Adrian Zuckerman este de meserie avocat, partener într-o prestigioasă firmă care se ocupă cu tranzacții imobiliare. Nu este greu de imaginat conexiunea cu magnatul din aceeași industrie, care a ajuns președintele Statelor Unite și care l-a nominalizat.
Viitorul ambasador s-a născut la București și vorbește limba română. Povestea lui începe cu cea a părinților săi, adolescenți în anii celui de-al doilea război mondial, ale căror familii au fost dizlocate și care au pierdut proprietăți, odată cu venirea comuniștilor la putere. În ciuda acestei situații vitrege și a antisemitismului, cei doi au făcut facultăți, devenind în cele din urmă unul cercetător la Universitatea din București și mama - cercetătoare în domeniul endocrinologiei. De dragul copilului lor, ei au decis să solicite imigrarea, suferind consecințele pierderii locurilor de muncă și alte privațiuni. Atunci când Adrian Zuckerman avea nouă ani, au primit aprobarea să părăsească țara, ajungând în America, în mai 1966, tatălui fiindu-i oferit postul de asistent universitar la prestigioasa școală de medicină a Universității Yale. Si așa a început visul american al familiei, care, într-un fel, închide acum cercul speranței cu numirea lui Adrian Zuckerman ca ambasador american în tara din care provine.
La audierile din Congres, ambasadorul a împărtășit nu doar că numirea este onoarea vieții lui, dar și că dorește să ajute România să-și elimine propriile obstacole în calea dezvoltării, în special corupția. Firește că mulți în spațiul politic din România speră ca, odată cu venirea lui Adrian Zuckerman, campania anti-corupție, una urmată cu insistență de Ambasada americană în ultimii ani, se va diminua. Este un calcul făcut de cei care cred că, în spiritul administrației Trump, țările vor fi judecate mai mult în functie de fidelitatea față de politicile Washingtonului si mai puțin cu referire la nivelul democrației sau al domniei legii.
Dar să nu uităm că la întâlnirea sa cu președintele Johannis, președintele Trump însuși s-a referit la lupta împotriva corupției. Nu vom știi dacă a făcut-o din impuls propriu, ci mai curând pentru că așa sfătuiau notele informative primite de la propriul personal în pregătirea vizitei. Or, cei care-și pun deșarte speranțe că ambasadorul lui Trump va închide ochii la corupție sau alunecări nedemocratice, ignoră pe propriul cost faptul că politica americană este un mecanism complex, în care instituțiile se încăpățânează să urmeze o linie politică tradițională, dincolo de ceea ce o persoană – fie și președintele – ar fi înclinată să facă.
Fireste că unii ambasadori numiți politic sunt reflectarea spiritului celui care i-a numit și se manifestă ca atare – cum este cel din Germania, Richard Grenell –, dar o fac în țări în care există mize importante și poziții tranșante ale lui Trump. Or, România nu este într-o astfel de categorie. Există toate motivele să credem că, odată ajuns la București, Adrian Zuckerman – care a vorbit la audieri și despre pericolul reprezentat de Rusia, care nu trebuie subestimat – se va raporta la o Românie în care povestea părinților săi, drumul exilului pentru care optează la 30 de ani de la revoluție încă atâția români – să devină excepția. Iar calea pentru ca românii să rămână în țara de origine și să se realizeze acolo este domnia legii și democrația. Povestea lui Adrian Zuckerman este cea mai bună garanție că mandatul său va fi – în măsura în care un ambasador poate să contribuie – benefic pentru speranțele românilor.