1 Decembrie | Parada de la Arcul de Triumf, în imagini

Aproximativ 1.500 de militari au defilat pe 1 Decembrie la parada militară organizată cu ocazia sărbătoririi Zilei Naționale a României. Anul acesta au participat în premieră transportoarele blindate Piranha 5 și formații cu sisteme de rachete Himars și Patriot.

Evenimentul a început la ora 11.00, odată cu sosirea în Piața Arcului de Triumf a președintelui Klaus Iohannis. A urmat intonarea imnului național.

Bucureșteni au venit în zona Arcului de Triumf pentru a urmări parada. Detașamentele de militari au defilat pe sub Arcul de Triumf iar 30 de aeronove au survolat zona.

În zona Arcului de Triumf a fost organizată și o expoziție de tehnică militară.

Șeful statului a depus o coroană de flori în memoria soldaților căzuți în cele două războaie mondiale, a militarilor căzuți în teatrele de operații din Afganistan și Irak, dar și în memoria celor peste 56.000 de români care au fost răpuși de Covid-19.

România sărbătoreşte 103 ani de la Marea Unire. Ziua Națională a României a fost, între anii 1866-1947, ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august.

Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România.

Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2.

La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate.

Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea.

La 1 decembrie 1918, se decide în unanimitate unirea Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului cu România, dar cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitate între naţionalităţi şi religii.

Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat o rezoluţie în care este atestată unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. La 1 decembrie 1918, politicianul Vasile Godiş a citit rezoluţia Unirii.

„Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre”, a rostit Vasile Godiș.

Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand, fiind votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919.

Guvernul ungar a încercat să oprească secesiunea românilor prin trimiterea lui Oszkár Jászi, ministrul naționalităților, la Arad, pentru tratative cu fruntașii transilvăneni. Acestor negocieri le-a pus capăt Iuliu Maniu, la 14 noiembrie 1918, care a afirmat: „Noi vrem separarea deplină de Ungaria”.

În consecință, Consiliul Național Român a hotărât convocarea Marii Adunări Naționale și alegerea delegaților reprezentativi. 

Alegerea orașului Alba Iulia nu a fost întâmplătoare. A fost orașul intrării triumfale a lui Mihai Viteazul în „Ziua Tuturor Sfinților” din noiembrie 1599, precum și orașul martiriului lui Horea și Cloșca, trași pe roată în februarie 1785.

Pe lângă cei 1.228 de delegați oficiali din toate zonele Transilvaniei, învestiți cu așa-numitele credenționale, alți peste 100.000 de români, au umplut Platoul Românilor de lângă Alba Iulia.

Siguranța delegaților și a adunării era asigurată de trei cordoane de avanposturi prin care nu se putea trece decât în grupuri compacte sau cu legitimații speciale.

Până la unirea definitivă a fost înființat un Consiliu Dirigent în frunte cu Iuliu Maniu, menit să gestioneze afacerile Transilvaniei.

O delegație în frunte cu Vasile Goldiș, Vaida-Voevod și episcopii Miron Cristea și Iuliu Hossu a fost însărcinată să prezinte actul Unirii Regelui Ferdinand, la București.

Zece zile mai târziu, pe 11 decembrie 1918, Regele Ferdinand I semna Decretul Regal nr. 3631, care stipula la articolul 1, unirea cu România a „ținuturilor cuprinse în Hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia de la 1 decembrie 1918”.

Recunoașterea internațională a deciziilor de la Alba Iulia a fost luată odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, dintre România și Ungaria, pe 4 iunie 1920.