One-to-One | Regizorul Paul Negoescu: „Oameni de treabă” e despre România, țara care riscă să funcționeze pe aparate

Filmul e despre povestea lui Ilie, polițist într-un sat din Moldova în care hoția e tradiție sfântă.

„Chiar dacă povestea e tristă, e spusă cu umor. E parte din România prezentului, nu neapărat din rural. Cred că se întâmplă același lucru, la altă scară, și în urban. E parte din mentalitatea poporului român și nu doar din prezent, ci de secole”, spune regizorul Paul Negoescu.

Cu acest nou lungmetraj, Paul Negoescu a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Leskovački, Serbia, iar Iulian Postelnicu, în rolul lui Ilie, actorul principal, a fost premiat la Festivalul Internațional al Filmului Francofon de la Namur pentru cea mai bună interpretare.

„E o comedie neagră, dar are și accente de thriller. Fiind un subiect atât de serios, sunt mulți cărora, poate, nu li se va părea că este un motiv suficient să râdă. Și, atunci, filmul funcționează și ca thriller. Cred că, dacă privim cu puțină relaxare și detașare povestea, ea devine amuzantă și e nevoie de niște umor să înghiți lucrurile astea”, susține regizorul.

Acesta vorbește în interviul pentru Europa Liberă și despre lipsa de empatie din jurul nostru și dezinteresul pentru a face lucrurile să funcționeze: „Foarte mulți oameni au plecat din țară, s-au săturat. Cumva, o să devenim o țară care funcționează pe aparate, doar o să peticim găurile pe unde o să intre apa, atunci când o să putem. De multe ori, nici măcar pe acelea nu o să le mai putem petici”.

Principalele declarații, pe scurt:

• Despre corupția din poliție, primării, justiție: „Nu instituția Poliției, nu Biserica, nu Primăria sunt problema. Problema sunt oamenii care fac parte din sistemul acesta de “oameni de treabă”. Se susțin unii pe alții. E o încrengătură de relații, pile, recompense. Nu ne-am obișnuit cu ele, noi suntem obișnuiți cu ele. Așa sunt lucrurile de când ne-am născut în țara asta”;
• Despre femei bătute și societate patriarhală: „E de vină oricine nu intervine atunci când e cazul. Poate fi poliția, care nu intervine la timp, poate fi un trecător, pe stradă, care vede și preferă să se uite în altă parte. Una dintre replicile din film este: ‘Dacă nu îți place ce vezi, uită-te la copaci’. Este un motto după care se ghidează Ilie și cred că foarte mulți dintre noi. Soluția e să vedem și să vorbim”;
• Despre oameni și lupta cu corupția: „Sunt unii oameni care fac asta și îi admir foarte tare. Sunt unii oameni care nu își permit să facă asta. Nu sunt în poziția în care pot să se opună unui sistem, pentru că vor fi striviți imediat. Pot să-i condamn pe cei care se folosesc de lucrurile acestea ca să profite, ca să obțină ceva, un beneficiu. Pe cei care o fac pentru supraviețuire nu pot să-i condamn”;
• Despre polițistul Ilie: „Societatea patriarhală cere de la el să aibă casă, familie, copii, și el nu simte să fie așa. Faptul că nu reușește să fie așa, deși își dorește, pentru că asta se cere de la el, cred că acesta e motivul principal al depresiei lui, și nu doar al lui, e motivul depresiei multora. E un anti-erou. Dacă ar fi supraviețuit, ar fi devenit un erou. Am ales că e mai potrivit să nu trăiască”;
• Despre ce doare în România: „Sunt prea multe dureri. Cel mai mult mă doare lipsa de empatie a foarte multor oameni din jur, care s-a accentuat în ultimii 3, 4 ani, de când cu pandemia, războiul, creșterea prețurilor, inflația. Doare corupția care ne împiedică să avem un nivel de trai decent. Mă întristează foarte mult lipsa unui interes pentru cinematografie, lipsa unei infrastructuri decente pentru filme”;

Regizorul Paul Negoescu despre corupția din România

Europa Liberă: Paul Negoescu, vorbim despre “Oameni de treabă”. Procurorul Dorneanu, din film, este om de treabă. La fel sunt și primarul și popa. O mulțime de oameni de treabă. Ce înseamnă încrengătura asta puternică de oameni de treabă, oameni corupți, oameni care au spate politic și oameni pentru care primează interesul personal și nimic mai mult?

