Raport | PE condamnă interzicerea avorturilor. Cum au votat liberalii și ce face România

Pe de o parte, pandemia a făcut mai dificil accesul femeilor la întreruperea de sarcină, pe de alta, sunt țări care fie interzic avortul, cum e Polonia, fie au tendința de a-și înăspri legislația. Raportul cere statelor membre UE să garanteze accesul femeilor la avort și să asigure educația sexuală astfel încât femeile să nu considere avortul drept principale soluție contraceptivă.

Predrag Fred MATIĆ, europarlamentar croat, inițiatorul raportului, face parte din Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților. În urma adoptării documentului propus de acesta, europarlamentarii îndeamnă statele membre să protejeze și să consolideze sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor (SRHR), afirmând că dreptul la sănătate, în special drepturile asupra sănătății sexuale și reproductive, reprezintă un pilon fundamental al drepturilor femeilor și al egalității de gen care nu poate fi în niciun fel diminuat și, în niciun caz, retras.

Încălcările SRHR ale femeilor sunt o formă de violență împotriva femeilor și fetelor și împiedică progresul către egalitatea de gen, arată documentul. Acesta atrage atenția că din cauza măsurilor ”extrem de restrictive”din unele țări, nenominalizate însă, femeile sunt obligate să facă avorturi clandestine, să călătorească în alte țări pentru a scăpa de o sarcină nedorită sau să-și ducă sarcina la termen împotriva voinței lor, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor omului și au consecințe negative pentru sănătatea lor.

„Oponenții drepturilor sexuale și reproductive instrumentalizează adesea aspecte precum interesul național sau schimbarea demografică pentru a submina SRHR, contribuind astfel la erodarea libertăților personale și a principiilor democrației; întrucât toate politicile care vizează schimbarea demografică trebuie să fie bazate pe drepturi, să se concentreze asupra oamenilor, să fie adaptate și să se bazeze pe date concrete și trebuie să susțină drepturile sexuale și reproductive”, subliniază raportul.

O parte importantă a acestuia este cea care se referă la accesul la contraceptive, la o bună și profesionistă îngrijire pre și postnatală, la accesul la informație al tinerelor.

Europarlamentarul român Dragoș Tudorache (USR PLUS), din grupul Renew, care a votat în favoarea acestui raport, spune pentru Europa Liberă că este puțin probabil ca el să producă efecte și anumite state conservatoare să-și schimbe poziția.

„Este un mesaj politic pe care îl dă Parlamentul pe o chestiune importantă dar și sensibilă, rămâne însă la latitudinea statelor membre dacă se lasă influențate de acest mesaj. Este foarte puțin probabil să se întâmple, eu nu văd țări, și nu e vorba doar de Polonia, sunt și altele, care au, religios vorbind, aceste tradiții istorice pe tema avorturilor și mă îndoiesc că se va schimba ceva”.

Din punctul de vedere al activiștilor pentru drepturile femeilor, raportul adoptat de PE oferă o oportunitate istorică.

„Este pentru prima oară în ultimii zece ani când un document identifică drepturile la sănătate sexuală și reproductivă ca fiind drepturi fundamentale ale omului”, spune pentru Europa Liberă Ana Măiță, președinta Asociația „Mame pentru Mame”.

Europarlamentarii români au votat ca acasă, la legea educației sexuale

Raportul își exprimă regretul că unele state membre permit medicilor și centrelor medicale să refuze furnizarea de servicii de sănătate din cauza așa-numitei „clauze de conștiință”, care ar pune viața femeilor în pericol. Este și cazul României, dar nu numai.

Statele membre sunt încurajate să se asigure că educația sexuală este predată în mod cuprinzător copiilor din școlile primare și secundare, deoarece „educația SRHR poate contribui în mod semnificativ la reducerea violenței sexuale și a hărțuirii”.

În România, acum trei zile a fost votată legea, trimisă la reexaminare de președintele Klaus Iohannis, prin care educația sexuală nu este predată ca atare, ci sub formă de „educație sanitară”, iar părinții trebuie să își dea acordul scris pentru ca elevii să poată studia disciplina. Împotriva educației sexuale au votat mulți parlamentari liberali, printre care chiar și primul ministru Florin Cîțu și ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, deși au sprijinit declarativ proiectul de lege.

De altfel, și în Parlamentul European votul românilor a mers pe aceeași linie conservatoare.

Parlmentarul Ben Oni Ardealean (PNL), care face parte din Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României, le mulțumește colegilor liberali din PE pentru felul în care au votat raportul Macic. „Le mulțumesc europarlamentarilor PNL pentru votul împotriva acestui proiect nociv! Atât noi, cât și restul țărilor membre am făcut greșeala de a trimite în Parlamentul European oameni fără frică de Dumnezeu. Neomarxismul ideologic, mascat sub numele de progresism și globalism ia amploare alarmant în Europa”, scrie el pe Facebook.

Dragoș Tudorache explică votul colegilor de coaliție prin convingerile personale și mai puțin prin cele ideologice. „Cred că este o chestiune de convingere personală, sunt și grupuri care au ideologic o astfel de orientare, cum este grupul conservatorilor, în care e, de exemplu, dl. Terheș, și care e populat în mare cu reprezentanții partidelor aflate la guvernare în Polonia, ungurii sunt deocamdată neafiliați, dar îi văd probabil afiliindu-se și ei conservatorilor, iar pentru ceilalți intuiesc că este o chestiune de convingere personală. Nu toți liberalii au votat în același fel, așa cum nu toți pesediștii au votat în același fel”, spune pentru Europa Liberă Dragoș Tudorache.

