Haine supradimensionate, de vară, în culori vii, parcă pictate cu acuarela, care inspiră prospețime; o odă adusă spiritului liber al casei de modă Louis Vuitton - este descrierea uneia dintre cele mai recente colecții - „By the pool” - a brandului francez.
Însă unele dintre creații par a fi inspirate din cultura tradițională românească, fără a fi, însă, creditate.
În preajma Zilei Internaționale a Iei, celebrată deja pentru a douăsprezecea oară pe 24 iunie, Europa Liberă a stat de vorbă cu Andreea Tănăsescu, fondatoarea „La Blouse Roumaine”, și cu Daniela Strîmbei (@iicalatoare), colecționară de ii, pentru a vedea de ce este importantă oferirea sursei de inspirație, cum ne inspirăm corect și de ce ia replicată nu poate fi, de fapt, copiată în întregime.
Limita dintre inspirație și copie
La începutul lunii iunie, comunitatea „La blouse roumaine”, fondată în 2012 de Andreea Tănăsescu, care are ca scop aducerea în actualitate a iei, a semnalat pe rețelele de socializare că Louis Vuitton ar fi copiat haine din portul tradițional specific unor comunități din Transilvania, Oltenia și Muntenia.
Într-o comparație a două imagini, una de arhivă și una aparținând brandului din Franța, se observă cum una dintre bluzele din colecție seamănă surprinzător de mult cu o ie din zona Mărginimea Sibiului, regiune etnografică din sudul județului Sibiu, care cuprinde 18 localități.
„În alte cazuri te mai uiți de două-trei ori, să nu apară același model. Aici, însă, a fost extrem de clar, pentru că acest tip de cămașă este unică în lume. Apoi, am verificat cum arată întreaga colecție și ne-am dat seama că nu a fost copiată doar cămașa, unu la unu, ci că în jurul ei s-au creat și alte obiecte, pentru că mai sunt patru sau cinci în colecție”, spune Andreea Tănăsescu.
Ea subliniază că brandul francez a păstrat atât structura, cât și croiul original.
În postările făcute, comunitatea „La blouse roumaine” a cerut retragerea produselor care ar fi copiate, motivând că piesele necesită acordul celor care au fost sursa de inspirație. În același timp, hainele originale nu sunt doar niște simple haine, ele sunt mărturia trecerii prin istorie.
„Da, totul este o inspirație în industria modei. Însă aici avem de-a face cu altceva. Avem de-a face cu o moștenire culturală, cu expresii culturale tradiționale, care au fost perfectate în sute, unele poate mii de ani”, mai spune Andreea Tănăsescu.
„Este o experiență umană încapsulată în aceste haine, care trebuie protejată și păstrată. Și atunci, industria modei trebuie să joace un alt rol aici, trebuie să joace un rol de protector, un rol de a valorifica această cultură și a ajuta comunitățile din întreaga lume să o ducă mai departe”.
Simbolurile nu pot fi replicate
Daniela Strîmbei locuiește de mai mulți ani în Malaezia; inițial, a plecat pentru un singur an în Asia, într-un program educațional și de dezvoltare comunitară, dar a simțit că munca ei este utilă, așa că a mai rămas.
La un moment dat, într-un moment de răscruce, a simțit că s-a pierdut emoțional și identitar. Simțea că avea nevoie de o conexiune cu rădăcinile sale de acasă. Până atunci, spune glumind Daniela, avea impresia că iile sunt făcute doar pentru cântăreții de muzică populară, dar s-a gândit că una i-ar putea rezolva problema.
„Și atunci am început să caut o ie”.
După ce a intrat în posesia primei haine tradiționale, aceasta a început să învețe din ce în ce mai multe despre semnificațiile și simbolurile brodate. A fost fascinată de lucrurile pe care le descoperise și nu s-a oprit la o singură ie.
