Numit „țarul energiei” din Polonia de Washington Post, Piotr Naimski și-a petrecut o bună parte din carieră încercând să creeze pentru țara sa o infrastructură de gaz care să nu depindă de cea rusească.
În mod normal, Naimski și colegii săi din Ministerul Energiei au lucrat la un proiect prin care, până la sfârșitul anului, Polonia urma să renunțe complet la gazul rusesc. Dar decizia neașteptată a Rusiei de a opri exportul de resurse către polonezi și bulgari a dat peste cap planurile, care vor trebui puse în practică cu câteva luni înainte de data propusă.
Jumătate din energia importată de Polonia până în prezent, aproximativ 10 miliarde de metri cubi din 20, provenea din Rusia. Ea era folosită pentru încălzirea locuințelor și susținerea industriei.
Îți mai recomandăm Rusia taie gazul. De unde importă România și când pot apărea problemeleAcum, țara de 38 de milioane de locuitori ar urma să primească gaz din alte zone, precum Norvegia și Statele Unite, constituind un model pentru restul regiunilor în care alimentarea cu gaz rusesc urmează să fie oprită.
Piotr Naimski, în vârstă de 71 de ani, este la bază biochimist. După absolvirea Facultății de Chimie din cadrul Universității din Varșovia, acesta și-a realizat doctoratul în științe ale naturii la Academia de Științe a Poloniei, unde a ocupat postul de cercetător, timp de aproximativ cinci ani.
După ce lucrează la Facultatea de Medicină a Universității din New York, între 1981 până în 1984, obține primele funcții politice, cu precădere în domenii precum securitatea națională și energia: director al Serviciului de Protecție al Statului, consilier pe probleme de securitate în Cancelaria primului-ministru, secretar de stat responsabil cu securitatea energetică la Ministerul Economiei, consilier al directorului Biroului de Securitate Națională și membru al echipei de securitate energetică din Cancelaria președintelui Lech Kaczyński.
Îți mai recomandăm Războiul lui Putin în Ucraina | Zelenski: Vor să transforme Donbas în ruină, ca la Mariupol. Explozii puternice la Harkov și OdesaÎn urmă cu șapte ani, Naimski a obținut funcțiile de secretar de stat în Cancelaria primului-ministru și secretar de stat specializat pe infrastructura energetică strategică în Ministerul Energiei.
„Putem să o facem”, a declarat Piotr Naimski pentru Washington Post, cu referire la distanțarea Poloniei și a țărilor vecine de gazul rusesc.
Pentru acest moment, expertul în energie se pregătește de peste 20 de ani. Planul său cuprinde o platformă în valoare de câteva miliarde de dolari, pentru importul gazului natural lichefiat prin intermediul vapoarelor, o rețea de conducte care traversează Polonia și o conectează vecinilor săi, cât și o conductă submarină din Norvegia, care va fi inaugurată în toamnă.
Îți mai recomandăm Războiul lui Putin în Ucraina | Polonia și Bulgaria rămân fără gaz rusesc. Podul de la Zatoka, în apropiere de granița cu România, bombardatBiochimistul și-a concentrat atenția asupra independenței energetice a Poloniei în iarna anului 1992, când, la scurt timp după destrămarea Uniunii Sovietice, Moscova nu a mai livrat gaze Poloniei preț de câteva zile.
„Din punct de vedere istoric, Polonia a fost pentru ruși ținta dominației politice”, a spus Naimski.
În viziunea sa, oprirea alimentării cu gaz este o „problemă crucială” și un instrument folosit de Rusia pentru amestecarea în problemele interne ale statului, care are potențialul de a submina suveranitatea națională.
Deși Polonia a trecut prin diferite perioade politice începând cu debutul secolului XXI, Piotr Naimski nu a renunțat să privească energia ca pe o componentă de bază a suveranității naționale.
De atunci, Partidul Lege și Justiție, din care face parte și omul de știință, a pus bazele unei platforme de import a gazului natural lichefiat pe coasta Baltică a Poloniei, finalizat în 2016. Peste 3 ani urmează a fi terminată construcția unei a doua platforme identice, în orașul-port Gdansk, situat în nordul statului,
„Vom avea posibilitatea să trimitem din resurse și țărilor vecine, dacă este necesar sau ni se va cere”, a spus Naimski, cu speranța că va putea oferi o mână de ajutor și altora după asigurarea aprovizionării interne.
Alături de Polonia, și Lituania s-a pregătit pentru scenariul în care gazul rusesc nu va mai fi o realitate. O nouă conductă între cele două țări urmează să fie funcțională începând cu luna mai.
Rusia a sistat exportul de gaze către Polonia și Bulgaria
Miercuri, Gazprom, compania energetică din Rusia, a sistat exportul de resurse către Polonia și Bulgaria. Decizia luată de președintele rus Vladimir Putin ar fi venit după ce oficialii ar fi refuzat să plătească prețul gazului în ruble și nu în euro. Cu toate acestea, unii specialiști susțin că sancțiunile de la est de Rusia ar fi cauzate de sprijinul pe care Polonia îl acordă Ucrainei.
Polonia confirmă acțiunea, în timp ce Bulgaria spune că situația este încă neclară.
Alexander Nikolov, ministrul bulgar al Energiei, a declarat pentru Balkan Insight că oprirea alimentării cu gaz rusesc nu va cauza prea multe probleme și că rezervele disponibile sunt suficiente pentru cel puțin o lună.
Cine plătește în ruble și care sunt alternativele?
Războiul din Ucraina și sancțiunile economice aplicate Rusiei de către statele occidentale au readus în discuție dependența pe care unele state europene o au față de Rusia.
Din punct de vedere al resurselor, aproximativ 45% din importul de gaze naturale al Uniunii Europene (UE) provine din Rusia, arată datele Agenției Internaționale de Energie pentru anul 2021.
Țările UE care au importat, în 2020, cea mai mare cantitate de gaz din Rusia sunt Italia, Olanda, Ungaria și Polonia.
Pe lângă acestea, Germania rămâne unul dintre cei mai mari consumatori de gaz rusesc: în lipsa lui, economia ar scădea cu cinci procente și inflația, află deja la cote mari, ar crește considerabil.
De altfel, Germania, Ungaria și Slovacia vor importa în continuare gaz din Rusia, plătind sumele aferente în euro băncii Gazprombank, care va realiza conversia în ruble. Austria și Italia plănuiesc, la rândul lor, să deschidă conturi la banca rusească.
Statele au început să se gândească la alternative. Bulgaria, spre exemplu, s-ar orienta către importul de energie din Azerbaidjan, Turcia sau Grecia. Alte țări europene iau în considerare încheierea unor parteneriate cu Qatar, Algeria și Nigeria, însă, în aceste cazuri, creșterea producției nu ar fi imediată.