Printre cele 2,2 milioane de locuitori ai Fâșiei, sunt 260 de oameni care cer disperat ajutor Guvernului de la București - sunt români sau cu dublă cetățenie - cu speranța că îi va putea scoate cineva din mijlocul războiului.
În România, veștile și imaginile din Fâșia Gaza ajung greu și fragmentat. Dar conturează aceeași realitate. Un infern.
Sunetele repetate ale telefonului îmi spun că vin mesaje multe. Sunt pe whatsapp. Un palestinian, mai veche cunoștință, îmi trimite fotografii și clipuri video. Dau click pe primele poze și clipuri - imaginile filmate de el nu pot fi publicate sau descrise.
În următoarele, sunt clădiri demolate, oameni disperați. Prin dărâmăturile unei clădiri, se văd trupuri prinse între betoanele căzute și se aud vocile celor care caută supraviețuitori. Disting limba română. Îmi pare ireal.
„Oamenii ... încearcă să scoată oamenii.... Au venit salvările!”
Ștefan, din Craiova, asistent voluntar în spitalul din Rafah
În primele zile ale lui octombrie, atunci când a plecat din Craiova în Gaza, Ștefan se gândea la soare, la mare, la rudele cu care urma să se întâlnească.
Are aproape 24 de ani și urma să-și ridice diploma de asistent, de la Facultatea Islamică din Gaza. Își făcuse și alte planuri. Nu fusese la mare anul acesta, iar vremea caldă de acolo îl făcea să viseze la plajă.
„Înainte de război cu două-trei zile, am venit în vizită fiindcă în Palestina clima e mai frumoasă. N-am apucat vara aceasta să mă duc la mare în România și am zis ... n-am venit de câțiva ani... să văd și eu rudele, verișorii”, povestește Ștefan Abedelnaby.
Nu a plecat singur. Fratele, cumnata și copiii lor au vrut și ei să meargă în vizită la familia de acolo. Ștefan are mama româncă și tatăl palestinian. Seniorul e medic. Fiul visează și el să ajungă doctor cândva. Mai întâi, însă, va fi asistent, cu diplomă de la Facultatea Islamică din Gaza.
Războiul a venit peste el, peste fratele lui, peste familia acestuia și peste toate rudele pe care le au acolo, în Fâșia Gaza. Au ajuns la Rafah și așteaptă ca granița cu Egiptul să se deschidă, să scape, să vină acasă în România.
Până atunci, Ștefan s-a oferit voluntar la un spital. Pentru că e nevoie de orice om în plus. Luni, chiar în timp ce era de serviciu, rudele cumnatei au fost aduse la spital. Majoritatea deja moarte.
„Eu lucrez și la urgență, și la terapie intensivă. Ieri am văzut cu groază că rudele soției fratelui meu erau moarte. Peste 60 de persoane. M-a apucat plânsul, n-am putut să rezist. Am ieșit de la terapie intensivă, am leșinat… Deci ce-am văzut ieri e foarte greu, doamnă, de imaginat și ce văd la spital, e foarte greu! Nu sunt anestezice, medicamente… Noi ieșim, vă dați seama, ieșim afară să plângem, să nu ne vadă oamenii!”
O clădire cu cinci etaje a fost pusă la pâmânt, marți, de o rachetă. Ștefan a intrat printre dărâmături. Nu e prima oară. Povestește că a săpat alături de palestinieni cu mâinile goale ca să scoată oameni de sub dărâmături, să-i salveze.
Bombardamentele israelilene au pus la pământ zeci de clădiri în Rafah. Sute de oameni au murit sau au fost răniți sub dărâmături.
„Mulți copii, doamnă. Mulți copii, femei moarte pe străzi. Nu avem cu ce săpa în dărâmături. M-am dus cu mâinile goale să scot oamenii din pământ!”
Nu au curent, apă, semnal la telefon și mânâncă doar conserve, când reușesc să facă rost. Nici măcar saci în care să îngroape morții nu mai sunt, spune Ștefan.
„Au intrat ajutoarele și au adus ceva coșciuge. Îi îngropăm câte zece într-o groapă. N-are nimeni curaj să sape gropi pentru morți.”
La Rafah au ajuns, în ultimele zile, zeci de mii de palestinieni. Veniți din nordul Fâșiei Gaza, după ce israelienii au anunțat că vor bombarda zona. Orașul de la granița cu Egiptul este și el însă bombadardat acum aproape continuu de Israel. Pentru Ștefan, situația e de neînțeles.
„Nu au nicio țintă. Au dat în spitale, în școli, în biserici, moschei. Nu este niciun loc safe pentru noi!”
Ștefan trăiește fiecare secundă din acest infern cu gândul că vor scăpa. Că statul român va face ceva și va reuși să îi scoată de acolo.
