UE are din nou un responsabil cu comerțul exterior capabil să discute și să țină piept în numele tuturor cu Londra și Washington. La Bruxelles, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a acționat rapid după demisia Comisarului European irlandez Phil Hogan, care avusese în sarcină comerțul. Ea i- a acordat acest portofoliu comisarului leton Valdis Dombrovskis, tot un creștin-democrat (PPE) ca și predecesorul său, irlandezul Hogan.
Irlanda, la rândul său, a numit-o în locul lui Hogan pe Mairead McGuinness, europarlamentară (din 2004), care a primit în schimb serviciile financiare. The Irish Independent îi face un portret, dar descrie în detaliu și cum guvernul de la Dublin l-a forțat pe Hogan să demisioneze din postul său de la Bruxelles.
Letonul Dombrovskis, vice-președinte al Comisiei, este la al doilea mandat de comisar, e un fost prim-ministru, iar autoritatea sa va fi în continuare extrem de importantă în negocierile UE cu guvernul lui Boris Johnson, care se pregătește să pună capăt Brexitului fără un acord.
În legătură cu aceasta, cum o anunță chiar BBC, la Londra, un membru al guvernului lui Johnson, secretarul pentru Irlanda de Nord, Brandon Lewis, a recunoscut că legea post-Brexit pregătită de cabinetul lui Johnson, care va fi adoptată azi, „va încălca legislația internațională”.
Editorialul de astăzi din Le Monde spune de altfel: „UE nu trebuie să se lase impresionată de provocările lui Boris Johnson”. Le Monde amintește această simplă cifră, lesne verificabilă și care rezumă perfect situația: Marea Britanie trimite în Europa 47% din exporturile sale, dependentă fiind așadar de UE, pe când Europa plasează doar 8% din exporturi peste Canalul Mânecii.
Tot la Bruxelles, președintele Parlamentului European, italianul David Sassoli, a decis că Strasbourg fiind în continuare declarat zonă roșie, sesiunea plenară de săptămâna viitoare a parlamentului se va ține la Bruxelles. Primul ministru francez Jean Castex (care de altfel ieri a fost testat negativ de Covid-19) a primit știrea „cu profund regret”. Adevărul este că pierderea economică, pentru Strasbourg, a anulării sesiunilor plenare este considerabilă.
În schimb, în Italia, cum amintește La Repubblica, Silvio Berlusconi luptă cu această „infernale malattia”, după ce a căpătat Covid-19 la vila lui din Sardinia. Corriere della Sera are un video despre asta.
Ucraina: urmașul lui Petru Moghilă are Covid-19
„L’infernale malattia” l-a lovit, în Ucraina, și pe Filaret, patriarhul Bisericii Kievului, care a fost internat de urgență cu Covid-19. Filaret (în vârstă de 91 de ani) e cel care spusese că pandemia de coronavirus este o pedeapsă divină pentru căsătoriile între persoane de același sex.
În Ucraina, pe lângă influentul catolicism și branșa greco-catolică, au funcționat în ultimele două decenii nu două, ci trei biserici ortodoxe: cea supusă Moscovei, cea autocefală și cea a Patriarhatului de Kiev, creată acum un sfert de secol, imediat după independență, și condusă din 1995 de patriarhul Filaret.
Aceștia au fost considerați schismatici, ei folosesc doar limba ucraineană la slujbă și se consideră urmașii mitropolitului Petru Moghilă, sau Movilă, cărturarul de origine moldvenească a cărui familie a dat o serie de domnitori în Moldova și Valahia.
Din decembrie 2018, Biserica Kievului a lui Filaret s-a unit cu cea ucraineană autocefală, recunoscută de Patriarhul de Constantinopol Bartolomeu, dar nerecunoscută de biserica rusă. (Cf. despre Ucraina blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă: "Ucraina văzută de la Bruxelles".
Membrii dispăruți ai opoziției din Minsk au ajuns în Ucraina
La Minsk, Aleksandr Lukașenka pare că începe să se clatine și a declarat, potrivit cotidianului rusesc Kommersant, că: „într-adevăr, probabil am stat prea mult”, adăugând însă imediat: „dar n-am să plec chiar așa” (возможно, я немного пересидел, но просто так не уйду).
Deocamdată, doi dintre liderii dispăruți în Minsk ai opoziției au ajuns ieri în Ucraina, însă muziciana Maria Kolesnikova, singura care nu plecase din țară, a fost iarăși arestată după ce, pentru a evita să fie forțată să plece din țară, ea și-ar fi distrus pașaportul, undeva la frontiera cu Ucraina.
Cotidianul rusesc Kommersant, care are un corespondent la fața locului, detaliase ieri toate circumstanțele răpirii Mariei Kolesnikova, luni, de către niște oameni purtând cagule, care au urcat-o într-un microbuz.
Maria Kolesnikova și alți doi membri ai Consiliului de Coordonare al opoziției, Anton Rodnenkov și Ivan Kravțov, fuseseră duși ieri dimineață la un punct de trecere a frontierei în Ucraina, dar ea a refuzat să treacă și se află și acum tot în arest.
