Școli închise și provizii de măști: cum reacționează statele. Le Soir la Bruxelles face o trecere în revistă europeană cu acest titlu. Italia rămâne țara cea mai atinsă în Europa, trecând deja de 100 de morți (107 morți pentru 3.000 de cazuri). Închizând școlile Italia a luat măsuri excepționale, iar premierul Giuseppe Conte a spus că dacă numărul infecțiilor « crește exponențial» atunci « nu doar Italia, dar nici o țară din lume nu va putea face față unei asemenea situații ».
Peste asta se adaugă criza refugiaților, iar în Germania Süddeutsche Zeitung rezumă discuțiile Angelei Merkel cu ministrul de interne Horst Seehofer și cel al sănătății Jens Spahn, care pentru prima oară a pronunțat termenul de «pandemie».
Poziția Angelei Merkel este din ce în ce mai fragilizată, opoziția, în primul rând partidul dreptei ultranaționaliste Alternative für Deutschland (AfD), reproșându-i celebra frază « Wir schaffen das » (« O să știm să ne ocupă de asta »), pronunțată în 2015, când Merkel a dat asigurări că Germania poate să primează un milion de imigranți pe an.
Lobbying me, lobbying you
La Bruxelles, Comisia Europeană a anunțat miercuri noua legislație UE a climatului, care își impune să atingă neutralitatea emisiilor de carbon în 2050.
Grupul verzilor în Parlamentul European a criticat de îndată documentul și prevederile sale, găsindu-le insuficiente, iar tânăra activistă suedeză Greta Thunberg, prezentă special la Bruxelles, unde le-a vorbit europarlamentarilor, a numit legislația europeană o formă de a « abandona ».
Trei mari ziare europene, Libération în Franța, The Guardian la Londra și Tageszeitung (TAZ) din Berlin au publicat simultan o mare anchetă comună, un exemplu de jurnalism de investigație, despre felul în care lobbyurile industriale climatosceptice fac presiune la Bruxelles asupra instituțiilor UE, dar și, prin marile capitale, pentru a împiedica adoptarea unei legislații favorabile climatului.
Dacă multe din revelațiile presiunii exercitate de lobbyuri nu sunt noi, ancheta din TAZ aruncă o lumină nouă asupra partidului dreptei ultranaționaliste AfD. Climatoscepticii și-au găsit în AfD un grup politic permeabil în fața ideilor lor, într-o țară în care ecolologiștii joacă de decenii un rol social și cultural foarte important.
Germania rămâne, în cele din urmă, o țară în care sondajele spun că 80% din cetățeni sunt convinși re realitatea încălzirii planetare.
Franța și noii B.O.F. ai coronavirus
Franța a decis să limiteze legal, prin decret, prețul gelului hidroalcoolic, al cărui preț a crescut nejustificat, în foarte scurt timp, ceea ce i-a făcut pe fabricanți să-și frece mâinile. Franța are, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și imediat după aceea amintirea acelor B.O.F. (acronim de la beurre-oeufs-fromage), speculanții care vindeau la negru produsele alimentare de primă necesitate, precum în România ultimilor ani ai lui Ceaușescu.
Presa belgiană mai pune și problema juridică a izolării persoanelor infectate. În ce măsură ele pot fi forțate să rămână închise, ca într-un soi de arest la domiciliu.
În Belgia există o singură lege care reglementează asta, din 1971, care la rândul ei se referă la legea din 1831, adoptată în timpul unei epidemii de holeră. Problema este că acea lege, total depășită astăzi, prevedea, pentru persoanele care ar fi venit din țări infectate... pedeapsa cu moartea. Ar fi fost riscant, în 1831, să fii turist întors din China sau Italia.
“Piketty boys”, noii econoclaști
Săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné prezintă (doar în ediția pe hârtie) o recenzie a acelui best-seller american care e cartea a doi cercetători francezi de la Berkeley, California, Emmanuel Saez și Gabriel Zucman, porecliți “Piketty boys” (aluzie la faimoșii Chicago boys, discipolii economistului Milton Friedman care au făcut experiențe in vivo pe economia din Chile în vremea lui Pinochet). Lui Saez și Zucman li se spune “Piketty boys” pentru că sunt discipoli ai “econoclastului” francez Thomas Piketty. Acesta a întâlnit un așa mare succes în SUA, încât cartea lui se vinde până și în chioșcurile de ziare de la aeroport.
Cartea celor doi francezi de la Berkeley, Triumful nedreptății, publicată în octombrie în SUA, a găsit un mare ecou în tabăra democrată. Autorii deplâng starea culturii economice peste tot: s-ar crede că o carte despre economie n-ar putea fi un mare succes de librărie, dar ei încearcă să dovedească, printr-o masă de date verificabile, precum face și Piketty, că sistemul american al taxelor duce la mari inegalități. Asta i-a făcut pe cei doi să fie consultați în mod regulat de Bernie Sanders și de Elisabeth Warren pentru a pune la punct taxa pe avere dorită de aceștia, care au lansat și un site web: TaxJusticeNow.org.
În cartea lor, cei doi fac o istorie a fiscului american, de la primii coloni, care au impus o taxă pe avere, trecând prin sec. XIX, când impozitele au fost considerate neconstituționale și până la președinția lui Theodor Roosevelt, care a impus o taxă pe avere între 20 și până la 70%. “SUA s-au apropiat, mai mult decât orice altă țară din lume, de ideea unui venit maxim legal”, scriu autorii.
Abia cu Reagan s-a coborât la un impozit pe avere de 28%, cel mai coborât din întreaga lume occidentală. “Reagan”, spun autorii, “a creat un climat în care a nu plăti impozite a devenit un gest patriotic.”
« Deux Corona achetées, une Mort subite offerte »
În sfârșit, în Belgia, țara cu 500 de beri și în care s-a constituit gigantul mondial al berii, Inbev (care produce, printre altele Stella Artois și Corona), o reclamă a stârnit polemică. Lanțul de magazine Delhaize (numit Mega Image în România) propune, pe fundal de epidemie: « Deux Corona achetées, une Mort subite offerte » : « Pentru două Corona cumpărate, o Moarte subită oferită ».
Mort subite este, desigur, o altă celebră bere belgiană, însă jocul de cuvinte, acest umor negru în stilul suprarealismului belgian nu face acum pe toată lumea să râdă.