Pe 12 noiembrie 1972, Europa Liberă difuza „Teze și antiteze la Paris” în care Monica Lovinescu vorbea cu Paul Goma despre mecanismele cenzurii din România anilor 1960-1970.
În acea toamnă, apăruse în traducere germană al doilea roman al lui Paul Goma, „Ușa noastră cea de toate zilele”, interzisă de cenzura din România, așa cum se întâmplase cu prima carte a lui Paul Goma, „Ostinato”.
Monica Lovinescu: […] Care e diferența între cenzura de ieri, cea stalinistă, și cenzura de azi, pe care nu știu cum s-o numesc? Ai spus într-un interviu, referindu-te la situația mai generală, că stalinismul a fost dramatic, dar că post-stalinismul e tragic. Formula mi se pare memorabilă. Ai vrea să ne explici?
Paul Goma: Cenzura stalinistă nu mi-e cunoscută direct, pentru că în acea perioadă nu eram scriitor, erau numai cititor.
Însă din mărturiile scriitorilor mai în vârstă, care au avut de-a face cu ea, știu cum era. Pe cea de acum o cunosc foarte bine. Și mi-am putut da seama că dacă în timpul stalinismului cenzură trăgea un fel de linie cu creta peste care nu se putea trece, linie care putea să fie și un gard și un perete, în sensul că lucrurile erau net împărțite în albe și negre, în interzise și permise, în momentul de față lucrurile stau cu totul altfel.
Nu există niciun fel de linie, niciun fel de zid, nu există o graniță precisă.
În timpul stalinismului, scriitorul nu discuta cu cenzorul pentru că nu avea ce să discute. Se știa ce este voie, se vedea și o listă. Rețeta era foarte riguroasă, foarte exactă și scriitorul avea de ales. Ori scria după rețetă, respectând-o întocmai, ori nu scria deloc.
Paul Goma (2 octombrie 1935, județul Orhei, România – 24 martie 2020, Paris, Île-de-France, Franța)
Acuma, în momentul de față nu se întâmplă acest lucru. Nu mai există tabuuri, se spune, se poate scrie despre orice, înșiși conducătorii de stat și de partid au criticat cu violență greșelile, abuzurile din perioada stalinistă și, scriitorii, bineînțeles, au fost îndemnați să scrie în acest spirit critic și despre aceste lucruri dureroase și care nu ne fac cinste.
Dar, dacă înainte nu se putea discuta cu cenzorul, astăzi, cum se spune, poți să discuți până poimarți, nu ajungi la niciun rezultat, pentru că se pare că nici cenzorii înșiși nu știu ce să ceară scriitorilor, dacă e ceva de cerut, însă ei își au măsuri de precauție.
- Puteți asculta întreaga emisiune, prezentată de Gabriela Ionescu, aici:
Your browser doesn’t support HTML5
Monica Lovinescu în dialog cu Paul Goma în 1972