De pildă, programul TV Vesti Nedeli (Știrile Săptămânii), prezentat de jurnalistul de casă al lui Putin, Dmitri Kiseliov, a propus telespectatorilor acest montaj (cf. foto) nu foarte abil cu Statuia Libertății și polițistul din Minneapolis Derek Chauvin (a cărui faptă a fost între timp redefinită drept crimă, iar ceilalți trei polițiști au fost de asemenea inculpați pentru complicitate).
E riscant, însă, pentru Kremlin, care controlează în mare parte presa, să lase să se insiste prea mult pe un scenariu în care se vede cum, prin proteste populare sincere și nepolitizate, așa cum se tot subliniază, o putere tiranică și ilegitimă ajunge în pragul prăbușirii.
Dmitri Kiseliov, vedeta programului Vesti Nedeli, este propagandistul șef al Kremlinului și de altfel director general, numit chiar de Putin, al Russia Today.
El se află pe o listă neagră în Ucraina, pentru reportajele sale manipulatoare din perioada Maidanului, în iarna lui 2013-2014, iar în 2015 autoritățile de la Chișinău i-au interzis accesul în Republica Moldova. Dmitri Kiseliov se află și pe lista europeană a sancțiunilor impuse demnitarilor ruși implicați în agresiunea din Ucrainea. Kiseliov nu poate călători în Europa iar proprietățile sale din UE, sau eventualele conturi bancare --dacă are--, sunt înghețate.
Moldova și Ucraina n-au făcut astfel decât să se conformeze deciziilor UE. (Cf. blogul pe care îl țin la Europa Liberă despre criza din Ucraina, zilnic de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
La rândul său, Rossiiskaia Gazeta, cotidianul apropiat Kremlinului, le spune cititorilor că Occidentul duce un adevărat război informațional împotriva Rusiei. E descris în articol ceea ce ziarul numește “caracterul sistematic” al demonizării Rusiei prin presă și rețelele sociale, creându-se astfel “imaginea dușmanului” ("образ врага") în ochii publicului occidental.
Desigur, presa rusă independentă, câtă a rămas, nu cade în asemenea teorii ale victimizării, iar cotidianul de opoziție Novaia Gazeta atrage atenția asupra faptului că în plină criză sanitară și economică, Kremlinul impune măsuri care îngreunează situația populației și mai tare, sporind taxele și amenzile și refuzând să reducă prețul benzinei, deși cel al petrolului a scăzut pe piețele internaționale.
Mitologiile și personajele de BD ale virusului
Brazilia, care a depășit deja 30.000 de victime și este acum epicentrul maladiei în America de Sud, a devenit preocupantă pentru vecini săi. Președintele Jair Bolsonaro, în schimb, căruia săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné îi face în ultimul număr un portret acid (în special pentru relația lui de supușenie intelectuală și morală față de acel guru al său, astrologul Olavo de Carvalho, bine văzut la Washington) continuă să mențină că virusul nu este periculos și își oferă la intervale regulate câte o sesiune foto în mulțime, de preferință îmbrățișând fani și purtând copii în spate.
Dar un alt guru își vede steaua apunând și în Suedia. Este vorba de acel medic, epidemiologul Anders Tegnell, care a determinat politica relaxată a guvernului, ale cărui sfaturi au fost sistematic urmate cu sfințenie de populație și care e încă foarte admirat în străinătate. Tegnell recunoaște însă acum că poate strategia era greșită. El spune, ca o lovitură pentru mitologia eficacității relaxate a Suediei, că într-adevăr se putea face mai mult pentru a limita numărul de morți.
Ieșirea din molimă și din mitologie
Italia se redeschide in fața turismului european, în vreme ce Germania va permite asta doar începând cu 15 iunie. În acest timp, Süddeutsche Zeitung avertizează în continuare că există toate semnele că va veni un al doilea val.
