Rusia și-ar putea reface stocurile de arme chimice în câteva zile. Unde este linia roșie

Nu mai este un secret că după eșecul blitzkrieg-ului, Putin a trecut la planul B - covorul de bombe și rachete asupra orașelor, indiferent de numărul victimelor civile și al distrugerilor.

Dar nici această strategie nu pare să dea roadele scontate deocamdată: distrus în proporție de 80%, Mariupol a refuzat să capituleze. Kievul rezistă de peste 3 săptămâni bombelor și rachetelor, iar asediul Odesei, oraș strategic de la Marea Neagră, următorul obiectiv al armatei lui Putin, ar putea dura săptămâni bune, spun experții militari.

De altfel, atrage atenția un înalt oficial american în domeniul apărării, citat de CNN, forțele ruse încep să aibă probleme de inventar cu munițiile ghidate de mare precizie. Acestea „nu reușesc să se lanseze, nu reușesc să lovească ținta sau nu explodează la contact”, a arătat oficialul american.

Mai mult, rușii au folosit „destul de mult” din rezervele lor de „rachete de croazieră, rachete de croazieră cu lansare din aer” și au înregistrat un „număr semnificativ de eșecuri”.

La toate acestea se adaugă numărul mare de soldați uciși, 9.861, și alți 16.153 de răniți, informație „scăpată” în Komsomolskaia Pravda, un tabloid apropiat de Kremlin.

Un Putin încolțit poate apela la arme chimice

Prelungirea războiului și lipsa unei victorii care să-i consolideze poziția la negocierile cu Ucraina, să ridice moralul trupelor și să fie un semnal pentru ruși, care, încet, încet încep să vadă că marea armată invadatoare s-a împotmolit, l-ar putea face pe Vladimir Putin să devină tot mai nervos.

Iar un Putin cu „spatele la zid”, după cum a spus președintele american Joe Biden, poate apela la armele chimice. „El sugerează că Ucraina are arme biologice și chimice. Acesta este un semn clar că se gândește să le folosească pe amândouă”, a repetat luni președintele SUA, citat de Reuters.

Acesta ar putea fi planul D, a cărui ignorare ar fi naivă, scrie analistul Thomas Friedman în New York Times și ar însemna „fie lansarea de arme chimice, fie prima bombă nucleară după Nagasaki. Aceasta este o propoziție greu de scris și una și mai proastă de contemplat. Dar să o ignori ca fiind o posibilitate ar fi extrem de naiv“.

De ignorat nu o ignoră nimeni, mai ales că Rusia lui Putin are din toate, și arme chimice, și arme biologice, și bombe nucleare.

Iar posibilitatea ca un Putin încolțit să apeleze la ele este luată foarte în serios atât la nivelul șefilor de stat, cât și al experților militari încă de acum două săptămâni când Rusia, prin vocea ministrului rus de externe Serghei Lavrov, a acuzat Ucraina că are laboratoare, stipendiate de Statele Unite, în care pregătesc arme chimice și biologice.

Răspunsul american a fost clar și rapid: Rusia pregătește terenul pentru a putea folosi arme chimice și biologice sub „steag fals”.

Suspiciuni de încălcare a Convenției privind armele chimice

Fosti și actuali oficiali SUA și NATO spun că Rusia deține arme chimice, pe care nu doar că nu le-a distrus sfidând astfel tratatele internaționale pe care chiar ea le-a semnat, dar pe care a continuat să le producă.

Laboratoarele militare care au produs „agenți nervoși”, cum ar fi Novichok și sarin, au continuat să funcționeze, iar oamenilor de știință ruși li s-a permis continuarea cercetărilor în domeniul militar, în temeiul unei lacune din Convenția privind armele chimice, care permite producerea de cantități mici de arme chimice în scopuri defensive.

Rusia a semnat Convenţia privind armele chimice la 13 ianuarie 1993 şi a ratificat-o la 5 noiembrie 1997. Ratificarea a fost urmată de trei ani de inacţiune privind distrugerea armelor chimice din cauza crizei financiare ruse din august 1998.

