„Lagărul violului” de lângă Sarajevo va deveni muzeu al suferinței oamenilor din Bosnia și Herțegovina

Motelul Kon-Tiki, un loc faimos de odihnă odinioară pentru locuitorii din Sarajevo și transformat într-o închisoare sinistră pentru civilii croați și bosniaci în timpul războiului din anii 1990, urmează să fie transformat într-un muzeu.

Motelul modest, care avea un restaurant și un bar, se află în satul Vogosca, la aproximativ 6 kilometri de Sarajevo.

A fost un loc în care forțele sârbe bosniace au comis atrocități greu de imaginat.

Femei și bărbați, deopotrivă, au fost violați, torturați și ulterior uciși aici.

Asociația Supraviețuitorilor Lagărului de Deținuți spune că 297 de victime au fost exhumate din gropi individuale și comune.

„Când am fost capturat în 1992, am fost bătut și interogat la aceeași masă din restaurantul motelului Kon-Tiki unde m-am căsătorit înainte de război. În timp ce eram bătut, în minte mi-au apărut imagini de la nunta mea", povestește Eset Muracević, un fost deținut.

Prizonierii au fost interogați și torturați în acest subsol fără ferestre.

În spatele motelului, de-a lungul căilor ferate, se află buncărul de beton în care forțele sârbe bosniace au întemnițat locuitori din Vogosca și din satele din jur. Nu toate cadavrele victimelor au fost găsite - 59 de persoane au fost date dispărute aici.

„Au fost închiși aici și apoi duși nu se știe unde. Nu știm ce s-a întâmplat cu ei", spune Muracević, supraviețuitor al lagărului.

Eset Muracevici

Muracević, care a fost închis între 4 mai și 5 decembrie 1992, crede că peste 800 de oameni au fost duși în construcția de ciment în acea perioadă.

„Au fost zile în care mai mult de 80 am fost înghesuiți aici. Au continuat să aducă oameni şi să-i ducă mai departe. Nu se ştia niciodată dacă [cel care intra] va mai fi viu în ziua următoare", povestește Muracević.

Deasupra restaurantului este un etaj cu șase camere în care prizonierii erau torturați, violați și sufocați cu gaze lacrimogene.

Una dintre camere încă care un pat în ea.

„Aduceau femei și fete aici și le violau”, spune Suad Zijadić, de la Fondul Memorial din Sarajevo.

Borislav Herak, un soldat sârb bosniac, a mărturisit în instanță că multe femei și fete tinere care au fost violate la motel au fost ucise apoi.

În 1993, un tribunal bosniac l-a condamnat la moarte pentru uciderea a 35 de civili, trei soldați și violarea a 14 femei.

Pedeapsa a fost ulterior redusă la una cu executare de 40 de ani, iar apoi redusă la 20 de ani de închisoare. El a ispășit pedeapsa și a fost eliberat în 2012.

Forțele sârbe bosniace au confiscat motelul la începutul anului 1992 de la proprietarul său de atunci, Zeljko Beganović, după ce soldații l-au prins făcând contrabandă cu mâncare, țigări și pături pentru prizonierii din buncăr.

Beganović nu numai că a pierdut hotelul familiei, dar a fost dus apoi în captivitate și bătut.

Înainte de a muri, Beganović a povestit despre ce s-a întâmplat la motelul Kon-Tiki în timpul unui proces pentru crime de război care a început în 2016.

Casa familiei Beganovici din spatele motelului. Autoritățile de la Sarajevo intenționează să deschidă un centru de cercetare și documentare în clădire.

Jovan Tintor, un fost consilier al liderului sârb bosniac Radovan Karadžić, a primit o condamnare cu închisoare pentru crimele pe care le-a comis la Kon-Tiki.

Un tribunal bosniac a constatat că Tintor a fost complice la crimă și tortură în închisoarea ilegală. A fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru crime comise în motel și în alte locuri în timpul războiului bosniac din 1992-1995.

Găsirea celor dispăruți s-a dovedit a fi o misiune dificilă. Cadavrele unora dintre ei au fost găsite după mărturiile supraviețuitorilor din lagăr, de când au fost forțați să îngroape victime.

Cadavrele a trei victime au fost descoperite de-a lungul malurilor râului Bosnia din apropiere. Cel mai probabil nu au fost singurii care au ajuns în râu, spune Ena Cekić, președintele Asociației Familiilor Persoanelor Dispărute din Vogosca.

Autoritățile de la Sarajevo au achiziționat complexul de la familia Beganović și intenționează să deschidă un muzeu al „suferinței cetățenilor Bosniei-Herțegovinei” ca un memorial al atrocităților care au avut loc acolo.