În interviul realizat înainte de expulzarea lui Paul Goma din România, din 1977, dramaturgul Eugen Ionescu vorbește despre dizidența lui Goma și despre furtuna contestatară din statele estice.
Puteți asculta aici discuția din 1977 purtată de Monica Lovinescu cu Eugen Ionescu:
Your browser doesn’t support HTML5
Eugen Ionescu în dialog cu Monica Lovinescu, 1977
„Comunismul este cea mai mare excrocherie a secolul 20”, a spus marele dramaturg, care, în încheierea intervenției sale, a citit un fragment în limba franceză cu o concluzie pesimistă, și anume: „Occidentul nu se va putea debarasa de utopia socialistă”.
Monica Lovinescu: Eugen Ionescu, ai fost printre primii, cred chiar primul care ai susținut contestația în Est, pe vremea când foarte puțină lume o făcea.
Și aș vrea să îmi spui acuma ce impresie îți face faptul că această contestație, pentru prima oară, a cuprins toate țările din răsărit sau aproape toate, din moment ce numai Bulgaria a rămas în afară. Până și România a fost contaminată de contestație și, văzând că primește aici, în Occident, sprijinul cercurilor de stânga, toată lumea a ajuns la aceleași concluzii pe care le-ai avut de la început, fiind singur și izolat.
Eugen Ionescu: Vreau să spun că contestația există chiar și în Bulgaria, însă într-o formă mult mai modestă.
Adică, din când în când, foarte rar, vine la mine câte un bulgar și îmi spune că nu-i place în Bulgaria actuală. Din când în când, primesc câte o scrisoare de la Academia Umorului din Bulgaria, în care îmi cere texte pe care nu le publică niciodată - fiindcă este interzis acolo să se publice asemenea texte.
Dar nemulțumirea există peste tot și este de neînțeles, într-adevăr, la început, înainte chiar să scriu despre proasta stare din țările de est, când vorbeam cu câte un francez și îmi aduc, în speță, aminte de o discuție pe care am avut-o cu o critică teatrală franțuzoaică, și spuneam că toată lumea este nemulțumită acolo, că este o situație infernală. N-a vrut deloc să mai creadă. Zicea că este imposibil, fiindcă era o țară a socialismului, fiindcă era o țară a libertății, adică vechea confuzie, teribila confuzie pe care o fac occidentalii între ideologie și starea de fapt.
Ei bine, acum, Occidentul s-a mai deșteptat. Există multe cărți care s-au scris și, începând din ’68, Revoluția sau revolta din ‘68 a avut multe lucruri negative, dar și un efect pozitiv. Oamenii au început să înțeleagă. Oamenii în Occident au început mai ales să îndrăznească să spună că nu e chiar așa de bine în Rusia Sovietică. Și nu numai în Rusia Sovietică, dar, natural, și în celelalte țări care sunt sub dominația sovietică.
[...]