„Despre Radu Filipescu, Doina Cornea și Gheorghe Ursu am aflat de la Radio Europa Liberă”, a spus Marina Constantinescu dând tonul reconstituirii unei atmosfere pe care românii au trăit-o în ultimii ani ai dictaturii comuniste.
Zilele lui decembrie 1989, începând cu 15 decembrie, au fost evocate în detaliu de Neculai Constantin Munteanu și de Emil Hurezeanu, cei care în anii 80 relatau actualitatea românească, alături de colegii lor, așa cum ascultătorii din țară nu o știau, în izolarea în care erau ținuți de blocada totalitară.
Hans Klemm, ambasadorul SUA la București
Ambasadorul Statelor Unite, Hans Klemm, prezent la reuniune, a adus un omagiu celor care au lucrat la secția română a Europei Libere în timpul regimului comunist, deopotrivă cu menționarea autorităților americane care au făcut posibile emisiunile. Diplomatul american a vorbit și despre revenirea în România a Europei Libere, petrecută în ianuarie 2019, care este deocamdată doar on line, probabil, în viitor, dar nu imediat, ar putea redeveni radio. Klemm a menționat succesul pe care îl cunoaște actuala formulă a prezenței Europei Libere în România, cu 1 milion de vizualizări, datorat echipei de conducere de la Praga și Sabinei Fati, care conduce biroul de la București.
Libertatea Europei Libere
Emil Hurezeanu, acum ambasador al României în Germania, și o voce constantă a Europei Libere la mijlocul anilor 89 în studiourile care transmiteau de la Munchen, a vorbit despre contextul în care funcționa serviciul român al REL.
Marina Constantinescu și Emil Hurezeanu
El a spus că și ceușismul târziu, comunismul falimentar al anilor 80, când se închiseseră radiourile locale, iar televiziunea de stat avea un program de două ore, au contribuit la succesul Europei Libere.
Hurezeanu a invocat libertatea desăvârșită de care se bucurau redactorii postului de radio, care, spre deosebire de secțiile în limba română ale RFI, Deutsche Welle, Vocea Americii, BBC, nu erau finanțați de guvernele acelor state. În anii 80, a spus Hurezeanu, congresul american, republicanii și democrații deopotrivă, garantau libertatea de expresie.
Evocare plină de gratitudine în care au fost amintite numele unora dintre directorii postului de radio, de la Ghiță Ionescu, Noel Bernard, la Radu Gorun și Vlad Georgescu. Vocea Monicăi Lovinescu, cea a lui Eugen Ionesco, alături de timbrul inconfundabil al lui Neculai Constantin Munteanu, împreună cu Hurezeanu și Șerban Orescu, au refăcut traseul, emoția, poate și temerile evenimentelor din decembrie 1989, prin fragmente din emisiunile epocii.
Când frica dispare
Neculai Constantin Munteanu, 30 de ani mai târziu
Tulburătoare confesiune a lui Neculai Constantin Munteanu, care a povestit că în vara lui1989 a fost informat de serviciul de security al Europei Libere că pe urmele sale și ale lui Hurezeanu se află un comando care urmărește să-i omoare. „Frică nu pot să spun că mi-a fost în zilele acelea, eram imunizați de multă vreme. Din noiembrie 1989, nu mai aveam niciun fel de frică. Voiam să se termine, într-un fel sau altul, nu știam cum, văzând că peste tot, în celelalte țări comuniste, cu excepția Albaniei, conducătorii comuniști cădeau unul după altul, cu o singură excepție, al nostru. Și cădeam într-un fel de disperare mută, reflectând realitatea care ne-a fost intermediată, la ce avea să se întâmple cu noi. Dar frică nu ne-a fost, eram într-un fel de transă continuă, la remorca evenimentelor și a reflectărilor în presa internațională care se prăbușeau literalmente pentru noi”, a spus Neculai Constantin Munteanu. El a mai vorbit și despre responsabilitatea de a alege dintre informații pe cele verificate, pe cele credibile.
Revoluția din 1989 a fost mai aproape de cei care s-au aflat la dezbatere și pentru că în sală s-au aflat Radu Filipescu și Ion Caramitru. Filipescu, disidentul anticomunist, despre care românii au auzit din relatările vremii la Europa Liberă, a povestit despre zilele petrecute în închisoare și despre cum se vorbea despre gesturile sale eroice în vremea aceea (a tipărit și răspândit manifeste anticomuniste - n.r) la postul de radio care era ascultat în intimitate, pe ascuns de familiile de români.