Poate fi mutat Festivalul Enescu de la București la Timișoara? Ioan Holender: „Enescu fără Ateneu? Așa ceva nu există!”

Mutarea Festivalului Enescu la Timișoara, așa cum a anunțat ministrul Culturii, este o idee fantezistă respinsă de artiști, manageri culturali, muzicieni. Timișoara nu are o sală de concerte nici măcar de nivel mediu, Filarmonica Banatul se află în clădirea fostului cinematograf Capitol, cu o scenă de capacitatea a maximum 100 de instrumentiști.

O declarație electorală aruncată de ministrul Culturii a produs un freamăt de mîndrie printre autorități și o parte din publicul timișorean.„Veşti extraordinar de bune!...ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, m-a asigurat că în 2023 - anul Capitalei Europene a Culturii - prestigiosul festival de muzică ”George Enescu” va avea loc în Timişoara. Este încă o dovadă a faptului că reşedinţa noastră de judeţ este un spaţiu cultural recunoscut”, s-a entuziasmat Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș.

Proiectul capitalei culturale europene se află de mulți ani în impas, iar noii șefi locali și județeni au moștenit o asociație nefuncțională și o criză pe care speră să o rezolve profitând de amânarea cu doi ani a proiectului. Toate analizele arată același lucru: dacă nu ar fi fost pandemia, în 2021 Timișoara s-ar fi confruntat cu un eșec. Relocarea unor evenimente de prestigiu, cum este Festivalul „Enescu”, le-a apărut responsabililor o soluție salvatoare.

Radio Europa Liberă a căutat răspuns la întrebarea dacă Festivalul Internațional „George Enescu” poate fi mutat de la București la Timișoara. Au fost întrebați organizatori, manageri culturali, artiști, critici muzicali, oameni de cultură.

Festivalul „Enescu” – „un monstru” organizatoric

Datele obținute de la ARTEXIM, organizatorul principal al festivalului, arată că în 2019 au fost organizate 84 de concerte cu 2500 de artiști de top mondial, 1000 de artiști români, totul pe parcursul a 23 de zile.

Festivalul George Enescu, Sala Palatului, București

Raportul ediției indică un număr de 4-6 săli de concert, cele mai solicitate fiind Sala Palatului și Ateneul Român pentru cele patru serii de concerte din program. Ediția de anul trecut a avut 300 de evenimente asociate și o extensie în 10 orașe din țară, precum și în 7 orașe din lume.

Publicul prezent în sălile de concert s-a ridicat la 120.000 de persoane, număr dublat prin audiții online și în transmisii de televiziune, iar interacțiunea mediatică și pe rețelele sociale a fost remarcabilă: conform Media Trust, expunerea pe toate mediile a fost de 581.000.000 de cititori/utilizatori.

„Chiar vă puteți imagina că ansambluri de dimensiunea Filarmonicii din Berlin sau Concertgebouw se pot desfășura în mica sală a Filarmonicii Banatul? Atrag atenția asupra unui detaliu: transportul tuturor celor necesare unui concert susținut de o orchestră de anvergura celor care vin la Festivalul „Enescu” se realizează cu tiruri lungi, mai lungi decît cele pe care le știm în general de pe șosele. Acestea cară mult echipament, au nevoie de un amplu spațiu de manevră în preajma sălii, unde descarcă și încarcă echipamentele, în condițiile în care acolo deja sînt staționate carele de televiziune, care stau permanent acolo, fiindcă înregistrează și transmit zilnic. Pe unde să intre camioanele astea la adresa filarmonicii timișorene din Bulevardul Loga 2?”, semnalează Sever Voinescu, redactor-șef al revistei Dilema și autor al cronicilor muzicale pe perioada festivalului.

Mihai Constantinescu, directorul Festivalului „Enescu”, ne-a oferit informații concrete de la ediția recentă a bienalei: au fost necesare 13 camioane de tonaj pentru transportul a 260 tone de echipamente, cărora li se adaugă numeroase alte mijloace de transport de la autourisme, camionete, microbuse, la cele 14 limuzine, care au parcurs 300.000 Km în oraș pentru însoțirea participanților.

Pianistul Dan Grigore este sceptic că un festival de o asemenea anvergură ar putea fi dislocat din Capitală:„Nu cred că e posibil, deși eu sunt un mare fan al Timișoarei și m-aș fi bucurat să se poată. E nevoie de o infrastructură uriașă. Și Bucureștiul abia face față, am văzut la Sala Palatului doamne din cor schimbând-și costumația pe holuri”.

„Enescu fără Ateneu? Așa ceva nu există!”

Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei din Viena, cunoaște bine infrastructura muzicală a Timișoarei, cât și pe cea a festivalului al cărui director artistic a fost din 2003 până în 2015 și spune că Timișoara are săli pentru concerte de anvergură medie și pentru orchestre de cameră.

„O astfel de mutare nu ajută nici orașul, nici istoria festivalului. Și știți cât de mult iubesc Timișoara mea natală. Enescu nu este un festival comunal, este un festival național și internațional, cu un buget de 6 milioane de euro, sau poate dublu, care necesită un organizator cu calități speciale și deci nu poate fi mutat de la Ana la Caiafa. În plus, Asociația TM2021 nu a fost în stare să administreze proiectele titlului, deci nu se pune problema să poată administra un complex de evenimente de anvergura Festivalului „Enescu”, a declarat Ioan Holender pentru Europa Liberă, subliniind și faptul că acest eveniment este un brand al Bucureștiului și un succes al său:„Enescu fără Ateneu? Așa ceva nu există!”.

Este cunoscut că biografia lui George Enescu se leagă de această clădire emblematică a filarmonicii, pentru care a lansat în 1935 o colectare de fonduri pentru construcția orgii.

