Presa din toate țările, acum în ajun de Crăciun, se ocupă mult de atmosfera domestică, mergând până la un amuzant bilet de opinie în Libération, unde se imaginează o situație, poate chiar anul viitor prin decembrie, în care Macron ar interzice orice fel de manifestații de Crăciun, ducând la mari proteste sociale.
În Franța, de altfel, în marile orașe, continuă grevele pentru a douăzecea zi consecutivă împotriva noii legi a pensiilor. Le Figaro relatează despre mici ciocniri, luni, în Paris, între greviști și poliție în Gare de Lyon. Tot Le Figaro anunță serioasele perturbări ale traficului care sunt anticipate pentru Crăciun, marți și miercuri, azi și mâine, în special în Paris.
La Londra, The Guardian comentează tot pe marginea ciocnirilor de luni din Paris, din Gare de Lyon. The Guardian notează că în afară de noul sistemul de calcul al pensiilor pe puncte, împotriva căruia se protestează în masă, greviștii francezi refuză și ridicarea vârstei legale de pensionare de la 62 la 64 de ani.
Regresia de Crăciun și geolocalizarea
În Spania, El Pais se ocupă, printre alte lucruri grave care privesc Crăciunul, de îngrijorătoarul “sindrom al regresiei de Crăciun” (el síndrome de regresión navideño). E vorba de întoarcerea lacrimogenă acasă pentru sărbători (spre deosebire de francezi, spaniolii au transport zilele astea) și de felul în care adulți cvadragenari sunt în stare să doarmă, smiorcăindu-se, în camera lor de copil, deseori păstrată de părinți așa cum fusese, ca un templu al unei infantilizări eterne.
In Italia, La Repubblica abordează serioasa problemă a aplicațiilor de bucătărie și rețete care vor să ne geolocalizeze. Autorul articolului, jurnalistul (un bărbat, da) spune că voia să gătească ceva pentru Crăciun și că a descărcat o aplicație, un software, care i-a cerut de îndată să îi urmărească deplasarea și locul în care se află, adică să accepte geo-tracking.
El scrie indignat că asemenea aplicații strâng date despre cel mai mic gest pe care îl facem, ca să le vândă apoi unor firme, construind încetul cu încetul un portret robot al obiceiurilor și persoanei noastre asupra căruia nu avem nici un control.
Jurnalistul din La Repubblica a renunțat la soft și și-a cumpărat o carte de bucate. Pe hârtie, fără geo-tracking.
Putin a inaugurat podul feroviar între Crimeea și Rusia
Le Monde îl geolocalizează pe Putin, descrind cum el a inaugurat ieri podul feroviar dintre Crimeea și Rusia, între Kerci, în Crimeea, și Taman pe continent.
Anul trecut, pe 15 mai 2018, Putin inaugurase deja (bombându-și torsul la volanul unui camion, cum descrie Le Monde) podul de la Kerci pentru vehicule.
Presa rusă laudă cu frenezie acest pod, care, întinzându-se pe 19 km, este cel mai lung pod din Europa, iar construirea lui a luat doar patru ani.
Înainte de Putin, cum iarăși subliniază presa rusă, Nicolae al II-lea, Stalin si Hitler renunțaseră la proiecte similare, din pricina instabilității solului marin în strâmtoarea Mării de Azov.
Valsul din Sevastopol, numește Rossiiskaia Gazeta, la Moscova, vizita lui Putin, subliniind că pentru prima data pasagerii vor putea merge cu trenul, fără să coboare din el, de la Sankt Petersburg, în nord, până la Sevastopol, în Crimeea, pe malul Mării Negre.
Rothschild vinde aeroportul din Chișinău
Tot la Moscova, cotidianul Kommersantъ confirmă că Aeroportul din Chișinău a trecut de la miliardarul Rothschild la magnatul rus Goncearenko.
Compania miliardarului Nathaniel Rothschild, NR Investments Ltd, anunțase deja că a renunțat la cele 95% din acțiunile firmei „Avia Invest” care gestionează Aeroportul Internațional Chișinău. Acțiunile au fost cumpărate de un milionar rus, Andrei Goncearenko.
Vicepreședintele parlamentului de la Chișinău, Mihai Popșoi, care reprezintă blocul de opoziție ACUM, a spus că tranzacția pune în pericol securitatea Republicii Moldova iar că responsabilitatea aparține președintelui Igor Dodon.
Nathaniel Rothschild a cumpărat în luna august de la bancherul moldovean fugar Ilan Shor firma Avia Invest. Aceasta a luat în concesiune aeroportul în 2013 pe o perioadă de 49 de ani, în urma unei decizii controversate a fostului guvern Leancă.
Kommersantъ a confirmat tranzacția, a cărei valoare ar varia între 200 - 250 de milioane de dolari sau numai 10 milioane, în funcție de faptul că autoritățile moldovene vor sau nu să renaționalizeze aeroportul Chișinău.
Tranzacțiile din ultimele luni au avut loc în vreme ce autoritățile au spus că doresc anularea contractului de concesiune și construcția de noi aeroporturi pentru a sparge monopolul deținut de Aeroportul Internațional Chișinău.
Dacă Macron ar interzice Crăciunul
Tot la Moscova, Izvestia anunță, revenind la grevele din Franța, că Macron le-a cerut greviștilor, în special celor din transporturi, să își înceteze grevele pe durata Crăciunului și a Anului Nou.
Evident, el nu a fost ascultat. Anul ăsta nu s-au mai văzut, de altfel, lamentațiile și avertismentele că UE și țările Europei occidentale ar descuraja, chipurile, Crăciunul ca să nu-i supere pe musulmani.
Pe fundalul acestor greve de sărbători, Libération, în Franța, imaginează o situație în care Macron ar interzice orice fel de activități și manifestații de Crăciun. Asta s-ar întâmpla pe un fundal de mari tensiuni sociale. Mai întâi, în această ficțiune din Libération, catolicii se răzvrătesc, după ce în primăvară țarcul cu figurine de Paște din fața catedralei Notre-Dame fusese incendiat. Apoi, precum în romanul lui Michel Houellebecq „Supunerea" (Soumission), sar să se răzvrătească și musulmanii, mai întâi pur și simplu în apărarea religiei aproapelui (creștin).
Apoi sar feministele, care nu văd de ce Moș Crăciun ar trebui să fie un bărbat și cer înlocuirea lui père Noël prin mère Noël, pentru că nu există nici un motiv ca matriarhatul să fie mai puțin înfeudat consumerismului compulsiv decât patriarhatul.
Doar ecologiștii aplaudă această suprimare a sărbătorii de la Nativité (Natale, Navidad) pentru că se ajunge astfel la o blocare simbolică a demografiei (ca să nu mai vorbim de salvarea pădurilor de conifere și reducerea emisiilor de carbon, dat fiind că nimeni nu mai zboară deasupra coșurilor și hornurilor).
Ce nu prevede însă distopia comică din Libération este că într-o asemenea lume ar dispărea și o publicație unică, așa cum este Charlie Hebdo, pentru că n-ar mai avea atunci pe cine să caricaturizeze.