Paul Negoescu: Cred că toți suntem oameni de treabă sau, cel puțin, ne considerăm oameni de treabă. Și personajele acestea negative, care reprezintă corupția și tot felul de atribute cu care noi nu empatizăm, ca spectatori, ei se consideră oameni de treabă, sunt oameni plini de bune intenții.

Ei fac ceea ce fac pentru că așa știu că merg lucrurile. Nu știu altfel, de fapt. Oameni de treabă înseamnă și asta. De aici și ironia titlului.

Europa Liberă: Spunea procurorul Dorneanu că unele lucruri trebuie lăsate așa cum sunt, că merg bine.

Paul Negoescu: Spunea mai multe lucruri procurorul, dar au căzut la montaj (n.r. râde). Mai spunea ceva care era foarte direct și nu mai lăsa spectatorul să deslușească singur despre ce e vorba în film. Și, atunci, am tăiat secvența respectivă.

Spunea că, fără corupție, noi nu am fi putut trăi, mai ales pe vremuri când nu se găsea nimic. Dacă nu știai pe cineva care are o găină sau o carte sau un film, nu puteai să obții lucrurile acelea și așa merg lucrurile.

Europa Liberă: „Oameni de treabă” este România anului 2022 sau ruralul din România prezentului?

Paul Negoescu: E o parte din România prezentului, nu neapărat din rural. Cred că se întâmplă același lucru, la altă scară, și în urban. Cred că e parte din mentalitatea poporului român și nu doar din prezent, ci de secole.

Cred că, dacă schimbăm un pic scenografia locului și replicile personajelor, dar păstrăm povestea, s-ar fi putut întâmpla și acum 100 de ani sau 200 de ani sau acum 300 de ani.

Europa Liberă: N-am putea trăi fără corupție?

Paul Negoescu: Am putea, în mod ideal, am putea trăi fără corupție, dar cred că e atât de răspândită încât nu se poate întâmpla peste noapte. Nu se poate într-o generație să scăpăm de ea.

Regizorul Paul Negoescu despre încrengatura dintre poliție, primărie, justiție

Europa Liberă: Poliția, autoritatea locală, justiția merg mână în mână. Nu merg pe drumuri separate. La ce duce legătura asta toxică?

Paul Negoescu: Duce la un portret general al societății noastre. Nu instituția poliției, nu instituția bisericii, nu primăria sunt problema. Problema sunt oamenii care sunt angrenați în sistemul ăsta de “oameni de treabă”, care se susțin unii pe alții, sunt în permanență cointeresați și de diverse alte lucruri.

Și, atunci, lucrurile funcționează prost. Nu cu instituțiile e problema. Problema este fix încrengătura asta de relații, de pile, de recompense.

Europa Liberă: Și pe care le vedem deseori.

Paul Negoescu: Da, le vedem. Nu că ne-am obișnuit cu ele, noi suntem obișnuiți cu ele, pentru că așa sunt lucrurile de când ne-am născut în țara asta.

Încercăm, așa, sperăm că o să se schimbe lucrurile în timp. Dar, așa cum spuneam, nu cred că se poate schimba într-o generație. E ceva ce o să se schimbe greu de tot.

Europa Liberă: Individual, putem face o schimbare în sensul acesta, putem decide că nu vrem să intrăm în hora aceasta?

Paul Negoescu: Sunt unii oameni care fac asta și îi admir foarte tare pentru ceea ce reușesc. Sunt unii oameni care nu își permit să facă asta. Nu sunt în poziția în care pot să se opună unui sistem, pentru că vor fi striviți imediat.

Nu pot să-i condamn în niciun caz că se supun modului de viață sau felului cum merg lucrurile în țară, pentru că ei vor să supraviețuiască în țara asta. Pot să-i condamn pe cei care se folosesc de lucrurile acestea ca să profite, ca să obțină ceva, un beneficiu. Cei care o fac pentru supraviețuire nu pot să-i condamn.

Regizorul Paul Negoescu despre personajul principal, polițistul Ilie

Europa Liberă: Polițistul Ilie e un om în depresie. Mă gândesc dacă încrengătură asta nu cumva duce la depresie pentru oamenii care nu se regăsesc în ea și, totuși, intră?

Paul Negoescu: Cred că motivele care duc la depresie sunt mult mai multe. Poate fi și acesta, în film pe acesta îl scoatem în față, dar, până la urmă, cred că motivul principal pentru depresia lui Ilie, este faptul că el nu este adaptat cerințelor societății.