Distrugerea arsenalului chimic declarat al Rusiei s-a încheiat oficial în 2017, cu participarea președintelui Vladimir Putin.

Cazurile care au pus Rusia pe harta armelor chimice

Rusia neagă că ar deține arme chimice, deși dovezile care o contrazic nu lipsesc, dacă se au în vedere tentativele de asasinat a doi inamici ai Kremlinului – Serghei Skripal, în 2018, și liderul opoziției ruse Alexei Navalnîi în 2020 și, probabil, așa cum susțin serviciile de informații, împotriva a cel puțin alte trei figuri ale opoziției din Rusia.

„Cazul Skripal a fost pistolul fumegând”, a spus Andrew C. Weber, un oficial de top al Pentagonului în timpul administrației Obama și un expert în programele de arme de distrugere în masă ale Rusiei.

„Rusia a folosit arme chimice, în timp de pace, într-o țară străină. Gândul că ar putea folosi acum arme chimice în Ucraina este complet rațional”, a spus el citat de The Washington Post.

În acceași logică se înscrie și poziția Moscovei în Siria, după ce președintele Bashar al- Assad, protejatul lui Putin, a folosit, în 2013, arme chimice împotriva civililor.

În 21 august 2013, rachete încărcate cu focoase în care se afla gaz sarin au fost lansate asupra regiunii Ghouta, teritoriu controlat de rebeli. Gazul sarin, lipsit de miros a fost observat abia după ce a început să paralizeze sistemul respirator al oamenilor. În cele mai multe cazuri, victimele au murit asfixiate.

Arme chimice folosite in Siria

Putin l-a apărat pe Assad de acuzele internaționale de folosire a armelor chimice, iar acesta nu a fost tras la răspundere.

Mai mult, l-a ajutat să rămână la putere, prin implicarea în război. Rușii au bombardat orașul Alep, răzându-l practic de pe fața pământului, atac soldat cu moartea a peste 440 de civili, printre care 90 de copii. Atunci Rusia a fost acuzată de crime de război în Siria.

În Ucraina, bombardarea și atrocitățile făcute de armata lui Putin la Mariupol duc la sumbre analogii.

„Rusia a învățat o lecție puternică despre modul în care armele chimice pot fi folosite pentru a învinge chiar și un inamic urban foarte motivat și puternic înrădăcinat”, spune Hamish de Bretton-Gordon, fost comandant al batalionului de reacție rapidă al NATO pentru apărare împotriva armelor chimice, biologice și nucleare.

Mai există însă un precedent care ridică mai semne de întrebare: criza ostaticilor de la Teatrul Dubrovka din Moscova, din octombrie 2002.

Teroriștii ceceni au luat prizonieri circa 850 de spectatori. După patru zile, trupele speciale ruse au luat cu asalt teatrul eliberând un gaz toxic în sistemul de aer condiționat.

Operațiunea s-a soldat cu moartea tuturor teroriștilor și a cel puțin 140 de civili. Natura gazului nu a fost stabilită nici astăzi, fiind secret de stat, dar analize ulterioare au conchis că ar fi vorba de unul sau mai multe derivate ale fentanilului.

Soarta arsenalului sovietic

Cea mai mare rețea de laboratoare și arme chimice din Rusia este complexul industrial din Shikhany, un orășel de pe malul de vest al râului Volga, arată un studiu asupra armelor chimice din Rusia al profesorului Lev Aleksandrovich Fedorov. Aici se fabricau tot felul de arme chimice, inclusiv gaz sarin, VX ( agent nervos mortal), precum și Novichok.

După cel de-al Doilea Război Mondial, sovieticii ajunși în Germania au găsit fabricile chimice naziste unde se produceau agenții nervoși. Le-au demontat și le-au reasamblat la Shikhany și Nukus, al doilea mare centru de producere a armelor chimice, situat pe Podișul Ustyurt din Karakalpakia (Uzbekistan). Și aici se poduceau sarin, soman, VX și Novichok.

Uzina Shuchye-Regiunea Kurgan- unde se produceau arme chimice.

