Reclamele lui Putin. Cum transformă Kremlinul sărăcia în campanie publicitară de război

Noua strategie a Kremlinului pentru recrutarea soldaților sunt reclamele adresate celor mai săraci dintre cetățenii ruși.

O fată nevoită să îi dea tatălui banii economisiți pentru un telefon nou, un bunic nevoit să își vândă mașina pentru a își permite cumpărăturile și un băiat care este rugat de fosta prietenă să revină în relație după înrolarea în armată- acestea sunt câteva dintre personajele principale ale reclamelor prin care Rusia încearcă să convingă oamenii să se alăture armatei.

Fata cu telefonul nou

Într-una dintre reclamele care au circulat în ultimele săptămâni pe rețelele sociale rusești apare o fată care le arată prietenilor ei banii pe care i-a economisit pentru un telefon nou, ca mai apoi tatăl ei să îi ceară economiile, deoarece nu a primit salariul pentru acea lună.

Soluția pe care o prezintă reclama? Înrolarea în armata Rusiei. Epilogul materialului publicitar îl arată pe tată revenind dintr-o „misiune specială”, care a plătit suficient de bine încât să îi poată cumpăra fiicei un telefon mobil nou.

O altă campanie publicitară a Kremlinului are ca personaj principal un bătrân care încearcă să își cumpere de mâncare, însă realizează că nu își poate permite întregul coș de cumpărături și este nevoit să renunțe la câteva alimente.

Împreună cu nepotul său, bătrânul hotărăște să își vândă mașina pentru a obține stabilitate financiară. Însă, înainte ca bunicul să accepte suma oferită de potențialul cumpărător, pe ecran apare nepotul său, îmbrăcat în uniforma de soldat, spunându-i bunicului că „de acum suntem în siguranță”.

Într-un alt video similar, devenit popular pe platforma VKontakte din Rusia, o tânără îi cere fostului prieten, devenit soldat în armata Rusiei, să se împace, după ce a fost impresionată de curajul tânărului devenit soldat.

Morala reclamelor? Înrolarea în armată rezolvă toate problemele.

Narațiunea propagandistă a Kremlinului nu este ceva nou. Această logică a dominat întreg cursul războiului din Ucraina, convingând populația rusă că războiul nu este o invazie a unui stat autoritar, ci o intervenție anti-teroristă.

La începutul războiului, posturile de televiziune din Rusia difuzau informații false, prin care susțineau că Ucraina plănuia distrugerea unui baraj de pe propriul teritoriu. Potrivit analiștilor americani, narațiunea anti-teroristă face parte dintr-o campanie de propagandă mai largă, menită să facă publicul rus să se simtă implicat în război.

În ultimele luni, Kremlinul a accelerat procesul de reprimare a disidenților. La finalul anului trecut a fost introdusă o lege care pedepsește actele de sabotaj. Această lege se adaugă unui șir de proiecte legislative care pedepsesc vocile care îl critică pe Vladimir Putin.

O altă lege criminalizează persoanele care răspândesc informații prin care ar fi discreditată armata Rusiei, iar de la promulgarea legii peste 300 de cazuri au fost deschise, împreună cu peste 5.000 de pedepse administrative, potrivit platformei OVD-Info, un proiect mass-media care monitorizează represiunea în Rusia.

Potrivit proiectului, cel puțin 19.443 de persoane au fost reținute de autoritățile ruse și acuzate de afirmații împotriva războiului.

Paradoxul susținătorilor lui Putin

Istoricul Cosmin Popa, specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european, este de părere că între campaniile publicitare de propagandă și demersul războiului există mai multe legături.

Prima este că astfel de producții publicitare îi au ca țintă pe susținătorii cei mai conservatori ai regimului Putin.

Cetățenii ruși trec pe lângă o pancartă pe care scrie „Glorie eroilor Rusiei”. Propaganda publicitară a Rusiei prezintă înrolarea în armată drept o soluție la problemele financiare, într-o țară unde 8 milioane de oameni trăiesc sub pragul de sărăcie.

Paradoxal, spune expertul, deși Rusia lui Vladimir Putin este asociată cu bogăția elitelor, de fapt, susținătorii cei mai acerbi ai acestui regim sunt cei care au beneficiat cel mai puțin de transformările politice și economice din Rusia din ultimii 30 de ani.

Criza economică în care se află acum Rusia a devenit noua unealtă a Kremlinului pentru manipularea populației împotriva ucrainenilor. Sancțiunile comunității internaționale pentru declanșarea invaziei și creșterea inflației au făcut ca 8 milioane de cetățeni ruși să trăiască sub pragul de sărăcie.

Cosmin Popa pictează portretul susținătorilor acestui regim, principalii piloni ai lui Putin: oameni săraci, ignoranți, ușor de păcălit de doctrina de propagandă oficială, oameni care nu au acces la alte surse de informații decât cele oficiale.