El se simte într-un fel, dar știe că de la el se cer niște lucruri pe care nu le poate livra. Adică, el nu se simte conform societății.

El și-ar dori să fie un om mediu, un om obișnuit, să aibă o casă, o familie. Nici măcar asta nu reușește, pentru că el e altfel. Pur și simplu, nu e făcut pentru asta.

Europa Liberă: Vedem scris pe mașina Poliției, a lui Ilie, „siguranță”, “încredere”. Siguranța și încrederea Poliției. Și, în același timp, vedem cum Ilie ascunde faptele primarului, ale părintelui din sat. E o contradicție uriașă.

Paul Negoescu: Da, e o ironie, dar n-am ales eu sloganul acesta (n.r. râde). Nu instituția Poliției e de vină, ci oamenii care fac parte din sistem.

Apropo de siguranța și încrederea Poliției, îmi povestea Radu Romaniuc, unul dintre scenariștii filmului, despre o știre citită de el acum peste 10 ani, în timp ce făcea documentarea pentru film, că Poliția Română a tras nu mai știu ce număr de gloanțe în tot anul, dintre care majoritatea erau în sus, semnale de avertizare, foarte puține în direcția infractorului și numai unul și-a atins ținta (n.r. râde).

A fost unul dintre motivele care au dus la secvența finală din film. Este o secvență în care polițistul Ilie încearcă să facă dreptate, dar e ușor incompetent, nu reușește să facă lucrările cum trebuie, nici măcar când își propune să le facă cum trebuie.

Europa Liberă: Legătura cu natura este foarte puternică în film: sunetul vântului, al frunzelor, al păsărilor. Am pierdut conexiunea?

Paul Negoescu: Eu sunt născut și crescut la oraș. Am legături cu natura, am fost în natură și îmi place în natură, dar nu știu dacă oamenii au pierdut legătura cu natura. Știu că Ilie vrea să se conecteze cu natura, el își dorește o livadă.

Când e aproape să obțină o livadă, chiar și prin mijloace corupte, în momentul maxim de depresie, el se duce în livadă și stă acolo până noaptea târziu.

Europa Liberă: Primarul și părintele spun așa: “Agentul nou pune întrebări și stârnește oamenii. Ce vrea el să pornească, Ilie? Nu e bine deloc”. Sunt și replicile celor care se miră atunci când jurnaliștii pun mâna pe telefon și sună, adresează întrebări. Vorbim de pericolul întrebării, pericolul celor care scormonesc, care vor să afle adevărul?

Paul Negoescu: Da, cum spunea procurorul, unele lucruri e bine să rămână neschimbate atâta timp cât merg. E rezultatul clash-ului (n.r. ciocnire) dintre două mentalități care se opun și care, în România, este foarte puternic. Adică, două mentalități împărțite în mod egal în populația țării și foarte delimitate, din ce în ce mai extreme.

Europa Liberă: Oamenii săraci, oamenii fără carte, fără educație, supuși politicului și bisericii, care sunt mai presus de lege. Cum scapi? Fugind, așa cum fuge văduva bărbatului ucis în propria curte? Nu ai altă șansă decât să fugi?

Paul Negoescu: A fugi e o metodă de scăpare pentru unii. Nu știu. Eu nu fug. Încerc să scap făcând lucruri, văzându-mi de viață, încercând să fiu cât pot eu de corect și de onest, în funcție de valorile pe care le am.

Paul Negoescu despre societatea patriarhală și violența asupra femeilor

Europa Liberă: Filmul descrie o societate patriarhală, o societate în care bărbatul dă cu pumnul, lovește, plesnește femeia. El face banul, ea stă acasă și are grijă de casă, de familie. O societate în care, dacă n-ai familie, n-ai copii, n-ai casă, nu ești om, așa cum spune Ilie. E o presiune constantă pe umerii bărbaților, pe umerii femeilor. Dacă nu ai toate astea, nu valorezi nimic?

Paul Negoescu: Da, despre asta vorbeam mai devreme legat de motivul depresiei. Cred că acesta e, de fapt, motivul depresiei lui Ilie. Societatea cere de la el să fie așa și el nu simte neapărat să fie așa.

Faptul că nu reușește să fie așa, deși își dorește, pentru că asta se cere de la el, cred că acesta e motivul principal al depresiei lui, și nu doar al lui, e motivul depresiei multora.

