Anul acesta, se împlinesc 30 de ani de când aliații lui Mihail Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice, au incercat să îl dea jos de la putere fiindcă a permis liberalizarea pieței economice și i-a lăsat pe oameni să discute, într-o oarecare măsură, liber despre politica din URSS.
Lovitura de stat, sperată de mulți comuniști convinși ca fiind o reîntoarere la stabilitatea din trecut, a eșuat lamentabil.
Miting în capitala URSS, unde steagurile ucrainene sunt observate fluturând în public. Evenimentul are loc înainte de puciul din august 1991, la data de 28 martie 1991.
Începuturile destrămării Uniunii Sovietice
De la venirea sa la putere și până în 1991, Gorbaciov a inițiat o serie de măsuri politice, economice și sociale ce au reformat din temelii aparatul de conducere sovietic.
Mișcările Glasnost și Perestroika au adus o oarecare transparență instituțiilor sovietice și au permis discuții libere despre clasa politică de la Moscova. Republicile sovietice non-ruse, marginalizate de-a lungul istoriei, au văzut în această mișcare o oportunitate de a-și face vocile auzite, ducând la creșterea tensiunilor pe plan politic în interiorul Uniunii Sovietice.
Președintele SUA (stânga), George H. W. Bush, în vizită oficială la Moscova. Acesta, alături de secretarul general al Comitetului Central al PCUS, Mihail Gorbaciov, semnează Tratatul privind reducerea și limitarea armelor strategice ofensive (START) la Kremlin. Evenimentul are loc la data de 31 iulie 2021, cu doar 3 săptămâni înainte de puciul de la Moscova.
Până în vara anului 1991, Gorbaciov plănuia să semneze un nou Tratat al Uniunii Sovietice ce ar fi transformat URSS-ul într-o confederație de state. Figuri proeminente, aflate la conducerea statului, s-au opus și au decis să acționeze rapid împotriva liderului sovietic.
Tancurile sunt trimise pe străzile din Moscova în timpul puciului. Fotografie realizată la data de 19 august 1991.
Lovitura de stat
Pe 18 august 1991, Mihail Gorbaciov se afla la cabana sa din stațiunea Foros, Crimeea, când 4 membrii ai conducerii sovietice îi cer acestuia să se reunească urgent.
Valery Boldin (șeful de cabinet), Oleg Baklanov (pim-vicepreședintele Consiliului de Apărare al URSS), Oleg Shenin (secretarul Comitetului central al Partidului Comunist) și generalul Valentin Varennikov (șeful forțelor terestre ale armatei sovietice) i-au cerut lui Gorbaciov să declare stare de urgență în URSS și să transfere puterea către vicepreședintele său, Gennady Yanayev.
Gorbaciov, însă, refuză, iar generalul Igor Maltsev, comandantul-șef al trupelor sovietice de apărare aeriană, îl plasează pe acesta alături de soția sa, Raisa Gorbaciova, în arest la domiciliu.
O mulțime privește cum statuia fondatorului KGB Dzerzhinsky este doborâtă în piața Lubyanskaya din Moscova, 22 august 1991
Ziua următoare, pe 19 august, la ora 6 dimineața, agenția de presă TASS și Radio Moscova anunță că starea de sănătate a liderului sovietic îl împiedică pe acesta să își îndeplinească atribuțiile sale de lider, iar puterea este astfel transferată către vicepreședintele său, Yanayev.
Yanayev și acoliții săi interzic grevele și demonstrațiile, iar presa este cenzurată. Baletul Lacul Lebedelor, difuzat în mod regulat de televiziunea de stat, este întrerupt pentru a putea transmite lovitura de stat în direct.
Oamenii se adună în fața unei baricade formată din tramvaie la locul ciocnirilor dintre forțele de ordine și protestatari, 21 august 1991.
Revoltați, oamenii ies în stradă, iar tancurile armatei sovietice împânzesc capitala.
„Nu știam că puciul era planificat, dar am simtit că urmează să se întâmple ceva”, a declarat joi, 19 august, Alexander Prokhanov, scriitor rus ultranationalist, într-un interviu pentru The Moscow Times.
La casa albă, Boris Elțîn, pe atunci președintele ales democratic al Republicii Sovietice Ruse, se cațără pe un tanc, de unde condamnă lovitura de stat și cere o grevă generală imediată.
Boris Yeltsin se adresează oamenilor din vârful unui tanc, 19 august 1991
Președintele american, George H. W. Bush, îl asigură pe Elțîn că relațiile normale cu Moscova vor fi reluate doar după ce Gorbaciov se întoarce la putere.
Deși puciul părea condus de oameni politici și figuri militare importante la acea vreme, planul acestora de a acapara puterea eșuează. Liderii loviturii de stat petreceau la fel de mult timp certându-se între ei precum încercau să câștige sprijin popular pentru acțiunile lor. Potrivit unor surse, aceștia ar fi consumat alcool în cantități excesive pe durata puciului.
Un tanc aflat pe străzile din Moscova, în timpul loviturii de stat.
Lovitura de stat eșuată nu a dus, în schimb, la o intensificare a procesului democratic inițiat de Gorbaciov.
Din contră, puciul le-a reamintit oamenilor despre eșecul comunismului în Rusia și a catalizat procesul de destrămare al Uniunii Sovietice.
Puciul și destrămarea statului nu au dus decât la o nouă etapă în lupta oamenilor pentru obținerea unor drepturi fundamentale, de neconceput în perioada comunistă. Deși destrămarea URSS-ului și formarea statului rus sporesc libertățile populației de rând, pentru mulți, acestea se află la momentul actual în pericol datorită politicilor autoritare ale liderului de la Kremlin, Vladimir Putin.
Într-un interviu dat pentru The Guardian în 2017, Svetlana Alexievici, scriitoare și jurnalistă de origine bielorusă, afirma faptul că tranziția către democrație este un drum lent și greu de parcurs: „Am crezut că vom lăsa comunismul în urmă și că totul va merge bine. Dar se pare că nu poti părăsi acest lucru (trecutul sovietic, n.r.) și să devii liber, deoarece oamenii încă nu înțeleg ce e libertatea.”
Istoria puciului, susținătorii acesteia, dar și liderii ce i-au urmat ne reamintesc de povara democrației.
Îți mai recomandăm Rusia | Noi amenzi și procese împotriva Europei Libere pentru a o obliga să se identifice ca „agent străin”