Belgia, la rândul ei, a anunțat în cele din urmă redeschiderea restaurantelor și barurilor, dacă se respectă toate condițiile, începând de luni 8 iunie. O problemă, însă, de care toată lumea e conștientă, atât în Belgia, cât și în Italia, este aceea că nu e încă limpede cât de doriți vor fi turiștii italieni și belgieni, cifra deceselor în timpul pandemiei în aceste două țări speriind prin alte părți. Franța, de pildă, își menține strict controalele la frontiera cu Italia, ceea ce irită enorm în partea italiană. La Repubblica remarcă cu reproș că Austria și-a deschis frontiera cu șapte țări, dar nu încă și cu Italia, cu toate că autoritățile europene au avertizat că „nu se pot face discriminări”.
Mai anecdotic, Belgia, la rândul său, are de înfruntat din nou cereri și plângeri în legătură cu continua prezență peste tot a statuilor regelui Léopold al II-lea, cel supranumit „călăul din Congo”. Mitul colonizării belgiene pașnice a ceea ce este astăzi Republica Democrată Congo a fost spulberat de mult, însă Belgia încă nu și-a făcut o autentică mea culpa față de fostele colonii. Statui ale regelui Leopold, care a condus Congo ca pe o proprietate personală, pot fi văzute peste tot în orașele belgiene, urmele monumentale ale colonialismului sunt presărate chiar în parcul din apropierea instituțiilor UE, iar Muzeul Benzii Desenate, mare specialitate belgiană, îi este încă dedicat personajului Tintin, micul erou al desenatorului Hergé, ale cărui aventuri printre sălbaticii din Congo au încântat generații de copii.
Cum o amintește cotidianul belgian L’Écho, “se consideră că Léopold al II-lea se află la originea unui genocid care a dus la moartea a circa 10 milioane de oameni, altfel zis o treimea din populația zonelor respective, fără a mai socoti mutilații, imposibil de numărat.”
Necazurile cu justiția ale eroului clorochinei, dr. Raoult
Un alt erou demascat și medic cu reputația ciobită se arată a fi justițiarul promotor al clorochinei, doctorul francez Didier Raoult, care are la rândul său necazuri cu justiția la el acasă.
În Franța, Le Monde anunță că Organizația Mondială a Sănătății, OMS, permite din nou reluarea testelor clinice cu hidroxiclorochină, la nouă zile după oprirea lor în urma unui studiu contestat din prestigioasa revistă « The Lancet ».
Asta coincide cu revelațiile, în ultimul număr al săptămânalului politico-satiric Le Canard enchaîné (doar în ediția pe hârtie) în legătură cu necazurile doctorului Raoult, cel care popularizează cu insistență tratamentul cu acel medicament anti-malarie, clorochina.
Le Canard a avut acces la o plângere împotriva lui Didier Raoult, plângere venită în mod evident din partea unui confrate, care a avertizat procuratura că testarea medicamentului pare să se fi făcut în condiții ilegale. Legea impune ca asemenea teste cu medicamente să se practice doar cu acordul explicit al bolnavilor sau voluntarilor. Or, plângerea spune că pentru studiul publicat pe 27 martie și care recomandă clorochina, testele doctorului Raoult par a fi fost efectuate fără ca bolnavii să fie informați că serveau de cobai. O asemenea faptă se poate pedepsi cu închisoare până la 3 ani și 45.000 euro amendă.
Se pare că parchetul ia afacerea în serios și că ar exista motive să se creadă că plângerea este întemeiată. Procuratura din Marsilia e pusă însă în mare încurcătură. Cu alura sa de Cristos îmbătrânit, doctorul Raoult are deja o aură fie de martir, fie de aventurier arogant, care irită enorm în mediile de specialitate.
Ca și în cazul lui Tintin, eroul de bandă desenată, ieșirea din mitologie va fi dureroasă, chiar dacă ea nu va anula în niciun fel nevoia universală de a fabrica mituri și de a crede în ele.