Dacă automobiliștii care se apropie de satul Slava Rusă se întreabă dacă așezarea are legături istorice cu Rusia, un indicator rutier care traduce numele în limba rusă și o cruce ortodoxă uriașă risipesc rapid îndoielile.
Intrarea în satul Slava Rusă din județul Tulcea, România
Slava Rusă este una dintre puținele așezări din estul îndepărtat al României, în județul Tulcea, populată de etnici ruși „lipoveni”, a căror existență de-a lungul Deltei Dunării provine dintr-o ruptură cu autoritățile bisericești ruse, în urmă cu aproape 400 de ani.
O pictură a artistului rus Vasili Surikov o înfățișează pe credincioasa Feodosia Morozova ridicând două degete în fața susținătorilor, în timp ce este condusă la închisoare și, în cele din urmă, la moarte, de autoritățile țariste, în 1671.
Pe la 1650, liderii religioși ruși voiau ca ritualurile din biserica lor să se apropie mai curând de cele din ortodoxia greacă și au făcut mai multe „corecții” modului în care venerau și se închinau rușii.
Un lipovean din Sarichioi ține crucea purtată de vechii credincioși din România, pe care este inscripționată fraza „Dumnezeu va învia și toți dușmanii Lui vor pieri”.
Printre modificări erau și cerința ca procesiunile religioase să se deplaseze în sens invers acelor de ceasornic, ca „aleluia” să fie repetat de trei ori în loc de două ori și ca semnul crucii să fie făcut cu trei degete, reprezentând Sfânta Treime, în loc de două degete, simbolizând dualitatea divină și umană a lui Hristos.
Lipovenii își fac cruce cu două degete în timp ce trec pe lângă o biserică din satul Sarichioi.
Decretele emise de autoritățile religioase ale Rusiei par minore dacă ne gândim acum la ele, dar reacția a fost importantă.
Lestovka - un fel de rozariu specific lipovenilor - atârnă într-o biserică din Slava Rusă. Cele patru colțuri ale triunghiurilor îngemănate reprezintă cei patru evangheliști.
Unii ruși au preferat să își dea foc de vii decât să se supună noii liturghii; alți credincioși au fugit de persecuțiile autorităților țariste și s-au îndreptat spre regiunile de la marginea Imperiului Rus, unde se puteau închina liber.
Sarichioi, un sat lipovean de pe malul lacului Razim din estul României.
Unul dintre locurile alese de Vechii Credincioși a fost de-a lungul coastei de nord-est a României de astăzi, care era la acea vreme o regiune de graniță a Imperiului Otoman.
Aproximativ 23.000 de lipoveni de etnie rusă mai sunt astăzi în România.
Cosmin Leon, un lipovean din Sarichioi, reacționează după ce bivolul unui prieten se năpustește asupra lui.
Lipovanul Cosmin Leon spune că strămoșii lui au ales această regiune din România pentru bogăția zonelor de pescuit și pentru mlaștinile sale, unde „puteai să te ascunzi ușor” în cazul în care vreun mercenar trimis de țar ar fi venit în căutarea disidenților religioși.
Bărci de pescuit lipovenești în portul Jurilovca.
Când reporterul RFE/RL fost în vizită, la începutul lunii mai, pescuitul era interzis din cauza sezonului de reproducere acvatică, iar bărcile de pescuit Lipovan, cum ar fi cele din imaginea de mai sus, stăteau legate la țărm.
Maria Fedul poartă hainele tradiționale rusești pe care le produce și le vinde concetățenilor săi lipoveni și turiștilor din Sarichioi.
Maria Fedul, care face cu mâinile ei o mare parte din hainele tradiționale purtate de lipovenii din regiune, spune că cultura lipovenilor din România „se bazează pe biserică, iar credința aici este foarte puternică”, așa că nu-și face griji cu privire la dispariția tradițiilor.
O femeie își aduce copiii la slujba de Paște în Sarichioi.
Originea numelui acestei minorități etnice este neclară, dar este posibil ca lipovenii vechi credincioși din România să-și fi luat titlul de la cea de-a doua silabă a lui Filip – fiul unui credincios pe rit vechi despre care se spune că a condus un grup de disidenți ruși care au emigrat în ceea ce este acum România.
Lipovenii participă la slujba de Paști la Sarichioi, pe 5 mai.
Uneori, în această regiune te simți ca și cum ai păși într-o epocă dintr-un loc departe de România modernă.
Fete lipovenești stau în fața bisericii în duminica de Paște în Sarichioi.
Membrii comunității vorbesc într-o rusă cu accente puternice care amintesc de limba ucraineană. De Paștele ortodox, lipovenii se salută între ei cu „Hristos a înviat!”/ „Adevărat, a înviat!”.
Cozonac și ouă fierte așteaptă binecuvântarea pe 5 mai.
În Duminica Paștelui, lipovenii se adună la biserică pentru o ceremonie de câteva ore, care se încheie cu binecuvântarea ouălor vopsite și cozonacului copt cu o zi înainte.
Băieții din Sarichioi acționează pârghiile care bat clopotele uneia dintre bisericile lipovenești din sat.
În unele locuri, e greu să porți o conversație din cauza zgomotului clopotelor bisericilor.
Pe tot parcursul Săptămânii Sfinte, clopotnițele bisericilor sunt deschise pentru oricine este suficient de îndrăzneț să se urce și să tragă clopotele pentru a sărbători Învierea.
Artamon, un marinar lipovean pensionat, construiește o machetă de navă în curtea sa din Sarichioi.
Originile exacte ale lipovenilor sunt vagi, dar mulți spun că ei descind din cazacii ruși din regiunea Volga din sudul Rusiei. „Suntem marinari”, spune Artamon, un marinar pensionar din satul de coastă Sarichioi. „Ocupația noastră principală a fost întotdeauna pescuitul”.
O familie de lipoveni se întoarce de la biserică în Jurilovca.
Cosmin Leon, care planifică să crească cai pe un teren din apropierea orașului său natal, Sarichioi, spune că, spre deosebire de alte regiuni din Europa populate de etnici ruși, nu există sentimente separatiste în rândul minorității lipovenești, care are propriul său loc în Parlamentul României.
„Noi suntem lipoveni și țara noastră este România”, spune el. „Este simplu”.
articol publicat inițial pe rferl.org
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.