O cotroversă imensă a produs apariția în 15 decembrie a anchetei publicate de Sueddeutsche Zeitung cu titlul „Mult aer cald. Sprijinit de multe subvenții culturale”. Jurnalistul german Uwe Ritzer merge pe firul desemnării orașului Chemnitz pentru a fi Capitală culturală europeană în 2025 și găsește un grup de experți europeni care se rotesc în diverse roluri, când în juriul de desemnare a orașului câștigător, când în boarduri, când consultanți indispensabili pentru formularea programelor.
Persoanele recurente sunt germanul Ulrich Fuchs și olandezul Mattijs Maussen, experți de pe lista Comisiei Europene. În articole anterioare sunt menționați Jiří Suchánek, AgnieskaWlazel și Sylvia Amann din același grup itinerant pe harta Europei. Numele sunt cunoscute, ele fac parte și din istoria desemnării Timișoarei drept Capitală Culturală Europeană 2021, termen mutat acum în 2023 din cauza pandemiei.
Europa Liberă duce investigația mai departe.
Jurnaliștii germani: Maussen și Fuchs, consultanți în 18 din 22 Capitale Culturale
Sueddeutsche Zeitung pune sub semnul suspiciunii selectarea orașului Chemnitz în competiția cu Hanovra, Magdeburg, Hildesheim și Nürnberg: „Cu câștigatoarele ECoC anterioare, aceiași manageri culturali au lucrat întotdeauna până la nivel de juriu de evaluare, care se sprijină reciproc și primesc mulți bani. Adevărate colaborări dubioase, din moment ce la urma urmei, sunt mulți bani de câștigat în acest proces”. Exemplele date sunt elocvente.
Ulrich Fuchs a activat în calitate de consultant „independent” pentru orașele germane înscrise în concurs, apoi ca subcontractant al consultantului de strategie culturală din Berlin, Patrick Föhl, pentru mai multe orașe care concurează între ele.
Mattijs Maussen
Fuchs l-a recomandat pe Mattijs Maussen consultant la Chemnitz care l-a angajat, spre deosebire de Nürnberg unde nu s-a aprobat angajarea sa fiindcă lucrase, în mod suspect, pentru prea multe Capitale culturale europene: 18 din 22, împreună cu prietenul său, Ulrich Fuchs.
Ulrich Fuchs a fost pe rând consultant, membru al juriului și chiar manager la Linz în 2009 și la Marsilia în 2013, oraș unde locuiește în prezent. Dar, în diverse moduri, a fost prezent la procesul de desemnare sau de administrare a tuturor Capitalelor europene ale culturii de când Comisia Europeană a schimbat regulamentul, impunând competiție între orașele din fiecare țară. Până la urmă, câștigarea titlului depinde de relația de amiciție și afaceri dintre consultanți și membrii juriului. Care se schimbă între ei.
Adevărate colaborări dubioase, din moment ce la urma urmei, sunt mulți bani de câștigat în acest proces.Sueddeutsche Zeitung
Există o îngrijorare la nivelul Cosiliului Miniștrilor Culturii și al Ministrului de Stat pentru Știință și Artă din Bavaria. Ei s-au întâlnit cu austriaca Sylvia Amann, președinta juriului de desemnare a orașului Chemnitz, care a respins suspiciunile de evaluare bazată pe interese, conform Bayerische Rundfunk. Și cehul Jiří Suchánek e acuzat că s-a implicat la Chemnitz într-o manieră inadmisibilă, deoarece un „tur de pace cu bicicleta” la Pilsen ar trebui să se încheie într-un centru cultural pe care el însuși îl conduce. Suchánek a negat că are interese oculte în proiect.
Afacerea se mută în Finlanda
Pentru titlul din 2026 se bat trei orașe finlandeze, Oulu, Savonlinna și Tampere. Ulrich Fuchs s-a prezentat deja la Tampere prin videoconferință pentru a consilia echipa cum să producă un dosar câștigător. Radio Europa Liberă a dat de oferta sa pentru Tampere, pe internet.
„Ofer serviciile mele licitatorilor orașului Tampere Capitală Culturală Europeană 2026”, se arată în document. Serviciile de consultanță pentru pregătirea dosarului se întind pe două perioade, un an din 2019 până în 2020 taxate cu aproape 25 000 euro și două luni în 2020 cu prețul de 7700 euro, prețuri bazate pe o alocare pe zi de 1200 euro. Asta înseamnă 20 de zile lucrate într-un an și 6,5 zile lucrate în două luni în calitate de consultant.