„Tot simbolismul, toate poveștile, spiritualitatea din portul nostru popular m-au făcut să realizez că acolo sunt rădăcinile mele. Nu în piesă, în sine, ci în ce reprezintă ea pentru mine”.
De atunci și până acum au trecut aproximativ șapte ani, iar între timp, Daniela a creat o pagină de Instagram numită „Ii călătoare”, unde postează imagini și informații despre piesele tradiționale.
Printre iile călătoare se găsește și una specifică zonei Mărginimea Sibiului.
„Am achiziționat-o de la cineva care umblă prin sate și le cumpără, după care le vinde, deci procesul prin care am intrat în posesia ei a fost destul de comercial. Totuși, avut o surpriză când a ajuns acasă, pentru că atunci am descoperit niște simboluri mici, dar semnificative, care nu se puteau vedea în nicio poză”.
În imagine: Colaj cu familia fondatoare a brandului Louis Vuitton, îmbracată cu haine tradiționale românești.
Cămașa albă, cu detalii negre, conține un simbol de protecție, numit strajă, ce reprezintă o cusătură dezordonată, făcută în afara modelului. Ia în cauză are două astfel de straje, pe mâneca stângă, cusute în dreptul inimii.
Straja poate fi observată în partea de jos a mânecii, fiind un model atipic.
„Straja era cusută cu un fir de ață, care se lega la buchetul de busuioc și se ducea de Bobotează la biserică. La final, firul se sfințea în timpul slujbei, după care se cusea pe ie, pentru a proteja purtătoarea de spirite rele”.
Un alt detaliu semnificativ și simbolic este dat de niște puncte roșii, mici, cusute pe cămașă, observabile doar de la apropiere. Acestea sunt atipice, încât portul, în general, este alcătuit dintr-o pânză albă, pe care sunt țesute detalii negre.
Punctele roșii, vizibile pe partea dreaptă a broderiei. Se observă că ele nu constituie un tipar și sunt cusute numai în câteva părți.
„Punctulețele acestea, ca și strajele, erau menite să distragă atenția celor din jur. Când ieșeau la horă, doamnele voiau să impresioneze. Însă era riscul de deochi, pentru că exista riscul de invidie. Și atunci, această cusătură nepotrivită, era menită să distragă privirile rele”, mai spune Daniela.
Departe de primul incident
Louis Vuitton nu este primul mare brand internațional care s-a inspirat din cultura românească, fără a oferi credit.
În 2012, cântăreața Adele apărea în revista Vogue, purtând o creație Tom Ford, inspirată dintr-o ie sălăjeană. Acesta a fost unul dintre momentele declanșatoare, care au dus la nașterea comunității „La blouse roumaine” și la nașterea Zilei Universale a Iei, în 2013.
În 2017, creatoarea de modă Tory Burch a inclus într-una dintre colecțiile sale o haină de lână aproape identică cu o creație tradițională din Oltenia, de la începutul secolului al XX-lea, expusă la Muzeul Metropolitan din New York.
Inițial, creatoarea spunea că haina a fost inspirată din cultura africană, dar după ce „La blouse roumaine” a semnalat cazul, Burch a admis că inspirația a fost, de fapt, haina românească.
„După o mobilizare extraordinară a oamenilor, am ajuns în New York Times și asta a forțat brandul să recunoască originea românească, să își ceară scuze și chiar să o dedice artei broderiei din România”.
După acest incident s-a născut și campania „Give credit”, prin care se dorește conservarea și corecta preluare a elementelor din cultura locală, care implică și oferirea conceptelor din spatele creațiilor.
Andreea Tănăsescu este de părere că, din punct de vedere etic, inspirarea corectă prespune ca un creator să petreacă o perioadă în comunitatea care e punctul de plecare al unor idei și să le ceară acordul.
Henri Matisse este un exemplu de artist care, explică Andreea Tănase, a onorat cultura românească și a promovat corect cămașa românească, prin creația „La blouse roumaine”.
