Adeverința de necolaborare a fost emisă în octombrie 2016, iar la scurt timp Monseniorul Ioan Robu a acționat în justiție CNSAS, contestând preambulul acesteia, pe care îl voia eliminat de pe site-ul CNSAS, susținând că îi afectează imaginea. Procesul s-a încheiat acum o săptămână, iar instanța nu i-a dat dreptate, Adeverința cu preambul cu tot rămânând publică.
În instanță Monseniorul Ioan Robu, l-a avut ca avocat pe fostul senator PC Sergiu Andon, cel care l-a reprezentat și pe Dan Voiculescu în procesul său cu CNSAS. Andon este cel care a ridicat în timpul procesului o excepție de neconstituționalitate prin care cerea desființarea instituției. Activitatea CNSAS a fost blocată luni de zile.
Ce l-a supărat pe Monsenior
În preambulul Adeverintei, la punctul 4, sunt relatate informații din diversele documente găsite în dosare despre Monseniorul Ioan Robu. Se menționează, de exemplu, că, ”potrivit informațiilor SIE din dosarul 45058, domnia sa figurează cu dosarul personal 16161, distrus în timpul evenimentelor din decembrie 1989 prin ardere și tocare în scopul conspirării surselor și cazurilor, nu există un Angajament semnat de domnia sa, iar numele conspirativ consemnat de ofițeri a fost Radu”.
În același preambul sunt relatate diverse întâlniri pe care episcopul Ioan Robu le-a avut cu ofițeri ai Securității, mai exact cu locotenentul colonel Gheorghe Dragomir. Una dintre întâlniri a avut loc chiar la cererea lui Ioan Robu. Potrivit raportului întocmit de securist, Ioan Robu cerea sprijin pentru avizarea plecării în Israel și în diverse țări din Occident a unor preoți, ocazie cu care a furnizat și diverse informații despre viitorii candidați la funcția de episcop.
Un alt contact cu Securitatea a avut loc în 1987 cu locotenent colonelul Țibuleac Viorel, de la Direcția I, care încerca ”exploatarea în orb” pentru obținerea de informații privind ”relațiile cu Episcopia romano-catolică maghiară de la Alba Iulia” și despre vizita în România a fostului președinte a organizației ”Caritas”. Iată ce relatează ofiterul de Securitate după întâlnirea cu episcopul Ioan Robu referitor la primul subiect: ”a precizat că relațiile cu biserica maghiară sunt încordate, spritul naționalist al preoților din Transilvania este adînc înrădăcinat și, practic, nu se poate realiza un dialog cu ierarhii de la Alba Iulia, Satu Mare și chiar de la Timișoara”.
În legătură cu vizita președintelui ”Caritas”, ofițerul de Securitate Țibuleac notează că ”în acest context, Robu s-a arătat preocupat să găsească o soluție de transferare în țară a sumelor în valută și de utilizare a acestora pentru anumite obiective în condițiile în care ICE Comturist a fost desființat”.
Îți mai recomandăm Mădălin Hodor despre predarea arhivei SRI către CNSAS: Vor fi informații noi și surprize despre o grămadă de persoane
Germina Nagâț: Dacă eliminam preambulul, o parte esențială a deconspirării Securității se pierdea
Nu toate adeverințele de necolaborare cu Securitatea au preambuluri cum a avut cea a Monseniorului Ioan Robu. Există oameni care au adeverință pe baza unui simplu dosar de urmărire, din care nu rezultă că ar fi transmis în vreun moment, scris sau oral, vreo informație către Securitate, sunt adeverințe care arată că respectivii nu figurează în nicio evidență. Altfel spus, situațiile adeverințelor de necolaborare sunt multiple.
Contestarea unei adeverințe de necolaborare cu Securitatea, care deci este favorabilă celui în cauză, chiar de către cel în cauză este un caz unic în istoria CNSAS, spune pentru Europa Liberă Germina Nagâț, membru în Colegiul CNSAS. Dacă nu câștigam procesul ar fi apărut un precedent periculos, afirmă ea.
” În preambul se produce partea cea mai importantă a unei verificări, informarea publică, indiferent de concluzie, care e foarte strâns legată de definiția din lege și de procedura stabilită de Înalta Curte și de Curtea Constituțională. Prin acest preambul opinia publică este informată chiar dacă de multe ori adeverința în sine dezamăgește.
”Acest preambul a făcut obiectul procesului și asta a fost pentru noi o surpriză extrem de neplăcută, a fost primul caz în care beneficiarul unei adeverințe de necolaborare a atacat textul pentru că i s-a părut defavorabil, că îi afectează imaginea pentru că prezintă în detaliu, cum este normal să prezinte, toate documentele găsite în arhiva CNSAS. Dacă s-ar fi pierdut acest proces, semnificația era că putea să apară un precedent și atunci sute de oameni care au preambuluri în adeverință ar fi putut invoca precedentul și să ne dea în judecată ca să ne ceară să nu mai publicăm tot ce găsim. O parte esențială a deconspirării s-ar fi pierdut”, spune pentru Europa Liberă Germina Nagâț.
Adeverința în sine este o formă de deconspirare a Securității, explică Germina Nagâț.
”Este o formă de deconspirare a modului în care lucra Scuritatea, a diverselor moduri de abordare a victimei, a modului în care Securitatea își culegea informațiile, cum erau oamenii urmăriți și apoi șantajați sau constrânși, într-un fel sau altul, să dea informații. Deci preambulurile adeverințelor sunt informații de maxim interes public nu doar concluziile lor. Dacă noi anulam preambulul și păstram doar concluzia, opinia publică pierdea esențialul și, în plus, mai și suspecta instituția că face jocuri sau că spală pe unii și îi incriminează pe alții”.
Îți mai recomandăm Documentul Securității despre Băsescu a stat 17 ani la SRI, care l-a ”descoperit” în 2019. Cum îl ajută scurgerile de informații din CNSAS