Dar nu e numai atât, arată Sueddeutsche Zeitung. A băgat în afacere firma Capcult a soției sale, Pia Leydolt-Fuchs:„La câteva zile după prezența soțului ei la Tampere, a primit un contract de consultanță și comenzi, potrivit informațiilor SZ din Tampere. Leydolt-Fuchs va lucra pentru oraș în procesul ulterior de aplicare, printre altele, la subiectul participării cetățenilor, nu pe gratis, desigur. Specialista în consultanță culturală aduce experiență de la Chemnitz, unde a făcut parte din echipa de bază pentru aplicația de succes pentru a titlul ECoC 2025”.
Dl.Fuchs neagă implicarea soției sale:„Soția mea nu are contract cu Tampere, doar eu am fost consultant acolo”, a menționat telefonic pentru Radio Europa Liberă.
Nimeni nu află că acești consilieri din fundal primesc multipli din aceste mari sume. Este un scandal. Dacă publicul ar afla despre ele, ar apărea pe bună dreptate întrebări”
Kristina Jacobsen, expert cultural, a analizat ce se întâmplă în procesul de selectare și de desfășurare a ECoC.„Contractele costisitoare de consultanță nu sunt închise în camera din spate fără niciun motiv... Nimeni nu află că acești consilieri din fundal primesc multipli din aceste mari sume. Este un scandal. Dacă publicul ar afla despre ele, ar apărea pe bună dreptate întrebări”, le-a declarat experta jurnaliștilor germani.
Timișoara, mașinațiunile EcoC și Fuchs cel ubicuu
Aceleași persoane cu care s-au întâlnit toate orașele lansate în competițiile pentru titlul de Capitala culturală europeană figurează și în cazul Timișoarei: Mattijs Maussen a fost consultant pentru alcătuirea bid book, recomandat de Ulrich Fuchs. Fuchs a făcut parte din juriul de selecție care a desemnat Timișoara în toamna lui 2016. În 2018 s-a prezentat la competiția internațională pentru poziția de „expert internațional” în Consiliul Director al Asociației TM2021. Președintele juriului a fost nimeni altul decât Mattijs Maussen.
„Nu e niciun conflict de interese – ne-a declarat Urlich Fuchs –ca membru al board-ului eu nu sunt plătit. El explică situațiile descrise de presa germană și pe cea din Timișoara prin necesitatea unor reforme privind sistemul Capitalelor Culturale Europene.„Trebuie mai multă transparență și comunicare, ceea ce nu e întotdeauna cazul”, spune Fuchs. El este unul din arhitecții sistemului actual „care trebuie reformat”.
Ulrich Fuchs, la un workshop la Timișoara
Întrebat de Europa Liberă despre ceea ce jurnaliștii germani numesc corupție, dl. Fuchs consideră că nu e nimic ilegal, fiindcă regulile Comisiei Europene permit ca orașele candidate să ia legătura cu experții și consultanții celor anterioare, pentru a forma „un network”. Până acum, rețeaua cea mai rezistentă este cea a celor 15-20 de experți din „circul itinerant al consultanților”.
Din acest „rodeo consultativ”, cum l-a numit șeful șeful Capitalei culturale europene Weimar, fac parte și Steve Green, președinte al juriului pentru Timișoara, Sylvia Aman, Agnieszka Wlazel, membre în juriu. Aceasta din urmă a revenit în comisiile anuale de monitorizare a activității conduse de cehul Jiří Suchánek.
Un alt consultant devenit cel mai controversat director artistic de la Timișoara este Chris Torch. Deși în interviuri au mimat o întâlnire întâmplătoare, Simona Neumann (directoarea Asociației TM2021) și Chris Torch se cunoșteau, prin intermediul sfătuitorului ubicuu, Ulrich Fuchs, mult înainte ca Torch să devină director artistic. „Încă din primele zile ale anului 2016 fundamentarea strategică a candidaturii a fost demarată în colaborare cu experții CEaC internaționali,Mattijs Maussen și Elsa Soro, membri ai echipei executive a ATCCE încă din faza de preselecție a competiției. Ulterior, echipei de experţi CEaC internaţionali li s-au alăturat: Roland Zarzycki, Jiri Sulzenko, Christopher Torch şi Ricardo Giner (servicii editare și proofreading)”- se arată în Raportul din 2017 al Asociației TM2021.
