Că s-a intrat într-un regim generalizat de foarte mare lehamite de la atâta lockdown o constată toată lumea, ba chiar a spus-o și Emmanuel Macron în discursul său în direct de ieri seară, când a anunțat à la nation prelungirea cu încă o lună a situației actuale de carantină, în regim foarte strict, până pe 11 mai. Întreaga presă franceză rezumă discursul lui, precum Le Monde, care detaliază măsurile anunțate: începând din 11 mai - redeschiderea progresivă а școlilor și posibilitatea pentru «le plus grand nombre» să se întoarcă la muncă.
Asta nu înseamnă însă că barurile, restaurantele și cafenelele vor redeschide la jumătatea lui mai. Departe de asta. Se va începe treptat prin redeschiderea magazinelor de anumite bunuri domestice esențiale. Restaurantele, cafenelele, hotelurile, cinematografele, teatrele vor rămâne însă închise în continuare, a anunțat Macron. Nu se vor relua deocamdată nici zborurile în afara UE.
Macron a mai promis și că statul va ajuta fiecare cetățean să își procure o mască "grand public", care va trebui purtată în transporturile în comun și de către cei care practică profesiile cele mai expuse.
Cum era anticipat, festivalul de teatru de la Avignon, din luna iulie, a fost deja anulat, împreună cu toate celelalte evenimente artistice sau sportive ale verii.
În Belgia vecină, Le Soir trece în revistă reacțiile clasei politice din Franța, care merg de la «o decizie proastă» la «obiectiv ambițios», trecând prin «extrem de primejdios».
La Paris, Libération atrage atenția asupra «ajutorului excepțional destinat familiilor celor mai modeste» anunțat de Macron. În schimb, cotidianul conservator Le Figaro estimează că stilul de comunicare al lui Macron «oscilează între solemnitate și un ton de carte poștală».
Ce se întâmplă în Belgia?
Tot despre comunicare vorbește Le Figaro analizând cazul Belgiei vecine. Belgia surprinde, iat-o deodată, cu peste 3.000 de morți, în top ten mondial la numărul de victime, deși nu are decât 11,5 milioane de locuitori. Cu 315 decese declarate pentru fiecare un milion de locuitori, Belgia pare a fi pe locul trei în Europa, după Spania (363 decese la un milion) și Italia (322).
Aici intervine însă iarăși comunicarea. Șefa guvernului, Sophie Wilmès, afirmă că situația pare gravă pentru că Belgia « face dovada celei mai mari transparențe, raportând numărul total de decese, incluzând cele din azilurile pentru bătrâni, inclusiv cazurile doar suspecte și fără a exclude pacienții atinși de alte maladii ».
Le Figaro îl citează pe Philippe Devos, șeful serviciului de reanimare al spitalului din Liège și președintele principalului sindicat al medicilor din Belgia, care spune: «Noi facem dovada unui exces de onestitate». Asta pentru că Belgia include în statisticile sale și morții care sunt doar suspectați că ar fi fost purtători de Covid-19, iar nu doar cei despre care există suspiciunea că ar fi fost infectați. Guvernul central federal a căutat să modifice metodologia, dar s-a lovit de împotrivirea «barocei» ministre a sănătății, supraponderala Maggie de Block. Cum o deplânge același medic Philippe Devos, ea este singurul ministru al sănătății din lume care nu a pus picioarele într-un spital de la începutul crizei, deși este ea însăși doctor generalist.
În schimb, contrar Franței și Italiei, nu există nici un fel de tensiuni în Belgia în legătură cu numărul de unități de reanimare. Din totalul de 1900 de paturi de reanimare, doar 1200 sunt ocupate și, cum epidemia pare că se aplatizează, în fiecare zi se eliberează paturi. Ba chiar, guvernul belgian se gândește acum să ofere locuri în spitale bolnavilor din alte țări, în special francezi și olandezi
Și în Croația, principalul cotidian, Jutarnji List, își pune întrebarea dacă cifrele oficiale sunt juste în toate țările și se dedă unor complicate calcule, luând în seamă și necunoscuta pe care o reprezintă peste tot azilurile de bătrâni. Cu atât mai puțin se poate avea încredere în cifrele din China. În Marea Britanie, cele două agenții de spionaj, MI6 și MI5, au cerut de altfel guvernului să-și revizuiască relațiile cu China. Cu toate acestea, cele două agenții încă mai cred că Boris Johnson а luat o decizie corectă, în luna ianuarie, când a permis firmei chinezești Huawei să participe la rețeaua de 5G a Marii Britanii.
În Italia, La Repubblica estimează că sunt prea multe mâini care se pun pe sănătate și că ar fi timpul ca sectorul sănătății să se elibereze de politică, iar la München Süddeutsche Zeitung scrie despre angoasa crescândă a cetățenilor și comunităților. Dat fiind că în Ungaria Viktor Orbán a decis să rezolve acele angoase prin decret, site-ul Politico a întrebat o serie de politicieni europeni ce poate UE să facă pentru a împiedica o derivă totală spre autoritarism.
Pandemia: o "ocazie de vis" pentru UE
Papa Francisc a cerut la rândul său, duminică, în predica sa, țărilor din UE să își lase deoparte rivalitățile, să nu mai fie „egoiste” și să lupte împreună împotriva pandemiei. Săptămânile acestea au văzut o înșiruire dezamăgitoare de reuniuni video ale liderilor europeni, pe fundalul refuzului nordicilor de a accepta o punere în comun a datoriilor și crearea unor soi de obligațiuni comune ale zonei euro, niște eurobonds. Premierul italian Giuseppe Conte a folosit chiar un ton foarte dur, pentru prima oară până acum, la adresa partenerilor europeni: „Slăbiți regulile bilanțului bugetar sau e sfârșitul Europei". Până și fostul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, într-un interviu simultan pentru El Pais și Le Soir, la Bruxelles, spune că dacă nordul continuă să insulte sudul, singurii care vor câștiga vor fi populiștii (ca Viktor Orbán).
Și iată că El Pais scrie acum despre o modificare a raportului de forțe în interiorul UE. După ce deplânge la rândul său lipsa de solidaritate între țările nordului și sudului Europei, în mod repetat dovedită, El Pais scrie că poziția centristă a Franței și Germaniei, care au jucat rolul de „împăciuitori” (pacificadores), a fost decisivă în a-i face pe nordici să accepte o mai mare solidaritate financiară, fără de care Europa nu poate exista. Asta le-a dat deodată guvernelor de stânga ale Italiei, Spaniei și Portugaliei o marjă de manevră pe care nu o aveau până acum.
Importanța intervenției lui Macron contrazice astfel ceea ce spune, într-un comentariu pe care El Pais îl preia și îl traduce din Time, eseistul israelian Yuval Noah Harari, care estimează că Omenirea nu are lideri pentru a lupta împotriva coronavirusului.
Contrar celor (ca Viktor Orbán) care afirmă că pentru a combate virusul trebuie să revenim la național și să ridicăm mai mult ziduri, Harari spune că dimpotrivă, adevăratul antidot nu este segregarea, ci cooperarea. El consideră astfel că pandemia ar putea fi o "ocazie de vis" pentru UE ca să recâștige încrederea cetățenilor. El Pais traduce însă simplu acea "ocazie de vis" prin aceea că epidemia ar putea folosi (podria servir), acolo unde textul în engleză din Time vorbea, pe un ton exaltat, de: "golden oportunity".