După haosul care a domnit, la nivel european, din martie încoace, în privința măsurilor de îngrădire a pandemiei, Uniunea Europeană a adoptat ieri o serie de criterii comune în privința restricțiilor de călătorie. Sunt criterii comune la nivelul celor 27, chiar dacă non-constrângătoare, decorticate în detaliu în această dimineață, însoțite de „Aleluia!” și „Evrika!”, în cotidianul belgian Le Soir.
Miniștrii afacerilor europene au decis, cum o rezumă și Le Monde, un cod de culori al țărilor și regiunilor, pentru a pune capăt cacofoniei care îi afecta pe călători. UE a definit astfel o clasificare cromatică precisă, cu țările și regiunile colorate în trei culori, verde, galben și roșu, în funcție de nivelul de risc.
În Franța, Libération anunță și venirea iminentă a gripei, cea obișnuită, de sezon, gripa tradițională, ale cărei simptome ar putea da multă bătaie de cap în această iarnă, deoarece ele seamănă foarte mult, într-o fază inițială, cu cele ale Covid-19. „Va fi o iarnă grea”, anticipează, la rândul său Süddeutsche Zeitung (SZ), cotidianul centrist publicat la München.
În Franța, nemulțumirea generală a populației e întărită și de unele măsuri contestate ale autorităților. De pildă, spre deosebire de Germania, aplicația de telefon pentru trasarea infecțiilor, StopCovid, s-a dovedit un fiasco în Franța, ea nefiind descărcată de un număr suficient de oameni, cum o scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Printre alte nemulțumiri publice franceze enumerate de FAZ se numără și aceea că StopCovid costă statul francez circa 100.000 euro pe lună, după ce comanda a fost încredințată fără licitație publică firmei 3DS Outscale, o filială a trustului de armament apropiat puterii Dassault Systèmes.
De altfel, chiar și în Germania crește sentimentul de revoltă împotriva măsurilor de carantină și de limitare a deplasării cetățenilor. „Un apel anonim semnalează prezența unei familii din Berlin într-un hotel de vacanță din Brandenburg” a titrat cotidianul berlinez de stânga Tageszeitung (TZ), căutând să arate absurditatea situației și felul în care măsurile oficiale duc la delațiune și la erodarea țesutului social.
Spania — perspectiva cea mai sumbră
La Madrid, El Pais scrie că Fondul Monetar Internațional (FMI) a desemnat Spania ca fiind economia cea mai atinsă de coronavirus. În ultima sa evaluare a economiei mondiale, IMF își confirmă parțial previziunile pesimiste din vară, însă în cazul Spaniei, a cărei economie se va contracta cu aproape 13%, nu se întrevede nicio ameliorare. Sărăcia devine astfel, cum o rezumă, la Paris, același Libération, sindromul durabil al pandemiei.
Tot în Spania, cum o constată site-ul Público, pentru prima data viitorul monarhiei se arată sumbru: 40,9% din spanioli ar dori să se treacă la republică, față de 34,9% care vor menținerea dinastiei. Soarta monarhiei va depinde așadar de cei 24,2 %, un sfert din spanioli care pentru moment se declară fără opinie.
Întregul frontispiciu din numărul de astăzi din Le Monde e dedicat «îngrijorătoarei extinderi a epidemiei în Europa» : Olanda a instaurat, începând de ieri seară, un «lockdown parțial» pe model britanic (despre care scrie și FAZ, la Frankfurt, Olanda închizând până și acele faimoase coffee shops în care se pot cumpăra și consuma droguri legale); Belgia și Italia au anunțat, la rândul lor, noi măsuri foarte stricte («Nu vom trimite poliția acasă la oameni», a spus, citat de La Stampa, premierul Italiei, Giuseppe Conte, dar... ); și în asta va consta probabil și anunțul pe care îl va face Emmanuel Macron, în alocuțiunea sa anunțată pentru această seară în direct la TV.