Proiectul Timișoara Capitală Culturală Europeană, spre dezastru
Criticile aduse de peste 80 de oameni de cultură în memoriile trimise în 2018 și 2019 autorităților române și la Bruxelles au fost ignorate de monitori, care au avut treburi mai bune de făcut la Timișoara. Poloneza Wlazel și-a permis să ironizeze criticile aduse într-o corespondență inadmisibilă cu directoarea Asociației TM2021, Simona Neumann, cea mai vizată de critică, pentru management defectuos:„aparent, nu suntem de încredere. Am ales oare orașul nepotrivit? Enunțul de mai sus este o glumă, dar în același timp nu este”, scria poloneza pe FB cu o amenințare subiacentă.
Simona Neumann
Deși proiectul se îndreaptă spre dezastru, comisiile de monitorizare n-au găsit decât defectul că asociația nu primește destui bani, cum s-a antepronunțat Suchánek în 2018, înainte de a exista un raport de monitorizare. Totuși, TM2021 a cheltuit peste cinci milioane de euro din 2017 până în 2020 fără să livreze nimic semnificativ cultural, în afara numeroaselor călătorii ale directoarei fără rezultat pentru proiect, inclusiv la ski, în Elveția.
Ulrich Fuchs, membru în board și „păpușar” din umbră al proiectului, crede că eșecul se datorează conflictului între președintele boardului și directoarea executivă. Deși Nicolae Robu a fost întrebat de mult ori de presă de ce nu sparge buba prin schimbări la nivelul executivului, fostul primar și fost președinte de onoare al TM2021 a motivat că „Bruxelles o ține în brațe pe Simona Neumann”.
Îți mai recomandăm Cu documentele în față: Timișoara Capitală Culturală Europeană, un eșec anunțat
Cazul Timișoarei seamănă cu al majorității orașelor din Europa care s-au aruncat cu ambiție în competiția culturală, pe banii administrațiilor locale și ai ministerelor, fără să își dea seama că vor fi victimele unui sistem închis de experți care aduc cu ei producții de la prieteni, (vezi Circul Cirkor adus la Timișoara de Chris Torch din Suedia, țara sa de reședință), precum și „concepte culturale standardizate pe bandă rulantă”, cum a constatat Geert Mak în cartea sa Așteptări mari. Pe urmele visului european.
Îi regăsim conferențiind la Rijeka și la Matera, consiliind la Chemnitz și la Novi Sad, implicați în management ici-colo, ca „mentori, spaekeri, lideri de work-shop” ai SECoC, departamentul european pentru Capitale Culturale. Comisia Europeană s-a mulțumit să traseze niște reguli, printre care și interzicerea conflictului de interese. Totul pe încredere, fără verificare. Dealtfel, unul dintre oamenii SECoC ai biroului de la Bruxelles, Gerald Colleaux, este inginer. Și la el au ajuns memoriile critice de la Timișoara, dar fără rezultat.
Timișorenii încă așteaptă măsuri ferme din partea noii administrații locale, principalul finanțator, pentru o potențială redresare a proiectului până în 2023. Și nu doar atât: desecretizarea contractelor confidențiale plătite din bani publici, schimbarea managementului, energizarea proiectelor artistice și a lucrărilor de infrastructură culturală neglijată de trei decenii.
****
Drept la replică
”Vă solicit să tipăriți acest text ca răspuns la articolul nedocumentat și speculativ al Brîndușei Armanca.
Ar fi mai bine dacă ați permite unui jurnalist profesionist să mă intervieveze pe mine și alte persoane implicate. După ani de lectură??. Despre critica doamnei Armanca, realitatea este că ea nu mi-a adresat niciodată nicio întrebare. Ceea ce nu e acceptabil pentru un important furnizor de știri ca Radio Europa Liberă”.
Chris Torch
NOTĂ
Brîndușa Armanca: „Menționez că i-am adresat domnului Chris Torch mai multe întrebări la conferințele de presă organizate în timpul când acesta era director artistic, respectiv consultant al TM2021, iar răspunsurile sale au fost incluse în numeroasele articole pe care le-am publicat pe tema Timișioara Capitală Culturală Europeană. În articolul prezent am inclus numai informații verificabile despre situația actuală a proiectului”.