„De aici importanța televizorului, care este disproporționată în raport cu ce se întâmplă în toate societățile moderne”, spune istoricul.

Canalele TV controlate de Kremlin sunt, adesea, singura sursă de informații pentru o mare parte a populației Rusiei.

Reclamele promovează ideea că înrolarea în armată reprezintă soluția pentru problemele economice create de însuși Putin, explică Cosmin Popa. Deși aceste tipuri de campanii publicitare sunt văzute drept bizare în Occident, acestea sunt ca la ele acasă în Rusia putinistă.

Propaganda nu este însă atotcuprinzătoare în Rusia, iar vocile care critică Kremlinul încă există.

Activiștii și jurnaliștii din Rusia continuă activitatea, în încercarea de a transmite informații reale despre război. Canalul de YouTube Razvorot este un exemplu. Jurnaliștii din spatele acestui proiect au înființat programul „Eye to Eye”, care transmite informații despre război, difuzând conversații cu persoane afectate personal de invazia Ucrainei.

Alte inițiative care luptă împotriva propagandei de stat sunt proiectele media înființate de susținători ai lui Aleksei Navalnîi.

Câteva exemple sunt programul de YouTube și Telegram, Perm 36.6, care acoperă regiunea Perm din Rusia, și canalul de Telegram Serditaya Chuvashia (Ciuvasia furioasă), înființat de activistul Semyon Kochkin, după ce a fugit din Rusia.

„Mobilizarea parțială” continuă

A doua conexiune pe care o găsește expertul între război și publicitatea propagandistă are de a face cu demersul războiului și cu situația militară a Rusiei.

Deși Putin a declarat că armata Rusiei este bine pregătită, au apărut mai multe informații potrivit cărora pe front există un deficit de provizii și de echipament militar.

Mai mult, Kremlinul își continuă campania de mobilizare a soldaților, dorind înrolarea a 300.000 de persoane pentru războiul din Ucraina. Reprezentantul Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că această cifră va fi depășită, spunând că „nu există nici un semn de întrebare” despre acest lucru.

Așa zisa „mobilizare parțială” este un termen care ține de taxonomia Kremlinului. Istoricul Cosmin Popa se opune folosirii acestor termeni, având în vedere că ideea unei mobilizări „parțiale” este una fictivă.

„Astăzi forțele noastre armate [...] luptă pe linia de front, de peste 1.000 de kilometri lungime, luptă nu numai împotriva unităților neo-naziste, ci de fapt împotriva întregului aparat militar occidental [...] Consider că este necesar să susțin propunerea Ministerului Apărării și a Statului Major General privind mobilizarea parțială a Federației Ruse pentru a apăra patria noastră și suveranitatea și integritatea teritorială a acesteia și pentru a asigura siguranța [...] poporului nostru din teritoriile eliberate [...] Vor fi chemați numai rezerviștii militari, în primul rând cei care au servit în forțele armate [...] și experiență corespunzătoare. Înainte de a fi trimiși către unitățile lor, cei chemați în serviciul activ vor urma pregătire militară suplimentară obligatorie pe baza experienței operațiunii militare speciale.”

- Extras din discursul lui Vladimir Putin de la data de 21 septembrie, când a anunțat „mobilizarea parțială” a Rusiei

„Există primul val de mobilizare, iar mobilizarea, ca atare, nu a încetat niciodată, în pofida declarațiilor oficiale ale exponenților regimului, ea continuă și în momentul de față”, spune Cosmin Popa.

Pentru a menține aparențele, Rusia a redenumit recrutarea soldaților drept „voluntariat”. Majoritatea „voluntarilor” provin din regiunile cele mai sărace ale țării, cum sunt republicile Tuva și Buriatia. Din acest motiv, istoricul Cosmin Popa este de părere că recrutarea soldaților din aceste regiuni dobândește caracterul de genocid național.

Continuitatea ideologică a lui Putin cu epoca sovietică

Vladimir Putin a criticat, de-a lungul anilor, politicile sovietice, despre care a spus că au dus la crearea unor state artificiale, cum este Ucraina. Totuși, acțiunile lui pot fi interpretate ca urmărind aceeași direcție ca liderii sovietici din trecut.

„Felul în care [Putin] și-a gândit propaganda, felul în care și-a gândit politica, marile decizii, inclusiv începutul acestui război este tributar de o manieră categorică tiparelor de acțiune sovietice”, spune istoricul.

El identifică mai multe comportamente ale liderului rus, reminiscente sovietismului: ideea unui Occident decadent, ideea inexistenței unui popor ucrainean, ideea popularității Uniunii Sovietice și a Imperiului Rus în rândul populaților țărilor din fosta URSS.