„Rugăm autoritățile române să ne scoată cât mai urgent de aici, că nu mai putem. Din prima zi de război trăim cu speranța să plecăm. Dar nu ne dau niciun semn că vom fi scoși. Suntem uitați pur și simplu aici în Fâșia Gaza”, spune Ștefan. „Și animalele din România trăiesc mai bine ca noi”, adaugă el, cu durere în glas.
Your browser doesn’t support HTML5
Războiul l-a surprins pe Ștefan, un român cu dublă cetățenie, în Gaza. S-a refugiat în Rafah și așteaptă ca statul român să-l aducă acasă.
Războiul l-a surprins pe Ștefan, un român cu dublă cetățenie, în Gaza. S-a refugiat în Rafah și așteaptă ca statul român să-l aducă acasă.
Daniela, mama lui Ștefan, îl așteaptă cât mai repede acasă
La aproape 2000 de kilometri distanță, la Craiova, Daniela Abedelnaby, mama lui Ștefan, așteaptă vești. În România sunt și tatăl lui Ștefan și sora lui. Toți trăiesc cu spaima că, în orice secundă, li se poate întâmpla ceva, lui, celuilalt băiat, familiei acestuia. Familia Abedelnaby a trăit peste 20 de ani în Palestina. Daniela povestește cum au decis să revină în România. Au fugit tot de război.
Oamenii sapă cu mâinile goale sub dărâmături pentru a-i salva pe cei prinși sub tonele de beton și fier. Multe dintre victime sunt copii.
„În 2014 s-a bombardat lângă casa noastră, la o școală. Ștefan - el a fost salvarea noastră pur și simplu. Israelienii au dat o bombă de avertisment și în două minute trebuia să ieșim afară. Noi eram toți la usă când Ștefan s-a întors la el în dormitor că-și uitase cureaua de la pantaloni. Când a căzut bomba pe școală, a spulberat casa scării blocului nostru. Dacă eram acolo, muream. El ne-a salvat.”
În 2019, au decis să plece de acolo pentru totdeauna. S-au mutat la Craiova. Doar că războiul îi urmărește. Cei doi băieți ai familiei Abedelnaby sunt prinși acum în infernul din Gaza.
„Nu pot să vă explic, nu vă pot spune în cuvinte starea unei mame, starea tatălui, starea familiei. Mai am o fată căsătorită care este în Craiova și tot timpul ținem legătura. Ai mai auzit ceva, s-a mai întâmplat ceva? Te-ai mai uitat la televizor, ce s-a mai zis? ”, spune Daniela.
Nu este singura mamă cu copii blocați în Fâșia Gaza. Românii de aici și cei de acolo au făcut un grup pe whatsapp și vorbesc. În grup este și consulul României la Ramalah, persoana de legătură cu autoritățile române. Doar că nu există nicio soluție în acest moment pentru a-i scoate de acolo.
„Noaptea trecută, o româncă care este acolo cu două fete a scris pe grup: «Vă rog frumos, faceți ceva, murim aici!» Săraca de ea… Nu aude nimeni, nimeni nu aude. Nu este curent, nu este mâncare, nu este medicamentație. Inclusiv spitalele nu au curent. Ieri s-a bombardat la cineva din familie. Lumea este disperată și nimeni nu aude, nimeni nu vede”, povestește Daniela.
Știe bine cât de disperată este situația oamenilor de acolo. A trăit sub bombardamentele israelienilor. Spune, însă, că acum e mai rău ca niciodată.
„În Fâșia Gaza nu sunt buncăre ca să se poată adăposti, așa cum o fac israelienii. Nu sunt buncăre, se așteaptă de la o clipă la alta că pot să moară. Deci este infern”.
Prin frontiera de la Rafah nu au trecut, de la începutul războului, decât camioanele cu ajutoare.
Rafah, posibila ieșire din infern
Orașul Rafah, de lângă granița cu Egiptul, este aproape o ruină. Bombardamentele repetate ale israelienilor au pus la pământ zeci de clădiri și au murit peste 200 de oameni.
Națiunile Unite pentru Palestina estimează că peste 600.000 de refugiați palestinieni sunt în adăposturile organizației din sudul Fâșiei Gaza, în orașele Rafah și Khan Younis. Sunt 150 de astfel de adăposturi de urgență - dintre care majoritatea sunt clădiri de școli administrate de ONU.
Biroul Națiunilor Unite de coordonare a ajutorului umanitar, OCHA, a declarat că peste 1.000 de persoane au fost date dispărute și „se presupune că sunt prinse sau moarte sub dărâmături”.
Cea mai mare unitate medicală din Gaza, spitalul Shifa, tratează acum aproximativ 5.000 de pacienți, de multe ori peste cifra normală de aproximativ 700.
Purtătorul de cuvânt al ONU a declarat, luni, că numărul mediu de persoane care stau în fiecare dintre adăposturile din Gaza este de 4.400, de aproximativ 2,5 ori capacitatea lor desemnată. În fiecare clasă din școlile transformate în adăposturi stau în medie 70 de oameni.