Revoluția Română. De la masacrul de la Timișoara la fuga lui Ceaușescu și confiscarea puterii la București
Timișoara, 16 decembrie 1989. Protestatarii sunt împrăștiați de scutieri și de forțele de ordine care folosesc tunuri cu apă. Aceștia ripostează și reușesc să arunce unul dintre furtunuri în râul Bega. Sunt însă operate numeroase arestări.
Timișoara, 15 decembrie 1989. Pastorul reformat, Laszlo Tokes, se adresează enoriașilor săi și celor care li se alăturaseră, de la fereastra casei parohiale, rugându-i să nu se pună în pericol apărându-l. Solidaritatea celor din stradă a adunat însă și mai mulți manifestanți.
Interiorul Bisericii Reformate din Timișoara, amvonul de la care vreme de mai mulți ani, pastorul Laszlo Tokes își îndemna credincioșii să nu le fie frică de nimeni și de nimic. El le spunea oamenilor că oricât de puternic poate părea cineva, fiecare dintre ei trebuie să se considere un David care îl poate înfrânge cu o praștie umilă pe Goliat. Predicile pastorului atrăgeau oameni de toate confesiunile. În mai, autoritățile comuniste au încercat să îl înlăture folosindu-se de adunarea parohială, dar datorită unei femei curajoase, ședința s-a transformat într-un protest.
Clădirea Bisericii Reformate din Cetatea Timișoarei purtând copia mesajului original privind libertatea pastorului Laslo Tokes, așa cum a fost el scris pe zid în decembrie 1989. Clădirea se află pe strada Timotei Cipariu, în imediata apropiere a Pieței Maria.
Timișoara, 16 decembrie 1989. Tramvaie oprite de manifestanți curajoși în apropiere de Piața Maria, în fața Bisericii Reformate în care se afla Lazlo Tokes. Ei încercau în acest fel să anunțe orașul - prin blocajul creat - că în zonă „se întâmplă ceva!”
Timișoara, 16 sau 17 decembrie 1989. Doi manifestanți sunt arestați de soldați și angajați ai Securității în civil. Toate închisorile din Timișoara au devenit neîncăpătoare în acea noapte.
Protestari din Timișoara îndreptându-se spre centrul orașului pe Calea Girocului. Bulevardul avea să fie scena unui masacru după ce Nicolae Ceaușescu a dat ordin Armatei și Securității să tragă în manifestanți. Numeroase victime s-au înregistrat și pe Calea Lipovei, în Piața Operei și la Catedrală.
Timișoara, decembrie 1989. Câteva zeci dintre victimele carnagiului ordonat de Nicolae Ceaușescu și executat de trupele de Armată și Securitate. Alte 41 de cadavre au fost încărcate în camioane frigorifice, transportate la București și incinerate acolo, în încercarea regimului de a-și acoperi urmele.
Oficiosul Partidului Comunist Român, ziarul Scânteia, despre vizita lui Nicolae Ceaușescu în Iran, 18-19 decembrie 1989
Timișoara, 20 decembrie 1989. În ciuda represiunii care a făcut peste 300 de victime - dintre care circa 90 de morți - timișorenii și-au reluat în forță protestele. Pe data de 19 decembrie toate întreprinderile au intrat în grevă generală. Secretarul PCR, Nicolae Bălan, n-a mai îndrăznit să cauționeze un alt val represiv. Pe 20 decembrie, Timișoara era un oraș liber.
Abia întors din Iran, Nicolae Ceaușescu declară starea de necesitate în județul Timiș, iar în cursul serii de 20 decembrie apare la televiziunea publică acuzându-i pe protestatari că ar fi uneltele unor interese străine, că scopul lor ar fi să destabilizeze țara.
Chișinău, 21 decembrie 1989. Mesaje de solidaritate ale basarabenilor cu demonstranții de la Timișoara. Rep. Moldova, parte a URSS, se bucura de un regim comunist mai blând datorită politicii de perestroika a lui Mihail Gorbaciov.
Chișinău, 21 decembrie 1989. O adunare a basarabenilor în semn de solidaritate cu demonstranții de la Timișoara.
Timișoara era la 21 decembrie 1989 un oraș liber. În fundal, Catedrala Ortodoxă a orașului, ctitorită de Regele Mihai. Pe treptele ei, fuseseră împușcați oameni în seara de 17 decembrie la ordinul expres al generalului Mihai Chițac, viitor ministru de Interne în guvernul Roman, la momentul mineriadei din iunie 1990.
București, 21 decembrie 1989. Ultimul miting de propagandă al regimului comunist. Dictatorul Ceaușescu l-a convocat în încercarea de a arăta că se bucură (încă) de sprijin popular. A fost însă huiduit.
