Aspretele, cel mai rar pește din Europa și poate chiar din lume, numără 58 de exemplare, după ce săptămâna trecută a fost organizată cea mai amplă acțiune de inventariere a speciei.
Încă de la descoperirea speciei, în 1956, de către Nicolae Stoica, un student la Facultatea de Biologie, aspretele a fost considerat în pericol iminent de dispariție, ca urmare a numărului redus de exemplare și a arealului extrem de mic pe care îl popula: trei râuri din județul Argeș.
Specia era cunoscută la nivel local, însă în toamna anului 2020 a devenit și mai cunoscută în România, dar și la nivel mondial, după ce Andrei Togor și Marcus Drimbea au reconfirmat existența aspretelui în râul Vâlsan, identificând nu mai puțin de 12 exemplare.
Ulterior, BBC a relatat despre „cursa pentru salvarea unui pește vechi de 65 de milioane de ani”, iar presa din România l-a descris ca fiind peștele contemporan cu ultimii dinozauri.
„Este unic și nu doar în România, este unic în lume, deci unicitatea lui și faptul că are o vechime atât de mare, aproximativ 65 de milioane de ani. Aproximativ, pentru că în pline studii de cercetare nu putem spune cu exactitate”, spune Ovidiu Stan, geograf și co-project manager la Fundația Alex Găvan, pentru Europa Liberă.
„Încă este foarte puțin studiată specia aspretelui. În literatura de specialitate a academicianului Petre Bănărescu este estimată vârsta de 65 de milioane de ani. Noi am mai găsit între 25 și 75 de milioane de ani. Toate studiile vorbesc la modul e posibil... s-ar putea că... și atunci, în viitorul apropiat, vrem să facem lumină și în această speță”, afirmă alpinistul și activistul de mediu Alex Găvan, fondatorul proiectului Aspretele Trăiește.
Denumirea științifică este de „Romanichthys valsanicola”, care se traduce astfel: pește românesc de pe valea Vâlsanului.
„Se fac studii intense vizavi de vârsta să spunem cât de cât reală, pentru că oricât de multă tehnologie am avea la ora actuală nu poți determina sută la sută exact. Studiile se bazează pe inelele de la tubul său digestiv, însă vom preleva probe pentru a vedea exact în compoziția ADN-ului cât de vechi este. Deocamdată sunt niște estimări”, mai spune Ovidiu Stan.
Cei doi subliniază însă că eforturile se concentrează acum pe protejarea speciei.
„Treaba asta cu vârsta este și spre atragerea simpatiei pentru proiect”, mai spune Alex Găvan în discuția cu Europa Liberă.
Importanța vârstei
„Biologii au ajuns la concluzia că poate, atenție pe poate, că a fost contemporan (cu dinozaurii - n. red.). Cu siguranță în următorii ani vom ajunge la studii mult mai avansate vizavi de acest aspect. Analizând toate datele despre el ne dăm seama despre începuturile vieții pe Pământ a ceea ce înseamnă practic regn animal”, completează Ovidiu Stan.
Geograful spune că unicitatea speciei de asprete derivă din faptul că se află doar în România, doar pe râul Vâlsan din județul Argeș.
„Este singurul loc de pe planetă unde încă mai supraviețuiește această specie considerată fosilă vie și, după unele estimări, contemporană chiar cu ultimii dinozauri. Iar noi, oamenii, suntem cei ce am adus-o în pragul dispariției”, menționează Alex Găvan.
Speranțe pentru un număr mai mare
Alex Găvan a anunțat luni că cele 58 de exemplare au fost descoperite de o echipă din care au făcut parte inclusiv nouă ihtiologi, adică biologi specializați în studierea peștilor.
Aspretele a fost identificat în 14 dintre cele 21 de stații de pescuit științific realizate pe râul Vâlsan. El menționează însă că în mai multe râuri din bazinul Argeșului s-au identificat habitate potențiale unde aspretele ar putea fi repopulat.
Până acum, cel mai mare număr găsit era de 12, la începutul anilor 2000, și chiar au fost perioade în care specialiștii au crezut că specia a dispărut complet. Inclusiv Ministerul Mediului estima o populație între 10 și 15 exemplare.
Activistul de mediu Alex Găvan mai spune că echipa de specialiști estimează ca numărul real să fie de ordinul sutelor, în baza modelărilor matematice: „Un lucru îmbucurător, din perspectiva diversității genetice a speciei, în vederea programului de reproducere în captivitate pe care îl avem în vedere. Dar chiar și așa, în acest moment, specia rămâne critic periclitată”.