La aceste puncte se mai adaugă și desconsiderarea lui Zelenski de către Putin. O mare parte din strategia Kremlinului în Ucraina s-a bazat pe ideea că Volodimir Zelenski va capitula imediat după începerea invaziei, însă aceste calcule nu s-au dovedit a fi adevărate.

„S-au bazat pe niște tipare ideologice propagandistice, pe care liderii ruși le consideră drept realitate, ele de fapt neexistând”, adaugă Cosmin Popa. Istoricul mai spune că această logică reprezintă o continuitate cu era sovietică, când propaganda rusă era extrem de eficientă în rândul populației.

O femei din Rusia trece pe lângă o clădire pe care este desenată un soldat rus, împreună cu simbolul „Z”, asociat în Rusia cu susținerea pentru invazia Ucrainei.

Numărul exact al soldaților ruși uciși nu a fost comunicat de autoritățile Kremlinului. Cifra estimativă este 100.000, potrivit lui generalului Mark Milley, șeful Statului Major Întrunit al SUA.

Totuși, istoricul este de părere că numărul exact al pierderilor nu este relevant pentru Rusia. Cultura rusească, când vine vorba de războaie, poate trece cu vederea pierderile significative, în favoarea țelurilor politice.

„În Rusia există o cultură colectivă care permite existența unui număr irațional de victime într-un război, atâta vreme cât el este considerat drept”, spune Cosmin Popa. El mai este de părere și că autoritățile Kremlinului vor face tot posibilul pentru a continua să ascundă numărul total al victimelor, pentru a justifica războiul.

Șantajul politic rusesc: sursa propagandei din Europa

Propaganda rusească găsește susținere nu numai în Rusia, ci și în Europa. Logica din spatele reclamelor promovate în Rusia se află și în spatele unui video devenit viral, lansat de televiziunea rusească Russian Times, în care apare o familie „din Vest” se vede nevoită să gătească șoricelul fiicei lor de Crăciun, pe fondul crizei energetice.

Reclama realizată de RT „Crăciun anti-Rusia fericit” face parte din propaganda publicitară a Rusiei. Istoricul Cosmin Popa spune că Rusia construiește imaginea exagerată a unei crize financiare în Occident.

„O astfel de absurditate nu poate fi propusă ca realitate decât unor oameni ignoranți, care nu se informează decât din astfel de surse”, spune el.

Reclama este doar un exemplu dintr-o serie menită să stârnească panică în rândul celor care nu sunt convinși de ajutorul oferit Ucrainei.

Astfel de materiale reprezintă un șantaj energetic și politic, despre care istoricul Cosmin Popa crede că va deveni tot mai răspândit odată cu înaintarea războiului.

„Cu cât mai multe vor fi disputele cu privire la ajutorul acordat Ucrainei și rezistența occidentală la șantajul energetic și politic rusesc, cu atât de mai mare succes se va bucura această propagandă”, punctează istoricul.

Unele țări europene sunt mai ușor de influențat

Totuși, campaniile devenite populare în Rusia, în forma în care sunt făcute ele, nu pot influența părerea publică din Europa și, mai cu seamă, România, potrivit lui Cosmin Popa.

Principalele idei pe care vrea să le transmită propaganda rusă:

• Putin este în continuare un președinte puternic și implicat;
• Armată rusă deține în continuare armament și soldați pregătiți;
• Conducerea occidentală este una slabă: Biden este portretizat ca un lider decrepit, Marea Britanie este instabilă din punct de vedere politic, iar Franța este prezentată drept nehotărâtă.

Mai mult, aceste campanii au ca țintă același public în Occident, ca în Rusia. El identifică tipologia persoanelor care susțin propaganda rusă drept persoanele care contrazic evidențele, persoanele care trăiesc într-un trecut de aur, persoane care, din diverse motive, urăsc democrația și persoane care caută o nișă politică nouă.

Serbia, Ungaria, dar și Austria sunt câteva dintre țările europene unde astfel de narațiuni au putut înflori.

În Austria, spre exemplu, culoarea politică a facilitat propaganda rusă. Istoricul este de părere că Austria duce o politică profund pro-sovietică, în contextul declaraților făcute de politicienii austrieci.

Relațiile dintre liderii ruși și cei austrieci sunt cunoscute, iar Europa Liberă a scris despre „baletul” Austriei cu Moscova, după ce aceasta a refuzat aderarea României la Schengen, făcând astfel jocul Rusiei.

Imaginile cu fostul ministru de externe austriac, Karl Kneissl, dansând cu președintele rus la nunta sa în 2018 sunt publice, iar relația Austriei cu Kremlinul este un fapt cunoscut.

Cosmin Popa mai spune că Rusia este „îndeajuns de inteligentă să nu o facă de o manieră foarte zgomotoasă și provocatoare, așa cum a făcut-o Orban în Ungaria.”