București, 21 decembrie 1989. În momentul în care Nicolae Ceaușescu a fost huiduit, televiziunea publică a îndreptat camerele spre cer, iar în cele din urmă a întrerupt transmisiunea cu totul. Dacă ar fi continuat, românii din toată țara ar fi văzut cum miile de oameni aduși cu forța părăsesc în dezordine Piața Palatului.
București, 21 decembrie 1989. Momentul în care Nicolae Ceaușescu este huiduit, iar transmisiunea TV urmează să se întrerupă. Era miezul zilei. Mărturiile adunate de procurori de-a lungul anilor atestă faptul că dispozitivul de apărare a lui Nicolae Ceaușescu a folosit un sunet de panică pentru a dispersa mulțimea devenită ostilă. Numai că numeroși manifestanți s-au repliat pe bdul Magheru, din imediata apropiere, iar lor li s-au adăugat alți bucureșteni.
București, 21 decembrie 1989. Manifestanți printre pancarde și portrete de propagandă după ce așa-zisul miting de sprijin pentru Nicolae Ceaușescu a eșuat.
Cluj, 21 decembrie 1989. În momentul în care discursul lui Nicolae Ceaușescu a fost întrerupt în transmisiunea TVR, toată țara a înțeles că Bucureștiul a început să se solidarizeze cu Timișoara. La Cluj, s-au format lungi coloane de manifestanți care s-au îndreptat spre centrul orașului, spre Catedrală. Aici însă au fost întâmpinați de mai multe dispozitive militare.
Cluj, 21 decembrie 1989. Călin Nemeș și alți protestatari, la pământ, în centrul orașului, după ce încercaseră să parlamenteze cu ofițerii care conduceau dispozitivul de securitate din zonă. Incidentul nu a fost elucidat nici până astăzi.
București, 21 decembrie 1989. Manifestanți anticomuniști adunați pe bdul Magheru, în semn de solidaritate cu victimele Timișoarei. Locul a fost ales de protestatari nu numai pentru că se afla în imediata apropiere a CC al PCR, sediul puterii, ci și pentru că se putea vedea din Hotelul Intercontinental unde se aflau mulți jurnaliști străini. Demonstranții se simțeau în acest fel mai protejați. Ideea nu a funcționat pentru că la lăsarea întunericului, forțele de ordine au tras din plin și au operat sute de arestări. Unii au încercat să se salveze prin tunelurile de la metrou, dar au fost împușcați.
București, 21 decembrie 1989. Manifestanți în Piața Romană, aflată la căpătul nordic al bdului Magheru. Și aici, forțele represive - unități de armată și Securitate - aveau să tragă în demonstranți. În zorii zilei, caldarâmul a fost spălat intens de sânge, dar urmele rămase i-au îngrozit pe trecători.
București, 22 decembrie 1989. Secretarul general al PCR și președintele Republicii Socialieste România, Nicolae Ceaușescu, și soția sa, Elena Ceaușescu, prim-viceprim-ministru și membru al CC al PCR, fug din clădirea Comitetului Central de teama manifestanților, cu un elicoper. Părăsind clădirea, cei doi părăsesc și puterea. Este ora 12.07. Dictatura comunistă s-a prăbușit.
București, 22 decembrie 1989. Bucureșteni îndreptându-se spre centrul orașului, după anunțul că Nicolae Ceaușescu a fugit.
București, 22 decembrie 1989. După fuga lui Nicolae Ceaușescu, o serie întreagă de ofițeri de Armată și Securitate s-au perindat în fața camerelor de luat vederi de la televiziunea publică ordonându-le subordonaților să înceteze orice act de agresiune față de manifestanți. Un ordin similar, de încetare a focului, fusese dat în cursul dimineații de gen. Victor Atanasie Stănculescu, din clădirea Comitetului Central. Acesta participase și a fost ulterior condamnat pentru represiunea de la Timișoara, dar a înțeles că răsturnarea de regim este inevitabilă. Va fi primul ministru al Apărării, dar a fost repede înlocuit de gen. Nicolae Militaru, în care Ion Iliescu, președintele Frontului Salvării Naționale, avea mai multă încredere. Aici un tanc condus de soldații care fraternizaseră cu demonstranții în zona Cercului Militar.
București, 22 sau 23 decembrie 1989. Momentul fugii dictatorului este povestit de cei care l-au trăit pe străzi cu multă emoție. Bucuria libertății a fost imensă. Unii spun că aveau sentimentul că pluteau, alții nu își puteau stăpâni lacrimile. Speranța era pretudindeni. Chiar și pe acoperișul unui autobuz, după cum se vede în imaginea de mai jos.
