Ziarele tipărite nu au mai putut prinde evoluția serii de ieri în care Camera Reprezentanților, la Washington, și faptul că Donald Trump a devenit al treilea președinte demis de deputați, presa comentând asta doar în timpul nopții pe site-uri, urmând a analiza cele întâmplate în edițiile de astăzi după-amiază sau de vineri.
Astfel, Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că procedura va fi lipsită de efect, deoarece republicanii sunt hotărâți să o blocheze în Senat și că șansele lui Trump de a obține un al doilea mandat nu fac astfel decât să crească.
Pe plan anecdotic, agenția Reuters scrie de altfel despre acel deputat republican, Barry Loudermilk din Georgia, care a spus că Trump e mai persecutat decât a fost Isus înainte de răstignire: „Când Isus a fost pe nedrept acuzat de trădare, Pilat din Pont i-a dat ocazia să se înfrunte cu cei ce-l acuzau,” a spus Barry Loudermilk. “În timpul acelui fals proces, Pilat din Pont i-a acordat mai multe drepturi lui Isus decât democrații îi acordă președintelui nostru,” a încheiat el.
Magnat ucrainean spune că a împrumutat bani unui apropiat al lui Giuliani
Necazurile lui Trump continuă însă. Avocatul magnatului ucrainean Dmytro Firtash (Dmitro Firtaș), în prezent în Austria, dar amenințat cu extrădarea în SUA, a spus că oligarhul ucrainean declară că ar fi împrumutat o mare sumă de bani unui apropiat al avocatului lui Trump Rudy Guliani.
Procurorii americani au fost astfel informați că Lev Parnas, un asociat al lui Rudolph Giuliani, avocatul lui Donald Trump, a primit suma de un milion de dolari din partea lui Dmitro Firtash.
Procurorii susţin că Lev Parnas, acuzat de infracţiuni privind finanţarea electorală, a ascuns informaţiile privind primirea acestei sume, astfel că plasarea lui în arest la domiciliu după plata unei cauţiuni ar trebui revocată. Omul de afaceri ucrainean se află în arest preventiv la domiciliu în Florida.
Le Canard și Charlie Hebdo despre Brexit
În Europa, cele două săptămânale politico-satirice franceze, Le Canard enchaîné și Charlie Hebdo, scriu despre iluziile multora în legătură cu Brexitul. (Articolele sunt disponibile doar în ediția pe hârtie; Charlie a lansat în urmă cu ceva vreme un serviciu pe internet pentru abonați, în schimb site-ul sumar al Canard trimite în continuare internauții să caute ziarul la chioșc. Specificitate franceză, cele două săptămânale sunt printre rarele publicații din lume care trăiesc exclusiv din vânzări pe hârtie și abonamente și refuză orice publicitate și anunțuri. De aceea, nu pot exista linkuri internet spre majoritatea articolelor lor.)
Le Canard este, în realitate, aproape admirativ în fața succesului lui Boris Johnson. Adio Superconfuzului, trăiască Supermincinosul! este titlul articolului din Canard, în vreme ce Charlie Hebdo titrează: Programul hirsut al lui Boris Johnson, cu aluzie la (ne)tunsoarea sa în dezordine/
Cele două publicații mai râd și de laudele aduse de mulți Commonwealth-ului britanic, presupus a înlocui mana europeană.
Țările numitului Commonwealth nu au însă niciun tratat cu Marea Britanie, niciun document, niciun fel de responsabilitate juridică. Commonwealth este o asociație nostalgică, bună pentru defileuri in uniforme desuete și competiții sportive.
Canada are astfel un acord comercial solid cu UE, nu cu Londra. Australia face comerț pe baze reale cu China, nu cu Anglia. India, protecționistă, a pus de multă vreme taxe foarte mari pe produsele britanice.
Când vine vorba de bani, Commonwealth-ul nu există, așadar. E ca un club al foștilor colegi de liceu. Cere-i unuia un împrumut și ai să vezi cum se strică veselia și se destramă clubul.
„Winkelhieren”, cuvântul anului în Flandra și Olanda
Ca în fiecare an în luna decembrie, Olanda și Flandra au votat „cuvântul anului”. La sfârșitul fiecărui an, cele două comunități, care folosesc în presă și învățământ aceeași limbă olandeză standardizată (deși Flandra e mult mai fărâmițată dialectal decât Olanda) aleg un neologism care este decretat „cuvântul anului” și care intră în dicționare.
