Cazul Florin Roman. De ce nu răspund politicienii niciodată pentru plagiat

Florin Roman, ministrul Digitalizării, este acuzat de plagiat. Din punctul său de vedere nu a greșit cu nimic.

Cel mai notoriu caz de plagiat în politica românescă este al fostului prim-ministru Victor Ponta. Acesta a demisionat până la urmă din funcție, însă din cu totul alte motive. Plagiatul, în fapt o formă de furt, a afectat arareori cariera unui politician român.

Noțiunea de „plagiat” este veche în mediul academic, însă relativ recentă în discursul public din România.

Cazul Victor Ponta, acuzat în 2012 că și-a plagiat lucrarea de doctorat, a deschis o cutie a Pandorei în care se aflau pitite nume ale unor personalități publice importante. Printre acestea, oameni din politică, din justiție sau din sistemul de poliție. Cele mai multe plagiate ale acestora au fost devoalate prin investigații de presă.

Florin Roman, noul ministru al Digitalizării, se adaugă acestei liste. Libertatea a dezvăluit că oficialul a plagiat lucrarea de disertație. Aceasta ar conține zece pagini copiate integral din cursul unui profesor timișorean, din anul 2007-2008. Chestionat pe această temă, liberalul Florin Roman a spus că nu a făcut decât să respecte bibliografia.

„Ți se dă acea bibliografie să îți iei niște surse de informare, să le relaționezi cu ce gândești tu”, a spus Roman.

Florin Roman a fost pentru o vreme și președinte al Camerei Deputaților. El este unul dintre cei mai influenți liberali.

„Părerea mea este că el nu prea înțelege ce a făcut greșit”, spune pentru Europa Liberă politologul Andrei Țăranu.

Acest lucru este cel puțin la fel de grav precum plagiatul în sine, mai arată profesorul, deoarece vine din partea unei persoane care ocupă o funcție publică și care a ținut să se laude cu masteratul din domeniul digitalizării pentru a-și dovedi expertiza pentru noua sa funcție.

Acuzația adusă noului ministru al Digitalizării vine după ce tot Libertatea a ridicat semne de întrebare cu privire la existența unei cărți pe care Roman a precizat în CV că ar fi scris-o. Liberalul însuși nu a reușit să facă rost de propria carte pentru a o trimite jurnaliștilor.

Florin Roman este doar unul dintre politicienii asupra cărora, în ultimii ani, au existat suspiciuni de plagiat. Poate cea mai bună radiografie a fenomenului a făcut-o, în 2016, Robert Negoiță, acuzat la rându-i de plagiat și cercetat și penal, la acel moment, pentru o astfel de faptă: „Toată lumea o făcea, am făcut-o și eu”.

De ce tolerează partidele plagiatorii

Revenind la Victor Ponta și la al său caz celebru. Fostul premier a fost cercetat penal pentru infracțiuni privind drepturile de autor, însă dosarul său a fost clasat de Parchetul General după ce între lucrarea de doctorat a lui Ponta și cea pe care se presupune că a copiat-o „nu exista identitate totala de structură, ci doar o identitate parțiala de structură”.

Lipsa unei practici unitare privind infracțiunile de plagiat au făcut astfel ca aceste cazuri de furt intelectual să fie foarte greu sancționate din punct de vedere penal. Singurele sancțiuni, și asta doar în acele cazuri în care plagiatul a fost confirmat, rămân cele de natură administrativă. Retragerea lucrării plagiate și, dacă e cazul, a beneficiilor izvorâte din existența acesteia.

Pentru politicieni, însă, astfel de cazuri ar trebui să aibă și efecte de altă natură. Știrbirea imaginii în fața electoratului, pierderea susținerii din partea partidului sau retrogradarea din anumite funcții politice. Acest lucru nu se întâmplă.

Politologul Andrei Țăranu este de părere că lipsa de reacție a partidelor împotriva membrilor asupra cărora planează suspiciuni de plagiat este justificată de modul în care se raportează populația la acuzațiile de acest fel.

„Partidele nu consideră că (plagiatul) este un act care să aducă un oprobiu public. Marea majoritatea a cetățenilor României sunt complet dezinteresați de acest fenomen pe care nici nu îl înțeleg. Atât timp cât plagiatul nu este considerat ceva reprobabil, nu cred că o poveste de genul acesta poate să genereze cine știe ce emoții”, e de părere Andrei Țăranu.

Acesta mai crede că mulți politicieni sunt captivi sistemului de învățământ învechit din România, în care copierea unor texte considerate sacrosancte este o practică. Din acest motiv, la fel ca și Florin Roman, mulți nu înțeleg cu adevărat gravitatea unei fapte de plagiat.

Câțiva politicieni celebri acuzați de plagiat

  • Gabriel Oprea. A fost vicepremier al României și ministru al Apărării. Oprea a fost acuzat că a plagiat lucrarea de doctorat care, în 2016, i-a fost retrasă. În același an, a fost reales în funcția de senator în Parlamentul României.
  • Ioan Mang. A fost ministru al Educației în timpul guvernului Ponta. A demisionat tocmai din cauza acestor acuzații, însă asta nu l-a împiedicat să candideze pentru o nouă demnitate publică. În prezent este deputat. Plagiatul său a fost confirmat în 2015.
  • Constantin-Florin Mituleţu-Buică, președintele Autorității Electorale Permanente (AEP), este acuzat că a plagiat peste jumătate din teza de doctorat susținută în 2016 în cadrul Universtității Naționale de Apărare „Carol I”.
  • Neculai Onțanu, fost primar al Sectorului 2. A fost acuzat că și-a plagiat teza de doctorat, la care coordonator îi fusese Gabriel Oprea. Onțanu a renunțat benevol la calitatea de doctor.
  • Radu Stroe, fost ministru de Interne în timpul guvernării USL. A devenit doctor tot sub tutela lui Gabriel Oprea, fiind reclamat pentru plagiat, în 2019, de Academia SRI.
  • Mihai Tudose, fost premier al României. A devenit doctor la Academia SRI, sub coordonarea lui Gabriel Oprea. După ce a fost acuzat de plagiat, a cerut instanței retragerea calității de doctor.
  • Mihai Stănișoară. Fost consilier prezidențial pe probleme de securitate și ministru al Apărării în guvernul Tăriceanu, a fost acuzat de plagiat în 2015. Ulterior, Academia SRI a confirmat suspiciunile.