Europa Liberă: Femeile încă sunt bătute în România. Cine e de vină? Cine ar trebui să schimbe ceva și nu o face?

Paul Negoescu: Cred că oricine nu intervine atunci când e cazul, poate fi poliția care nu intervine la timp, poate fi un trecător, pe stradă, care vede și preferă să se uite în altă parte.

Una dintre replicile din film este: „Dacă nu îți place ce vezi, uită-te la copaci”. Este un motto după care se ghidează Ilie și cred că foarte mulți dintre noi.

Deci, cred că doar așa, atrăgând măcar atenția, atunci când se întâmplă, pedepsind atunci când e cazul, cred că doar așa se pot îndrepta lucrurile.

Europa Liberă: Ce ar trebui făcut pentru ca tinerii să nu se sperie de ceea ce găsesc în prezent? Mă gândesc la tânărul agent din film și atacul brutal asupra lui, tocmai pentru că își dorea să afle adevărul.

Paul Negoescu: Nu știu exact ce trebuie făcut. La soluții nu mă pricep foarte bine. Eu observ că se întâmplă niște lucruri și încerc să vorbesc despre ele.

Europa Liberă: Poate că asta e soluția? Să le vedem mai bine?

Paul Negoescu: Să le vedem și să vorbim despre ele. Să atragem atenția și să comentăm, să susținem care este calea dreaptă.

Europa Liberă: Cei cărora Ilie nu le permite accesul în zona de pescuit, pentru că ascundea ce făcea primarul, sunt aceiași care, la finalul filmului, auzind împușcăturile, în loc să meargă, poate să-l salveze pe Ilie, aleg să plece. Cumva, fiecare primește ce merită?

Paul Negoescu: Nu știu dacă aceasta ar trebui să fie morala secvenței respective. Cred că, pentru salvare, pentru supraviețuire, nu pot să condamn nici colaborarea, nici acceptarea corupției, și, cu atât mai puțin, lașitatea.

E un moment în care oamenilor li se face frică pentru propria lor piele și încearcă să se salveze. Nu pot să-i condamn.

Regizorul Paul Negoescu despre filmul „Oameni de treaba”

Europa Liberă: „Oameni de treabă”, comedie neagră sau thriller?

Paul Negoescu: În primul rând, e o comedie neagră, dar are și accente de thriller. Scenariul, cel puțin când a fost în etapa lui de pregătire pentru filmare, foarte mulți l-au interpretat ca pe un thriller, dar el conținea suficiente elemente de comedie, care m-au făcut pe mine să fiu interesat de proiect.

Din discuțiile pe care le-am avut cu scenariștii filmului, intenția principală a fost de comedie.

Acum, fiind un subiect atât de serios, sunt mulți cărora, poate, nu li se va părea că este un motiv suficient să râdă. Și, atunci, filmul funcționează și ca thriller.

Cred că, dacă privim cu puțină relaxare și detașare povestea, devine amuzantă și e nevoie de niște umor să înghiți lucrurile astea.

Europa Liberă: De ce nu l-ai salvat pe Ilie? Doare scena de la final, în care te gândești că omul acesta, în sfârșit, și-a dat seama care este calea, își face datoria așa cum poate el mai bine.

Paul Negoescu: În scenariul pe care l-am primit în primă fază, nu era foarte clar dacă Ilie moare sau nu, rămânea un pic în coadă de pește și am discutat cu scenariștii care ar fi varianta mai bună, dacă să moară sau să trăiască.

Evident că spectatorii își doresc ca personajul să trăiască. Dar, până la urmă, personajul e construit ca un anti-erou. Dacă ar fi supraviețuit, ar fi devenit un erou și, practic, s-ar fi destrămat tot castelul de cărți. Și, atunci, am ales că e mai potrivit să nu trăiască.

Europa Liberă: Cum a reușit actorul Iulian Postelnicu, în rolul Ilie, să construiască imaginea polițistului din România?

Paul Negoescu: În primul rând, lui i-a plăcut foarte mult scenariul încă de la proba de casting. A venit și mi-a spus că îi place foarte mult scenariul. Era foarte interesat de personajul pe care urma să-l facă.

A urmat o muncă foarte mare de documentare, el având și avantajul că este născut în zona Moldovei, mai la sud, nu în zona Botoșani, unde s-a filmat filmul.

