Candidaturile la alegerile europarlamentare s-au oficializat, iar în marea majoritate listele arată că partidele din România iau scrutinul de la 26 mai ca pe un test pentru alegerile care vor urma. Însă miza europeană este cu mult mai importantă decât o arată împărțirea locurilor eligibile pentru Bruxelles.
Intrarea în cursa electorală a lui Traian Băsescu în numele PMP va dezmorți prezența europarlamentarilor români la Bruxelles, dacă fostul președinte reușește să tragă partidul pe care l-a înființat peste pragul de cinci la sută. Ar fi singurul politician român cu anvergura negocierilor internaționale într-un Parlament European care își schimbă fața după 40 de ani. Băsescu ar fi o excepție.
Puțini sunt candidații care au specializare privind politicile europene sau au statură consacrată de negociatori. Marea majoritate, așa cum arată listele, se împarte în două categorii – pe de o parte vorbim de sinecuri, dar și de verificarea potențialului liderilor. În prima categorie se încadrează Vasile Blaga, de la PNL, sau Dan Nica, de la PSD. În a doua categorie s-ar putea încadra Dacian Cioloș, care vrea să ridice lista celor de la PLUS-USR, formațiuni la prima confruntare cu un scrutin european, ca și Victor Ponta.
Alegerile europene din 2019 sunt însă atipice, pentru că și miza este cu totul alta. Potrivit sondajelor statelor din UE, acest scrutin prefigurează ca pentru prima dată în 40 de ani majoritatea de peste 50% din Parlamentul de la Bruxelles să nu mai aparțină celor două blocuri politice care au dominat politica europeană – PPE și Socialiștii. Sunt multe partide noi în UE care, dacă se vor coaliza, ar putea să aibă un cuvânt de spus cu mai multă greutate în jocul politic european. Redusă la scara românească, bătălia pentru alegerile europarlamentare ar putea să aibă aceeași miză – schimbarea ponderii celor două doctrine dominante, dreapta și stânga.
O noutate în România este și faptul că, dacă se păstrează actualul trend indicat de sondajele de opinie, nu va exista un învingător categoric, iar diferența dintre PNL și PSD va fi de unul până la trei mandate, în condițiile în care liberalii ar putea fi menținuți în vârf de eventuala mobilizare a electoratului odată cu referendumul. Cu o medie de 26%, cu cât sunt creditați liberalii și social-democrații, este posbil ca fiecare dintre cele două formațiuni să adune în jur de zece mandate de europarlamentari. În schimb, formațiunile din următorul pluton au de împărțit restul de mandate. Este vorba despre USR și PLUS, care merg împreună pe liste și care speră să obțină șase sau opt mandate. Este interesant de urmărit dacă ALDE și PRO România se vor păstra în jurul cotei de 8-10% din voturi, cu cât le creditează sondajele, ceea ce ar însemna că ar fi câte două sau trei, la Pro România, și trei-patru mandate pentru ALDE. Ziua votului va confirma sau nu toate prognozele date de casele de sondaje.
Cel mai interesant însă este pentru formațiunile mici. UDMR și PMP, dacă vor avea 5% din voturi și întrunesc pragul electoral, își vor revendica două mandate de fiecare parte. În cazul UDMR, totul depinde de prezența la vot și, mai ales, de mobilizarea electoratului maghiar. La PMP, intrarea în cursă a lui Traian Băsescu l-ar duce, cel mai probabil, pe fostul președinte al României la Bruxelles, unde nu este exclus să obțină și demnități importante în cadrul PPE.
Se reorientează partidele românești la Bruxelles?
După alegeri, zestrea partidelor românești va conta în negocierile politice de la Bruxelles. O dată pentru Comisia Europeană, a doua oară, pentru împărțirea funcțiilor din Parlamentul European.
Oricâte nemulțumiri ar exprima Socialiștii europeni la adresa PSD, este foarte greu de crezut că, până la consumarea negocierilor pentru Comisia Europeană și pentru funcțiile din Parlamentul European, partidul condus de Liviu Dragnea ar risca vreo sancțiune. Poate și de aceea lista candidaților PSD cuprinde parlamentari precum Maria Grapini (care vine dintr-un partid fondat de Dan Voiculescu și care are reprezentare la BEC) sau Dan Nica, autorii unui discurs anti-european și anti-Justiție.
Popularii europeni sunt cotați cu cele mai multe mandate, urmând ca din cele 705 locuri, care au rămas după Brexit, să obțină în jur de 180, potrivit sondajelor din luna februarie ale PE, cu peste 40 mai puține mandate decât în actuala legislatură. Aici ar urma să meargă mandatele obținute de PNL și, dacă trec paragul, inclusive cele ale PMP și UDMR.
Socialiștii europeni au un prognostic de 135 de mandate (cu peste 50 mai puține), und ar urma să intre și cele pe care PSD și PRO România le vor obține. Împreună, cele două partied românești ar urma să reconstituie mandatele deținute în prezent de PSD,
În cazul grupului ALDE european, situația este încă incertă, pentru că este așteptată decizia președintelui Emmanuel Macron, care anunțase în toamnă că formațiunea sa, En Marche, se va îndrepta către grupul liberal-democraților condus de Guy Verhofstadt. Între timp însă, se pare că liderul de la Elysee urmează să înființeze propria grupare politică, pe modelul urmat în urmă cu câțiva ani de premierul britanic David Cameron, care a instituit gruparea conservatorilor și a reformiștilor. Dacă Macron se îndreaptă cu cele 24-25 de mandate, cu care este creditat En Marche, spre ALDE, atunci acest bloc politic ar putea să se apropie de 100 de mandate. Este cotat în sondaje cu 69 de mandate, fără cele ale lui En Marche. În ultimele zile, și Dacian Cioloș a anunțat că PLUS ar putea să li se alăture celor de la En Marche după alegeri.
Dar marea întrebare este cât de puternic va fi blocul partidelor anti-UE, ultranaționaliste. Există calcule în presa europeană care le adună într-o singură familie pe toate partidele extremiste și eurosceptice și care ar urma să aibă un total de peste 130 de voturi, egal cu blocul socialiștilor.
Liga italiană, a lui Matteo Salvini, promite coagularea tuturor partidelor de extremă dreaprta din Europa. Liga lui Salvini ar urma să obțină 28 de mandate, cărora se pare că li se vor alătura și mandatele obținute în Franța de Frontul Național al lui Marine Le Pen, 22 de mandate se pare, la care se mai adaugă și alte 10-12 mandate ale extremei drepte din Olanda, Cehia și Belgia. Aceste partide sunt reunite în grupul Europa Națiunilor și a Libertății. În cazul în care această familie s-ar uni cu grupul conservatorilor și reformiștilor, cu circa 60 de mandate (de unde au plecat conservatorii britanici și unde dominanți au rămas cei din Partidul Lege și Justiție, la guvernare în Polonia), Parlamentul European ar deveni un teren de confruntare, cu un echilibru destul de fragil.