Anul acesta, cum ne informează cotidianul flamand De Morgen, termenul e: winkelhieren.
Compus din winkel (magazin) și adverbul hier (aici), acest verb nou creat ar însemna ceva precum : „a cumpăra local”, „a face cumpărăturile pe-aici”, prin cartier. (Atenție, majoritatea flamanzilor nu pronunță acel h- inițial simplu, aspirat din hier!)
Cuvântul provine din Flandra, nu din Olanda, și a bătut următorii candidați clasați, care erau :klimaatspijbelaar (cineva care „militează pentru climă”) și egelwegel, termen aproape onomatopeic, cu patru -e-, care ar însemna „pasaj pentru arici” și care arată marea preocupare pentru climat a flamanzilor și olandezilor.
Cotidianul francofon La Libre Belgique, care anunță la rândul său că termenul anului este acest winkelhieren („a cumpăra local”), precizează că nu toți termenii aleși anual și intrați în dicționar rămân în folosință. Unele cuvinte dispar, însă altele rămân definitiv, precum verbele : googelen șitwitteren, sau cel, ușor de înțeles și de cineva care nu cunoaște limba olandeză: comadrinken.
Despre winkelhieren, însă, toată lumea e mulțumită, iar De Morgen spune că este un termen ‘slim’, inteligent. Iar aici, pentru a încheia cu etimologiile, merită subliniat că acest termen proto-germanic ‘slim’, care la origine avea sensul de „rău”, „încovoiat”, și care a rămas cu înțelesul de „rău” în nemțescul schlimm, a devenit „isteț”, „inteligent” în olandeză (probabil trecând prin sensul intermediar de „viclean”) și, mai ales, a devenit: „subțire”, slim, în engleză, aplicat unor persoane.
În olandeză, însă, sensul lui slim e și azi cel de inteligent, cum o arată celebrul show de întrebări de cultură generală, de tip quizz, de la televiziunea flamandă: De slimste mens = „Cel mai deștept om”.
Slim! Și noi spunem că un om deștept este un om „subțire”.
„Monștri” (filmul)
Și, în sfârșit, tot Le Canard enchaîné are o cronică neobișnuit de entuziastă a filmului românesc “Monștri” (ajuns în cinematografe în Franța cu titlul “Après la nuit”). După ce descrie primele scene ale filmului și cele două personaje, ea și el, primele două părți ale filmului, de fapt, cronica din LeCanard spune:
"Aceste două jumătăți dislocate ale unui cuplu în criză – femeia care rătăcește, omul care așteaptă – se regăsesc în a treia parte a filmului, intitulată “Monștri”... Ca să se reunească sau să se distrugă? Magnific filmat – într-un format pătrat sufocant – și jucat cu o rară intensitate, acest prim lung-metraj al lui Marius Olteanu disecă cu bisturiul deteriorarea cuplului, ezitările și faliile ascunse. Asta în timp ce ne arată ipocrizia societății românești în chestiunea tabuurilor intime. Regizorul, care a pornit de la discuții separate cu cupluri reale, presară indici ambigui, percepuți și dintr-un punct de vedere și din celălalt, și lasă spectatorul liber să combine cum dorește piesele acestui puzzle, să lipească la loc sau nu cioburile cuplului. El dovedește astfel o artă a detaliului revelator în miezul cotidianului tipică pentru noul val (nouvelle vague) românesc: « Imi plac mult filmele care acordă atenție detaliilor vieții (...), care funcționează ca o lupă pentru a ni le expune. » Asta, precum Stendhal, care definea romanul ca pe « o oglindă plimbată pe drumul mare ». O oglindă care mărește, capabilă să reflecte cele mai mărunte pietricele din calea cuplului..."
În schimb, tot în Franța, Le Figaro îi acordă filmului doar două stele dintr-un maximum de patru, scriind: „Nimic nou în filmul ăsta, afară de actori buni și ceva plictis.”
Două stele din patru în Le Figaro poate fi însă o performanță, dacă vedem că alături, filmul la modă, lansat tot săptămâna aceasta în cinematografe, The Lighthouse, cu Willem Dafoe și Robert Pattinson, primește zero steluțe ! „Ajutor !” se încheie, literalmente cronica acolo.