Vice-ministrul ucrainean de interne Anton Gherașcenko a confirmat toate acestea pe Facebook, adăugând că cei doi au fost scoși din țară „cu forța, în scopul de a compromite opoziția”.
Extremiști occidental în căutarea „rasei albe” în Europa de est
Rămânând în decorul Europei de est, presa din Franța, precum France Inter, revista Marianne, site-ul Street Press și altele se ocupă, pornind de la cartea abia apărută în librării a jurnalistului Paul Conge “Les Grand-Remplacés”, de cazul multor tineri occidentali care aderă la teze ale extremei drepte și care merg să se instaleze în țări ale Europei de est pentru a trăi doar printre albi și a participa la „regenerarea rasei albe”.
Le Grand Remplacement (Marea Înlocuire) este o formulă inventată de un teoretician al dreptei extreme franceze, Renaud Camus, care trimite la o ficțională „totală înlocuire culturală și rasială” a albilor, a europenilor, de către alte rase. Este o formulă pe care a preluat-o și Marine Le Pen de câteva ori în discursurile ei.
#JeSuisCharia contra #JeSuisCharlie
La Paris continuă procesul complicilor din atentatul și masacrul de la Charlie Hebdo, din ianuarie 2015. În numărul său de săptămâna aceasta, apărut azi, Charlie Hebdo prezintă în detaliu derularea audierilor martorilor, avocaților și acuzaților și caută să evalueze impactul procesului. Sub titlul „Profet sau profit”, revista își pune întrebarea dacă în cele din urmă nu vor câștiga cumva tot cei violenți!
Aici se pune chiar o problemă de traducere a Bibliei, pentru că Charlie Hebdo îl citează pe apropiatul lor, scriitorul Michel Houellebecq, și el vizat de islamiști, care la rândul lui citează din Evanghelia după Matei, unde, vorbindu-se despre împărăția cerurilor, se spune: «și cei violenți vor câștiga» («et ce sont les violents qui l'emportent», ceea ce în engleza versiunii King James este redat și mai puternic: «and the violent take it by force»).
Aceasta nu funcționează însă deloc în română, deoarece traducerea obișnuită este: „și cei ce se silesc vor pune mâna pe ea”.
„Rața” lui Peskov și limbajul puterii în Rusia
În sfârșit, pentru a încheia pe chestiuni de traducere, la Moscova, Izvestia ne amintește că limbajul elitelor rusești de astăzi a suferit o mutație în ultimele decenii. Astfel, purtătorul de cuvânt al lui Putin, etern flegmaticul Dmitri Peskov, a numit o «rață» (утка) afirmațiile fostului avocat al lui Trump, Michael Cohen, care în cartea sa despre Trump îl citează pe acesta vorbind cu admirație despre Putin ca despre un «Țar» ce va domni etern. „Asta e o rață (утка) cu care autorul vrea să-și vândă cartea”, a spus Peskov, vorbind cu agenția «РИА Новости».
„Rață” (утка) despre un zvon mincinos e un termen la fel de vulgar în rusă pe cât este expresia echivalentă în română „las-o jos că măcăne”. Dar limbajul lui Peskov nu trebuie să ne mire. Ar merita efectuată o analiză lexicală, gramaticală și terminologică a discursului puterii din Rusia de astăzi. Nevorbitorii de rusă nu-și dau seama în ce măsură limba, la nivelul lexicului în primul rând, s-a vulgarizat în ultimele trei decenii. Sute de termeni din argoul pușcăriașilor, al mafiilor și prostituției au intrat în uz curent. Cuvinte care ar fi fost de neimaginat în gura unui om obișnuit în 1989 sunt astăzi folosite la TV și de către politicieni.
Astfel, Putin însuși le-a cerut recent europenilor „să nu se amestece în certurile de la Minsk” spunând: не вмешиваться в белорусские «разборки».
Oricine ar privi superficial fraza, ar spune că e o traducere fidelă. În realitate, ce e remarcabil aici este că Putin a folosit pentru acele certuri sau ciocniri interne de la Minsk un termen care în urmă cu trei decenii era cu totul necunoscut, un termen banditesc: «разборкa». Putin spune că la Minsk are loc o «разборкa»!…
„Razborka” e un cuvânt din vocabularul mafiilor, precum cea temută din Solnțevo, în Moscova, sau cel al mafiei din Leningrad, cu care Putin a avut de-a face în ascensiunea sa ca tânăr ofițer în KGB-ul local. «Pазборкa» (“razborka”) nu e un cuvânt de folosit în limbajul rușilor educați și n-o să-l întâlnim nici la Tolstoi și nici la Bulgakov. Nici măcar în versurile lui Vîsoțki.
«Pазборкa» e un termen de mafie, înseamnă reglarea socotelilor prin presiune și violență, violență armată, se înțelege, prin crimă încheiată cu moarte de om. Faptul că lui Putin îi scapă un asemenea cuvânt (lapsus revelator) vorbind despre tensiunile de la Minsk arată care el, pur și simplu, nu poate vorbi altfel.
Pentru a reveni la rața lui Peskov, coincidența face că „rața” mai este și simbolul corupției în Rusia și că imagini de rațe sunt folosite deseori la protestele împotriva puterii.