Pe de altă parte, este vorba în mod clar de un paralelism între votul dat de parlamentul României la legea educației sexuale și cel dat în Parlamentul European la raportul legat de avorturi.

„​Nu pot să fac o disjungere între între cele două situații, pentru că, de fapt, ele merg în aceeași direcție, nu pot să nu observ paralelismul celor două voturi și poziționări”, spune Dragoș Tudorache.

A uitat România trauma ceaușistă?

Istoria României în privința interzicerii avorturilor în perioada ceaușistă este una tragică. Potrivit studiilor, aproape 10.000 de femei au murit în acea epocă din cauza avorturilor ilegale, pedepsite penal. Restricțiile regimului Ceaușescu în privința avorturilor (legea a fost introdusă în 1966), unele dintre cele mai stricte și inumane din spațiul ex-comunist, au dus însă la o creștere demografică extrem de modestă, deși oficial acesta era pretextul, puțin peste 1% pe parcursul anilor 1970. În schimb, mortalitatea infantilă ajunsese la 62 per 1.000 de nașteri vii (copii morți înainte de a apuca să împlinească cinci ani). Abandonul copiilor nedoriți era și el la cote extrem de ridicate, peste 500.000 de copii au fost crescuți în orfelinate ale statului, în condiții inumane, care, după revoluția din 1989 au oripilat lumea civilizată.

Pe acest fond, eventuale restricții în ce privește libertatea avortului nu se bucură de sprijin popular. Cu toate acestea, în ultimii ani există voci în spațiul public, nu numai din partea Bisericii Ortodoxe și a unor grupuri religioase, ci și din lumea politicii, care au cerut, mai mult sau mai puțin deschis, interzicerea avorturilor.

S-a făcut remarcat și un alt fenomen: cel al medicilor sau chiar al spitalelor, care sub diverse pretexte, cel mai răspândit fiind „​clauza de conștiință”, refuză să facă avorturi la cerere. O anchetă realizată în 2019 de platforma de investigații The Black Sea arată că peste 30% din spitalele publice nu permit avorturile la cerere.

La fel, un studiu făcut în 2019 de organizația nonguvernamentală FILIA arată că din 158 de spitale publice monitorizate se fac întreruperi de sarcină în 40 de spitale din 24 de județe (25,3% din spitalele care au răspuns) și nu se fac deloc întreruperi de sarcină la cerere 51 de spitale din 29 de județe (32,2% din spitalele care răspuns).

Nu este vorba de cazurile de medici care, din motive religioase sau ideologice, refuză să facă întreruperi de sarcină la cerere, ci de spitale întregi care au această practică.

Ana Măiță, președinta Asociației „Mame pentru Mame” spune că activiștii pentru drepturile omului se mobilizează pentru a folosi la maximum oportunitatea oferită de raportul Macic și a pune presiune pe forțele politice să țină cont de acesta.

„Oportunitatea este istorică și noi vom face tot ceea ce ține de noi ca activiști ca să convingem forțele politice din România că trebuie să stea pe ruta europeană, că trebuie să respecte drepturile omului în înțelegerea largă a Parlamentului European. Subiecte precum avortul la cerere, violența bazată pe gen, contracepția, accesul la îngrijire medicală de bază, înainte, în timpul și după naștere sunt lucruri esențiale, dar care în România poate pe hârtie sunt cât de cât așezate, dar în practică e foarte mult de lucru”.

Activista mai spune că împotriva acestui raport s-au mobilizat „​forțe potrivnice” într-o manieră foarte agresivă, principalul motiv fiind „că din acest moment se leagă subiectul drepturilor la sănătate reproductivă și sexuală de acele subiecte pentru care Uniunea Europeană are competențe și astfel poate să pună presiune directă pe statele naționale, inclusiv prin condiționarea finanțărilor europene de respectarea drepturilor omului și statul de drept”.

Cum este legiferat dreptul la avort în statele UE

Potrivit Centrului pentru Drepturi Reproductive și Organizația Mondială a Sănătății, în statele UE situația dreptului la întrerupere de sarcină nu este unitară, legislația variind de la o extremă la alta.

• Avortul la solicitare (în cazul în care decizia este luată numai de către femeie) este legal în: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Suedia.
• Șapte țări europene nu permit avortul la cerere sau au legi extrem de restrictive. Malta, Andorra și San Marino interzic avortul. Polonia, Monaco și Liechtenstein permit avortul numai atunci când sănătatea sau viața femeii este în pericol, în caz de viol sau din cauza unor anomalii fetale.
• Legislația din 15 țări europene, inclusiv Italia și Spania, stabilește o perioadă de timp obligatorie între data la care se solicită avortul și data la care este efectuat acesta.
• În 12 țări europene, inclusiv Ungaria și Germania, femeile trebuie să beneficieze de consiliere obligatorie sau să primească obligatoriu informații de la medicii lor înainte de avort.
• Avortul este legal în Italia în primele 90 de zile de sarcină, dar nu este întotdeauna ușor de obținut. Potrivit datelor Ministerului Sănătății, 69% dintre ginecologi și 46% dintre anesteziologi au refuzat să efectueze avorturi din motive de conștiință.
• Deși avortul este legal în Germania, acesta este considerat o infracțiune dacă nu este făcut în termen de 12 săptămâni din momentul conceperii. Avortul poate fi făcut mai târziu din motive medicale și dacă sarcina rezultă din viol sau abuz sexual.
• Medicilor li se permite să refuze să asiste la efectuarea avorturilor în Croația unde aproximativ 85% dintre oameni se declară catolici.
• Legislația din România prevede că întreruperea de sarcină la cerere, până la 14 săptămâni, este legală.