.
Chiar înainte de începerea reuniunii de marţi, preşedintele Eurogrupului, Mario Centeno, a făcut apel la miniştrii „să îşi asume un angajament clar în favoarea unui plan de relansare coordonat şi de mare anvergură", fără a menţiona soluţia unei datorii comune.
Franţa speră să aibă succes cu oferta sa de compromis, ce propune crearea unui „fond de relansare" care să permită emiterea unei datorii comune pentru statele membre, dar care să se limiteze la serviciile publice esenţiale precum sănătatea sau ramurile industriale ameninţate. Ministrul francez de Finanţe, Bruno Le Maire, doreşte ca această opţiune să fie menţionate în concluziile reuniunii.
În scopul evitării unui blocaj ar putea fi aprobată o formulare mai vagă, pentru ca „fiecare să poată spună: coronabondurile sunt încă pe masă. Sau nu. Şi dezbaterea va continua", a estimat un diplomat deznodământul negocierilor.
Mai degrabă decât să discute despre o datorie comună ipotetică, ţările nordice preferă pentru moment să se concentreze asupra instrumentelor deja existente pentru contracararea şocului economic, în special Mecanismul European de Stabilitate (MES) creat în 2012, ca urmare a crizei datoriilor din zona euro.
Mecanismul ar putea acorda împrumuturi statelor aflate în dificultate care să meargă până la 2% din PIB, adică până la 240 de miliarde de euro pentru întreaga zonă euro, cu contrapărţi mai limitate decât de obicei.
Italia, care respinge cea mai mică condiţionalitate în acordarea acestor împrumuturi, consideră că acest fond nu este potrivit. Premierul Conte s-a exprimat tranşant pe acest subiect „MES nu, eurobond da".
Banca Europeană pentru Investiţii (BEI) ar urma să se implice printr-un fond de garanţii paneuropean, în valoare de 25 de miliarde de euro, care ar permite mobilizarea până la 200 de miliarde de euro suplimentari pentru companii.
Miniştrii europeni de finanţe urmează să valideze proiectul Comisiei Europene vizând crearea unui instrument care să garanteze, cu până la 100 de miliarde de euro, planurile naţionale privind şomajul parţial.
Dacă se va ajunge la un acord, propunerile miniştrilor de finanţe urmează să fie aprobate de şefii de stat şi de guvern din statele membre UE.