Trei membri ai echipei de pescuit științific (măsurat, cântărit și eliberat în același loc) pentru inventarierea aspretelui pe râul Vâlsan, la Mușătești.
„După o intensă modelare matematică, geospațială a habitatului, vom ajunge cel mai probabil să identificăm în jur de 250-300 de exemplare. Deci probabilitatea este mare, dar o să vedem după ce introducem toate datele”, completează geograful Ovidiu Stan.
El pune această creștere și pe seama tehnologiei noi de pescuit științific, dar și că echipa de cercetare a fost mult mai mare. În plus, el spune că „înainte arealul cunoscut era undeva la 5-7 kilometri între Brădet-Brăduleț, iar acum avem un areal de 15 kilometri între Brădetu și Vâlsănești”.
În această porțiune, alături de asprete, au mai fost identificate alte nouă specii de pești diferite.
Alex Găvan menționează că această creștere a arealului s-a datorat îmbunătățirii condițiilor de habitat ale aspretelui: au fost oprite multe dintre distrugerile care aveau loc pe râul Vâlsan, cum ar fi tăierea vegetației de pe maluri sau furtul bolovanilor din râu. În același timp, a fost redusă poluarea, iar debitul de apă al râului se apropie acum de valoarea optimă pentru asprete.
De ce doar în această zonă?
Ihtiologii spun că aspretele trăia pe o lungime de circa 30 de kilometri a râului Vâlsan, dar și în râurile Argeș și Râul Doamnei, o suprafață care a fost redusă mult după construirea de baraje pentru producerea energiei electrice în regimul comunist.
„Și noi căutăm răspunsuri la întrebările astea. Este o zonă cu izvoare oligominerale și nu doar în Vâlsan”, spune Ovidiu Stan, întrebat de ce preferă această „fosilă vie” zona respectivă.
„Toți afluenții din zona de nord a râului Argeș traversează o falie cu aceste izvoare oligominerale, pucioase, adică cele care miros un pic. Însă nu putem concluziona în mod direct că aceste izvoare influențează”, completează el.
Operațiunea de inventariere a aspretelui a început în 2019, lansată de alpinistul Alex Găvan de pe vârful Gasherbrum 2, de la o altitudine de 8035 de metri, unde a urcat fără oxigen suplimentar sau porteri de altitudine.
Proiectul este dezvoltat și desfășurat de către Fundația Alex Găvan în parteneriat cu Fauna & Flora International, prima organizație de conservare a vieții sălbatice înființată în lume (1903).
Confundat deseori cu zglăvocul
Alex Găvan mai spune că foarte mulți confundă aspretele cu zglăvocul - deseori pronunțat și zglăvoacă.
„Mi-ar fi plăcut ca oamenii să aibă dreptate. Din păcate, se mai găsește doar pe Vâlsan”, spune el.
Un exemplar de asprete identificat în râul Vâlsan pe 12 octombrie 2022.
„O dată la câțiva ani, România face un recensământ al peștilor și raportează către Comisia Europeană. Ihtiologii merg și numără peștii, cât de bine numără ei, n-aș putea exact să spun, dar cu siguranță dacă aspretele se mai regăsea în alte văi ar fi știut”, mai spune Găvan.
Pe de altă parte, Ovidiu Stan explică diferențele între asprete și zglăvoc.
„Zglăvocul este cumva, să spunem, nepotul lui. Și el este destul de în vârstă, are undeva la 10-15 milioane de ani. Diferența dintre ei este dată de faptul că aspretele are realmente ochii în creștetul capului. Capul este puțin mai alungit, iar înotătoarele lui arată ca o libelulă. La zglăvoacă, capul este un pic mai turtit, iar înotătoarele lui arată ca un fluture”, spune el.
Ce urmează
- Crearea Sanctuarului Aspretelui pe malul râului Vâlsan, la Galeșu – baza de cercetare și înmulțire a speciei în captivitate;
- Reconstrucția ecologică a râului Vâlsan, urmată de cea a râului Argeș și a râului Doamnei, în vederea reintroducerii aspretelui în arealul său istoric;
- Acțiuni de advocacy pe lângă instituțiile statului român, pentru respectarea legislației de mediu;
- Educarea permanentă: prezența aspretelui în zonă și existența ariei protejate sunt un privilegiu și reprezintă cheia pentru dezvoltarea durabilă a văii Vâlsanului.