SmartJob | Paul Olteanu, Mind Architect: „Cu cât mă simțeam mai puțin iubit, cu atât munceam mai mult”

Paul Olteanu este trainer și coach pe teme legate de neuroștiința comunicării, știința încrederii și a colaborării, performanță cognitivă, neurobiologia stresului și strategii de construire a rezilienței, public speaking și branding personal.

Este fondatorul Mind Architect, podcast de învățare și dezvoltare personală, cu resurse fundamentate în știință.

Și-a luat pauză aproape un an de zile, timp în care nu a mai avut apariții publice. Mărturisește că s-a simțit epuizat fizic și psihic.

A slăbit în două săptămâni 7 kilograme, deși trăia la fel, mânca la fel, făcea la fel de multă mișcare, dar consumul nervos a topit 7 kilograme din corpul lui.

A învățat de mic că relaxarea este recompensa care vine după epuizare:

„Cred că, în cazul multora, în momentul în care trăiam momente de relaxare, de distracție, de joacă, apărea o voce bine intenționată care spunea: mai pune mâna pe carte, ce faci, iar tai frunză la câini... În sistemul nostru nervos se produce asocierea asta între relaxare, pauză și o formă de amenințare ori vinovăție, o formă de asociere cu o stare emoțională neplăcută.”

Ajunsese ca nici în vacanțe să nu poată să stea pur și simplu și să se bucure, să se odihnească:

„Eram conștient că sunt în vacanță, dar sentimentul că, dacă nu fac ceva productiv, e rău, nu mă părăsea nici atunci. Singurele momente în care simțeam cu adevărat că pot să mă odihnesc complet erau după perioade foarte, foarte intense, când efectiv simțeam epuizare.”

Tendința asta a noastră de a fi tot timpul productivi, tot timpul în mișcare, cultul productivității, nevoia noastră de a nu sta degeaba vin din experiențele timpurii în care, atunci când stăteam, nu eram lăsați să stăm, spune Paul Olteanu:

„Alternativa pe care cel puțin eu am trăit-o e cea în care odihna și vacanța și relaxarea sunt răsplata pentru epuizare. Când eram la mare și mergeam în cameră să mă odihnesc, eu nu puteam pur și simplu să dorm. Trebuia să fac și ceva util. Mai verificam un mail, mai documentam un episod, mai subliniam niște lucruri dintr-o carte care urmau să devină un material pentru podcast.”

SmartJob | Paul Olteanu, Mind Architect: „Cu cât mă simțeam mai puțin iubit, cu atât munceam mai mult”

Cu toții avem nevoie de o copilărie în care să trăim sentimentul de iubire necondiționată, pentru a deveni adulți conectați la ei înșiși, spune Paul Olteanu.

Mărturisește că trăia într-o epuizare energetică, nu mai avea energie psihică să observe ce se întâmpla în propria lui viață, să-și observe corpul, să-și observe relațiile:

„Anul de pauză m-a ajutat să-mi recâștig niște energie extrăgându-mă din viața publică. Când a apărut energia am putut să și observ tipare recurente, de la relații de cuplu, unde aveam o tendință să aleg un anume tip de partener, care mă ducea în același fel de dinamică, la zona profesională, unde, din nevoia foarte puternică de apreciere, mi-era foarte greu să zic nu, foarte, foarte greu să zic nu.”

Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.

„Nu mai aveam energie să mă dau jos din pat”

De ce a fugit Paul Olteanu în propria-i viață? „Am confundat o bună bucată din viața mea iubirea cu aprecierea”, spune acesta.

„Asta pentru că am trăit experiența de a fi primit cu precădere semnale de apreciere, luat în brațe, pupat, cuvinte de afecțiune, atunci când performam și sistemul nervos al oricăruia dintre noi învață asocierea asta. Dacă performez, primesc aprecierea. Iubirea ar trebui să fie necondiționată, adică fără o condiționare dată de performanță. Aprecierea poate să fie condiționată.”

Cu cât mă simțeam mai puțin iubit, cu atât munceam mai mult și căutam inconștient relații în care să am mereu de lucru la ceva, explică trainerul:

„Căutam inconștient să fiu în relații în care să fie nevoie să mă mai străduiesc cumva, să fie nevoie să mai depun efort cumva, ca să primesc dulcea recompensă a aprecierii.”

Decizia de a lua o pauză nu a venit într-un spațiu de înțelepciune, susține el, ci mai degrabă de disperare:

„Eram irascibil și trăiam un sentiment de frustrare legat de aproape orice lucru mic. Nu găseam loc de parcare, nu era camera de hotel cum ne înțeleseserăm să fie, când mergeam undeva. Toate chestiile astea mici mă iritau foarte tare. Necaracteristic de multă frustrare sau mânie raportat la stimuli și am zis: ok, probabil că aici e ceva.”

Un sentiment pe care îl trăia dimineața era acela că nu mai avea energie să se dea jos din pat, deși ce urma să facă în ziua respectivă erau mai degrabă lucruri care îi plăceau.

„Cel mai sincer martor al experiențelor noastre e corpul”

Ar spune că o concluzie foarte utilă după anul de pauză este că cel mai sincer martor al experiențelor noastre e corpul:

„Mintea minte. Corpul spune adevărul. El înmagazinează tot și-ți spune, dacă ești atent la el, dacă ce faci îți face bine sau nu. Eu am trăit un sentiment de epuizare emoțională.”

Simțea că nu mai are bandă pentru a se autoregla, pentru a-și alege cuvintele în unele momente unde era nevoie de mai multă empatie, mai mult autocontrol:

„Sentimentul era nu că nu-mi mai dădeau energie sau satisfacție lucrurile pe care le făceam, că-mi dădeau, ci că înainte de a intra în ele simțeam că nu-mi vine să mă dau jos din pat. Îmi era greu să încep ziua și primeam un mesaj clar de la corp: e prea mult, oprește-te. Practic, asta merită subliniat, poți să ajungi la epuizare făcând și lucruri care îți plac.”

Sunt patru trăsături care duc la boală, spune Paul Olteanu: focalizare excesivă pe nevoile altora în timp ce le ignori pe ale tale, hiper-responsabilitatea - dacă ai promis că faci ceva, faci, indiferent cum te simți, apoi să fii de toate pentru toți și a patra trăsătură: dificultatea de a exprima mânie sănătoasă, adică de a pune limite, de a fi asertiv.

Ce le-ar transmite celor care trăiesc așa cum el însuși ajunsese să trăiască?

„Dacă ești atent la ce-ți spune corpul, atunci când ți se strânge stomacul, atunci când simți relaxare, când simți energie, când simți lipsa ei, în momentul în care conexiunea asta e activă, toate aspectele vieții noastre se îmbunătățesc.”

Ar fi avut nevoie să simtă drag și iubire fără legătură cu performanța și ne invită pe toți să ne gândim cine am înțeles că trebuie să devenim ca să obținem ceea ce credem că ne dorim:

„Să ne gândim care e costul pe care îl plătim pentru succesul pe care poate îl avem. M-aș bucura foarte tare ca oamenii care trăiesc epuizare să conștientizeze confuzia asta între iubire și apreciere și să ceară ajutor.”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.