București, 22 decembrie1989. Manifestanți fericiți pe bdul Magheru. Înscrisul de pe una dintre pancarde amintește de politica dezastroasă de demolări a lui Nicolae Ceaușescu. Biserica Sf. Vineri, ridicată de moștenitoarea marii familii boierești Herescu, fusese vreme de două secole un extraordinar așezământ caritabil. Sf. Vineri era pentru bucureșteni un loc emblematic. La fel și Spitalul Brâncovenesc ridicat de o altă boieroaică, Safta Brâncoveanu, care donase pentru ridicarea și întreținerea lui 8 moșii. Demolarea unor astfel de simboluri a dat naștere la zeci de legende urbane care explică până astăzi în fel și chip moartea violentă a lui Nicolae Ceaușescu
București, 22 decembrie 1989. Un manifestant oferă flori soldaților de pe tanc. Gestul a fost frecvent în zilele Revoluției.
București, 22 decembrie 1989. Soldați fraternizând cu demonstranții.
Timișoara, 22 sau 23 decembrie 1989. Soldații devin protectorii Revoluției la Timișoara.
București, 22 decembrie 1989. Ex-oficialul comunist, Ion Iliescu, se adresează națiunii în direct, din studioul 4 al televiziunii publice, la miezul zilei, după fuga lui Nicolae Ceaușescu. Într-un limbaj tip perestroika, el spune că „acest om fără inimă și fără creier” „a întinat numai idealurile socialismului”. Sunt primele semne de întrebare asupra direcției pe care viitorul președinte al FSN o dorea pentru România.
București, 22 decembrie 1989. În direct din studio-ul 4 al TVR, Ion Iliescu, alături de regizorul național-comunist Sergiu Nicolaescu, foarte popular în epocă, și prezentatori și responsabili din TVR
București, 22 decembrie. Ion Iliescu, președintele FSN, și Petre Roman, viitorul premier, ambii membri ai fostei nomenclaturi comuniste
București, 23 sau 24 decembrie 1989. Soldați și civili înfruntând așa-numita diversiune teroristă. Deși Nicolae Ceaușescu a fost capturat încă de pe data de 22 decembrie, noile autorități, reprezentate de FSN, au ascuns acest lucru, ceea ce le-a permis să preia controlul total al puterii.
București, 23 decembrie 1989. Soldat cu arma îndreptată spre una din clădirile din Piața Palatului, unde se ascundeau „teroriști”.
București, 23-24 decembrie. Victimele diversiunii de la Ministerul Apărării, membrii ai trupelor USLA împușcați de colegii lor militari cărora li s-a spus că se confruntă cu „teroriști”.
București, 23-24 decembrie. Mașinile blindate în care s-au aflat victimele diversiunii de la Ministerul Apărării (aflat în Drumul Taberei) membrii ai trupelor USLA. Cadavrele lor au rămas mai mult timp pe caldarâm și au fost profanate de trecători, deși comandații lor, cei care îi chemaseră la Ministerul Apărării, știau că cine sunt.
București, decembrie 1989. După incidentele sângeroase din 23-24 decembrie, Ministerul Apărării aflat în cartierul Drumul Taberei a fost protejat multe zile de tancuri.
București, decembrie 1989. Apelul la apărarea principalor instituții publice aducea cu sine nenumărate gesturi de solidaritate. Cele mai multe însemnau împărțirea de alimente și îmbrăcămite groasă celor de gardă.
București, 26 decembrie 1989. Clădirea Bibliotecii Centrale Universitare afectată de incendiul provocat de numiții „teroriști”.
București, 26 decembrie 1989. În ciuda tancurilor aflate încă pe străzi, atmosfera începe să se liniștească. Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră executați la o garnizoană din Târgoviște în urma unui simulacru de proces. Consiliul Frontului Salvării Naționale preluase puterea, ca organism neutru, cu rolul principal de a administra țara și de a organiza alegeri libere. La finele lunii ianuarie, președintele CFSN și premierul Roman anunță transformarea FSN în partid politic, ceea ce a debalansat complet spectrul politic, readucându-l în matricea perestroikai. Manifestațiile maraton vor menține însă România în linia democrațiilor de tip occidental definite de pluralism.
Timișoara, 22 decembrie 1989. Începând din data de 19, balconul Operei din Timișoara a fost locul de unde s-au auzit primele discursuri publice necenzurate.
Timișoara, 22 sau 23 decembrie 1989. Aici, clădirea Operei slujește drept fundal pentru un tanc pe care doi soldați citesc concentrați ziarul - și el devenit liber.
București, ianuarie 1990. Primele ziare necenzurate au avut tiraje de milioane de exemplare. Lipsiți atâtea decenii de informația liberă și de posibilitatea de a comenta necenzurat, românii stăteau la coadă să cumpere noile publicații. Efervescența comentariilor și a dezbaterilor a durat câțiva ani. Construcția instituțiilor democratice, ceva mai mult.