Erdogan e supărat pe Macron
Macron este angajat de altfel într-o confruntare aproape personală cu omologul său turc Recep Tayyip Erdogan. Erdogan e foarte supărat pe Macron, iar toată presa guvernamentală din Turcia nu încetează să-l atace pe președintele Franței. „Războiul lui Macron împotriva Islamului” era, pe 3 octombrie, titlul mare pe prima pagină a cotidianului Yeni Safak.
Emmanuel Macron a acuzat Ankara că a deplasat «300 de jihadiști» din Siria în Azerbaidjan, pentru a lupta împotriva Armeniei. Macron a spus apoi că Erdogan ar trebui să ofere «explicații» și a cerut conducerii NATO și țărilor membre «să privească în față» acțiunile Turciei. « A fost încălcată o linie roșie (...) c'est inacceptable » a conchis Macron, citat de Le Figaro.
Așa încât, atunci când Macron a mai vorbit și despre necesitatea de a renova și reforma islamul francez (iar aceasta va fi cel mai probabil o altă temă a alocuțiunii sale televizate anunțate pentru seara aceasta), Erdogan și-a pierdut calmul și, conform presei din Turcia, l-a atacat verbal în câteva rânduri, în discursuri, pe Macron, deseori chiar direct, personal, ca într-o dispută imaginară: — „Cine ești tu, să vrei să renovezi islamul?”
Ce este «separatismul» lui Macron
Toate acestea pentru că Macron a lansat termenul, relativ confuz, de «separatism» de care s-ar face vinovați unii musulmani în Franța. Macron, care printre alte misiuni și-a însușit-o și pe aceea de a combate islamismul radical și în general fundamentalismul religios, a renunțat astfel la vechiul termen de "comunitarism" (communautarisme) prin care era desemnată îmbucătățirea societății franceze în felurite grupuri culturale opuse și ireconciliabile și a trecut deodată la termenul de: «separatism».
«Separatismul», în special musulman, pe care îl denunță Macron se manifestă în primul rând prin respingerea legilor republicii. Cum a rezumat-o Macron, «separatismul este dorința de a nu trăi cu ceilalți». Macron dorește ca asta să facă obiectul unui proiect de lege «pentru întărirea laicității» (discuție pe care probabil o va propune în direct la TV în seara aceasta).
Pornind de aici, săptămânalul politico-satiric Charlie Hebdo face, în numărul său de astăzi (doar în ediția pe hârtie), o întreagă exegeză termenului de «separatism» folosit de Macron, dedicându-i atât un articol, cât și editorialul, semnat de redactorul șef Riss, supraviețuitor al masacrului jurnaliștilor din ianuarie 2015. Acesta își exprimă speranța că se va bloca, în Franța, orice tentativă de a se ajunge la instaurarea unor „tribunale ale Sharia”, tribunale islamice, de felul celor care funcționează deja de multă vreme în Marea Britanie.
Ce este nou în ultimatumul Svetlanei Tihanovskaia
În sfârșit, în Rusia, presa analizează în detaliu ultimatumul adresat lui Aleksandr Lukașenko de către șefa opoziției Svetlana Tihanovskaia.
Novaia Gazeta analizează tactica lui Lukașenko de a se întâlni în acest timp la Minsk cu alți opozanți, de sex masculin, aflați în arest la domiciliu și cărora el le-a ușurat regulile izolării: Iuri Voskresenski și Dmitri Rabcevici.
La rândul său, Moskovski Komsomoleț publică opinia unui politolog și istoric, Vladimir Șapovalov, care e de părere că amenințările cu care Tihanovskaia își însoțește ultimatumul de 13 zile adresat lui Lukașenko nu conțin nimic nou. Totul se practică deja pe scară largă, spune expertul: și grevele, și blocarea drumurilor, și boicotul produselor din magazine.
Tot așa, la Varșovia, Gazeta Wyborcza are o opinie similară și, scriind despre ultimatumul adresat de Swiatłana Cichanouska (cum i se ortografiază numele în poloneză) lui Lukașenko, adăugă că totul va depinde în realitate numai de reacția străzii.