„Pictura fi putut să o numească «Fată visând». Și probabil istoria era diferită”.
Un alt caz care este un exemplu pozitiv este Yves Saint Laurent (YSL) și colecțiile create în perioada anilor '70-'80.
„YSL a introdus în haute-couture ia românească și multe alte inspirații din culturile tradiționale ale lumii, dar întotdeauna le-a creditat”.
Există și oportunități?
Fiind iubitoare de ii de aproape un deceniu, Daniela Strîmbei nu a fost șocată că Louis Vuitton s-a inspirat din cultura autohtonă, având antecedentele mai sus menționate.
În schimb, ea privește evenimentul ca o bună oportunitate de a semnaliza că acest fenomen nu mai este acceptat în zilele noastre.
„Să zicem că în trecut, acum 50-60 de ani, nu era atât de mult acces la informații și se întâmpla accidental. Venea un călător străin pe meleagurile noastre, se izbea de o cămașă, o lua cu 5 lei, se întoarcea în țara de baștină, nu îi mai era de interes și o vindea la un târg de vechituri”.
„Un designer dintr-o casă de modă ar fi recunoscut ceva inspirațional și atunci, să zicem, ar fi achiziționat cămasa. Ar fi făcut o întreagă colecție, neștiind de unde vine, pentru că era deja la a treia mâna când întâlnea acea cămașă”.
Incidentul, mai spune Daniela, este benefic și în contextul în care notorietatea Louis Vuitton poate aduce vizibilitate și în fața celorlalte case de modă de aceleași dimensiuni, chiar și mai mici.
„Avem, să zicem, și trișori mai mici, care știu foarte bine ce fac și, la fel, copiază piese de port tradițional - nu doar românești - și ucrainean, și din alte țări din estul Europei”, spune ea.
Beneficiile oferirii conceptului din spatele unei creații
A da credit înseamnă automat a respecta trecutul și o comunitate care a pus bazele unui meșteșug, dar în același timp, din punct de vedere economic, poate crea noi oportunități pentru noua generație de artizani locali, dar și vizibilitate pentru turism.
„Avem artizani locali, în prezent, care încearcă să-și câștige existența din a menține acest meșteșug și încearcă pe cât posibil să mențină autenticitatea meșteșugului. Această colaborare ar crea oportunități pentru comunitatea noastră, ar crea oportunități economice și pe plan turistic, și atunci poate ar fi mai multe persoane interesate în turism cultural, să vină să viziteze zona. Nu ducem lipsă, dar se poate mai bine”, spune Daniela.
În plus, oferirea creditului și dorința de colaborare pot aduce valoare tuturor părților implicate, mai ales în zilele noastre.
„Ar fi fost un câștig uriaș pe partea de marketing ca Louis Vuitton să spună că este și o misiune socio-culturală în spatele acestei colecții”, adaugă aceasta.
Până în prezent, brandul francez nu a făcut comentarii pe marginea subiectului.
Ca reacție la sesizările „La blouse roumaine”, Raluca Turcan, ministra Culturii, a precizat pe pagina sa de Facebook că „vom solicita companiei Louis Vuitton recunoașterea valorii patrimoniale și culturale a modelului iei cu șinoare, specifică zonei Sibiului”.
Ziua Iei se sărbătorește anual, pe 24 iunie, începând cu 2013, fiind o inițiativă a comunității „La blouse roumaine”.
Începând cu 2022, Ziua Iei este recunoscută prin lege de către statul român, iar tematica din acest an este „Un nou început - Give Credit”.
„A sosit momentul să începem un nou capitol al mișcării pe care am inițiat-o acum 12 ani, transmițând lumii întregi un mesaj despre cine suntem, care este identitatea noastră culturală și cum dorim să o protejăm și să o transmitem mai departe generațiilor următoare”, transmite „La blouse roumaine”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.