În ultimii ani ai guvernării comuniste, complexul a fost condus de locotenentul general Anatoly Kuntsevich, poreclit „General Gaz”, care în perioada post-sovietică a lucrat cu americanii în dezmembrarea unor părți ale complexului, dar a furnizat în același timp informații, echipament și consiliere oficialilor sirieni care construiau în secret fabrici de arme chimice.

Oficial, arsenalul chimic produs la Shikhany și Nukus a fost distrus, era vorba de 40.000 de tone, potrivit rușilor, dar experții americani cu informații despre activitatea în desfășurare la Shikhany și alte unități de cercetare sunt convinși că Rusia nu a respectat Convenția privind armele chimice, iar acest lucru „se manifestă în mult mai mult decât utilizarea Noviciok”.

Administrația Donald Trump a pus pe lista neagră trei centre de cercetare rusești, din cauza activităților în curs, printre care și cel de-al 33-lea Institut Central de Cercetare și Testare din Rusia, principalul laborator militar de la Shikhany.

În 2021, Administrația Biden a extins lista pentru a include facilități suplimentare la Moscova și Sankt Petersburg. Aceste măsuri au fost luate ca urmare a cazurilor Skripal și Navalnîi.

Un specialist în arme chimice care poartă mască de gaz și costum de protecție demonstrează neutralizarea armelor la o fabrică de distrugere a armelor chimice de lângă Leonidovka, în regiunea Penza, la aproximativ 550 de kilometri (circa 350 de mile) sud-est de Moscova, 17 iunie, 2008.

Rusia poate produce sute de kilograme de arme chimice în câteva zile

Nu se știe dacă Rusia deține un arsenal chimic ce poate fi folosit imediat pe frontul din Ucraina, dacă are stocurile necesare la dispoziție, dar acest lucru nici nu ar fi necesar pentru că poate produce în timp scurt arme chimice. Instalațiile esențiale au fost reconfigurate în ultimul deceniu pentru producția la cerere, spun oficialii americani, citați de The Washington Post.

„Pot produce sute de kilograme de agent nervos destul de repede. Se poate întâmpla în câteva zile”, spune John Gilbert, care a supravegheat echipele de inspecție americane din Rusia în cadrul unui program al Departamentului de Apărare care a ajutat Moscova să-și demonteze arsenalul chimic din Războiul Rece.

În plus, rușii ar putea apela la tactica folosită de Bassar, care după ce a fost forțat să renunțe la stocurile de gaz sarin în urma scandalului international izbucnit, a folosit bombe cu clor.

Temerea americanilor este că Rusia va încerca să învinovățească Ucraina pentru un eventual atac chimic, sub care și-ar camufla propria implicare. „Rusia pregătește scena pentru a folosi o armă chimică și apoi învinovățește în mod fals Ucraina pentru a justifica escaladarea atacurilor sale asupra poporului ucrainean”, a spus secretarul american de stat Antony Blinken.

Joi, secretarul de stat Antony Blinken a sugerat că ar putea avea loc un astfel de atac al Rusiei, acuzând Moscova că „pregătește scena pentru a folosi o armă chimică și apoi învinovățește în mod fals Ucraina pentru a justifica escaladarea atacurilor sale asupra poporului ucrainean”.

Pe unde trece linia roșie?

Cu toate că liderii politici europeni și americani au vorbit despre posibilitatea ca Rusia să folosească arme chimice sub „steag fals”, nu a existat o discuție sau un evertisment serios în ce privește consecințele unui astfel de gest. Este sau nu o linie roșie care, dacă ar fi depășită, ar obliga NATO să intervină?

Nu este clar deocamdată, secretarul general al NATO, Stoltenberg, a declarat că o după o astfel de acțiune, Rusia „va avea de plătit un preț foarte mare”. Care ar fi însă acest preț, nu a spus.

Polonia, extrem de activă în susținerea Ucrainei și a unei implicări mai mari a NATO, spune, prin vocea președintelui Andrzej Duda că folosirea oricărei arme de distrugere în masă „va schimba regulile jocului”.

O decizie privind liniile roșii peste care Rusiei ar trebui să-i devină clar că nu are voie să trecă s-ar putea lua la întâlnirea de joi a liderilor europeni de la Bruxelles la care participă și Joe Biden.