De altfel, festivalul nu înseamnă numai concerte, ci și un cumul de evenimente culturale și sociale asociate care animă Capitala: spectacole de stradă în parcuri, clădiri de birouri, proiecții live în Piața Festivalului, mall-uri, parcuri, proiecție de film, tururi de oraș și prin ateliere ale artiștilor plastici, concurs național de artă plastică, evenimente after-concert, petreceri, expoziții dedicate, experiențe ale gustului-degustări de vin, cafea, creații culinare inspirate de muzică, evenimente pentru copii etc.

Mutarea lansată de ministrul Culturii este „o proiectie nerealistă, asa cum se întâmplă de multe ori cu intențiile declarate fără ca ele sa aibă acoperire în realitate. Un festival de o asemenea anvergură cere, în primul rând, săli de concert foarte bune , ceea ce nici la Bucuresti nu avem, cere un tip de organizare specific, deoarece presupune muzicieni, orchestre, cere o manageriere foarte importantă a calității și a timpului, cere capacități de cazare și de primire pe măsură”, spune Corina Șuteu, fost ministru al culturii și expert în management cultural.

Informațiile din raportul ediției din 2019 înregistrează 8500 nopți de cazare și 4000 de zboruri internaționale și, un detaliu pitoresc, 1300 metri de flori proaspete în fiecare zi.

Timișoara, capacitate mică la toți parametrii

Filarmonica Banatul se află în clădirea fostului cinematograf Capitol, cu o scenă de capacitatea a maximum 100 de instrumentiști. Dacă intră și corul, se reduce spațiul pentru 70-75 de membri ai orchestrei.

Orchestra din Timișoara, Filarmonica Banatul

Dan Simion, director artistic al filarmonicii, ne-a oferit informații despre evenimentele bienalei desfășurate la Timișoara la ultimele două ediții: 1 dirijor și o solistă invitați în 2017, 2 dirijori și 3 soliști în 2019. Concertele le-a susținut orchestra Filarmonicii Banatul. Aflăm că anexele – săli de repetiții, cabine pentru artiști, grupuri sanitare, locație de așteptare pentru a intra pe scenă – limitează orice invitație a unei orchestre mai mari decât cea locală.

Vasile Popovici, diplomat și scriitor din Timișoara, notează că declarațiile ministrului Culturii au generat „uluire printre oamenii de bun-simț care se întreabă nedumeriți unde vrea oare ministrul ăsta să organizăm noi Festivalul Enescu la Timișoara. Singura sală de concert existentă e o hrubă decorată kitsch și în ruină, fost cinematograf în care nu s-a mai investit de trei decenii”.

Timișoara nu dispune până în prezent de hoteluri de cinci stele, iar spațiile de cazare sunt insuficiente pentru evenimentele înscrise în bid book, preconizate pentru anul 2023.

Bugetul, vai, bugetul!

Dana Cristescu, redactor cultural la Hotnews și la revista Elle, amintește că festivaluri de muzică clasică ținute în alte orașe decât capitalele europene, sunt în general bine bugetate și dispun de tot ce este necesar pentru a susține concerte sau spectacole de operă:„Iau ca exemplu Festivalul de la Salzburg cu 3 săli de peste 2000, 1500, respectiv 1400 de locuri unde (una dintre săli construită pe locul unui fost manej, păstrând chiar formatul), unde se țin concomitent spectacole, mai au alte săli de recitaluri, locuri outdoor cu tribune pentru concerte.Totul este foarte bine pus la punct. Chiar și așa, calendarul lor de festival are o abordare specială, în sensul că, neavând capacitate mare de cazare, pentru a avea public cât mai mare, fac programe cu repetiție săptămânală”.

Bugetul festivalului de la Salzburg în 2019 a fost de 62 milioane de euro, în parte susținut de stat, și s-au vândut peste 230.000 de bilete cu prețuri între 5 și 450 euro. Festivalul a susținut anul trecut 199 de spectacole în 16 locații.

Bugetul total al Festivalului „Enescu” în 2019 a fost de 55 milioane de lei, adică nici 12 milioane de euro, din care 71% a fost asigurat de Ministerul Culturii, 2%, de Primăria Capitalei, un procent de aproape 5% din bugetul total a venit din sponsorizări, iar 4% de la companii partenere. Vânzarea de bilete a acoperit aproape 19% din buget.

Criticul de operă Alexandru Pătrașcu subliniază miza electorală a declarațiilor politice:„Dincolo de contextul electoral, afirmația nu are acoperire și arată încă o dată cât de decuplați sunt, în general, miniștrii culturii de domeniul pe care-l administrează. Festivalul Enescu este un monstru organizatoric. Efortul logistic de a muta bienala la Timișoara ar fi foarte mare și cu atât mai dificil cu cât conducerea Festivalului se va schimba în 2021. Mai mult, o asemenea idee nu face decât să sublinieze din nou criza organizatorică de la Timișoara în perspectiva organizării Capitalei Culturale Europene: nu avem proiecte, nu avem nici măcar oameni competenți care să gestioneze proiecte culturale, atunci hai să încercăm să găsim „lovituri de teatru” sau „gloanțe de argint” cu care rezolvăm dintr-un foc probleme de sistem ce trenează de ani de zile”. Considerate de interlocutorii Europei Libere afirmații de „o naivitate înfiorătoare”, ele au fost taxate de timișoreni care s-au încărcat cu speranțe fără finalitate și s-au simțit păcăliți: „Tot ce a dat Timișoarei actualul ministru al Culturii Timișoarei, timp de un an, sunt două vorbe în vânt, că nu-l costă nimic: un nume pentru un muzeu inexistent și promisiunea unui festival imposibil”, a accentuat ambasadorul Vasile Popovici.