Probabil cunoștea destul de bine și tipul ăsta de relații care sunt în zona rurală. I-a plăcut foarte mult și s-a dedicat foarte mult proiectului, a făcut multă documentare pe subiect.

Regizorul Paul Negoescu, despre ce doare in Romania

Europa Liberă: E o parte a României care există, care doare și pe care o regăsim în film. Ce mai doare în România?

Paul Negoescu: Sunt prea multe. În clipa de față, cel mai mult mă doare lipsa de empatie a foarte multor oameni din jur, care s-a accentuat în ultimii 3, 4 ani, de când cu pandemia, acum cu războiul, cu creșterea prețurilor, inflația, și corupția asta endemică, care, cumva, ne împiedică să avem un nivel de trai decent.

Vedem că nu funcționează instituțiile care ar trebui să funcționeze și că ne obligă să apelăm la tot felul de moduri de a ocoli calea normală.

Dau un exemplu, faptul că trebuie să mergi de multe ori la un spital privat, că nu poți să mergi la un spital de stat.

Mă întristează foarte mult lipsa unui interes pentru cinematografie sau pentru filme de calitate, lipsa unei infrastructuri decente pentru filme.

Europa Liberă: Atrăgeai atenția anul trecut, tot pentru Europa Liberă România, că situația cinematografiei românești nu era prea bună nici înainte de pandemie și că de ani de zile discutăm despre o nouă lege a cinematografiei care să vină în întâmpinarea cineaștilor, să sprijine tinerii regizori și producători, care să motiveze companiile private să investească în filmele românești. Cum stăm?

Paul Negoescu: Stăm fix la fel, adică nu s-a întâmplat nimic și nu prea există interes. Cultura în România reprezintă și la nivel de buget, acolo, o fărâmiță din interesul guvernanților. Cinematografia, din tot ce înseamnă cultură, este și mai puțin.

Nu suntem în stare să terminăm o autostradă. Nu suntem în stare să facem să funcționeze lucruri mult mai elementare și mult mai arzătoare.

Cinematografia e fix tichia de mărgăritar. Nici nu am speranțe că o să se întâmple ceva prea curând.

Europa Liberă: Care sunt riscurile acestor dureri?

Paul Negoescu: Riscul e că foarte mulți oameni au plecat din țară, s-au săturat. Cumva, o sa devenim o țară care funcționează pe aparate, doar o să peticim găurile pe unde o să intre apa, atunci când o să putem. De multe ori, nici măcar pe acelea nu o să le mai putem petici.

Europa Liberă: Te gândești și tu să fugi de aceste dureri sau din cauza lor?

Paul Negoescu: Discut des cu oamenii din jur, dar nu mă gândesc să plec. În primul rând, pentru că sunt foarte atașat de familie, de prietenii mei care locuiesc aici.

Mi-ar fi greu să fac filme în altă țară, în altă cultură pe care nu o cunosc, în altă limbă pe care nu o cunosc.

Să stau departe și să vin să fac filme în România mi s-ar părea așa, ușor condescendent, să văd lucurile de sus, de undeva.

Regizorul Paul Negoescu, mesaj către spectatorii români

Europa Liberă: „Oameni de treabă” vine în cinema luna aceasta, în noiembrie. Ce trebuie să știe românii care vor merge să-l vadă, la ce să se aștepte, la ce să fie atenți?

Paul Negoescu: În primul rând, sper să meargă să-l vadă, asta e principala problemă. De bine, de rău, în ultimul timp, oamenii au început să meargă mai des la filmele românești, ceea ce e un lucru foarte bun, dar există în continuare ideea că filmele românești sunt plictisitoare.

Sunt destul de sigur, mai ales din reacțiile pe care le-am observat după proiecțiile pe care le-am avut prin țară și în străinătate cu filmul, în mai multe categorii de public, că cei care au văzut filmul nu au fost dezamăgiți, nu s-au plictisit.

Nu prea am văzut oameni să scoată telefonul în timpul filmului să-și verifice mesajele, pentru că e un film care are suspans și are și umor.

Și atunci, la finalul filmului, cred că spectatorul se simte satisfăcut, adică nu are senzația că a dat banii degeaba pe bilet.

Le-aș spune spectatorilor să meargă cu încredere la film. E un film de la care nu vor pleca supărați (n.r. râde). Chiar dacă povestea e tristă, e spusă cu umor. Chiar cred că o să le placă.