Unsprezece morți deja în Italia, dar și primele cazuri de coronavirus în Elveția, Austria și în Balcani, anunță Le Monde.
Apariția virusului în Italia este un gamechanger pentru economia Europei, estimează la Bruxelles cotidianul financiar flamand De Tijd.
La Repubblica îl citează pe premierul italian Giuseppe Conti, care vorbește despre necesitatea de a preveni panica și cere jurnaliștilor de la RAI să-și mai modereze tonul.
În nord, în Lombardia, epicentrul epidemiei italiene de COVID-19, orășele au început să semene cu cele din China: străzi goale, barurile, restaurantele și școlile închise, ba chiar și slujbele la biserici au fost suspendate. Pe plan internațional, Comitetul Olimpic trebuie să decidă dacă nu ar fi cumva mai bine să anuleze, preventiv, Jocurile Olimpice de anul acesta de la Tokio.
Corriere della Sera vorbește însă și despre cazurile de vindecare rapidă și scrie că vindecarea e totală în 95% din cazuri. La Stampa are un reportaj din zonele din Italia atinse de epidemie, în care populația creează spontan rețele de întrajutorare, împărțind mâncarea, de pildă.
În Austria vecină, Die Presse anunță primul caz constatat în America de sud, în vreme ce în Innsbruck autoritățile austriece au închis și izolat un hotel în care se află o italiancă purtătoare a virusului.
În unele situații, în Italia, trebuie analizat și efectul pe care îl va avea coronavirus asupra afacerilor mafiei, care controlează hoteluri și restaurante dintre care unele au început să fie închise. La Repubblica scrie despre o serie de arestări în Sicilia, în Catania, dar și în Puglia, regiune din sud care începe să fie afectată de coronavirus și unde mafia poartă numele tradițional de… Sacra Corona Unita.
Fără a avea o legătură directă cu aceasta, reprezentanți ai serviciilor secrete din 23 de țări ale UE (inclusiv Marea Britanie) se întâlnesc astăzi la Zagreb, capitala care deține actualmente președinția rotativă a UE, pentru a semna o “letter of intent” ce va duce la formarea unui European College of Intelligence. Aceasta a fost o idee a lui Emmanuel Macron, menționată deja în discusul său de la Sorbona. Șapte alte țări vor semna ca “parteneri.” Asta deoarece, cum se știe foarte bine, cooperarea între serviciile secrete ale țărilor UE continuă să fie coborâtă, joasă, depinzând de bunul plac national.
Săptămânalul satirico-politic francez Charlie Hebdo, în numărul său de azi, analizează la rândul său efectul coronavirus asupra pieței artei și conchide că 2020 va duce la o criză în comerțul cu turnuri Eiffel în miniatură made in China!
Brexit și puii spălați cu clor
Mai aflăm din presă că noul pașaport britanic post-Brexit este albastru și... fabricat în Polonia. Tabloidul britanic The Mirror a publicat pe Twitter o fotografie cu Boris Johnson prezentând cu mândrie acest nou pașaport, care va începe să fie distribuit luna viitoare.
La Londra, The Guardian scrie descrie cum negociatorul UE cu Londra, Michel Barnier, a ridiculizat poziția guvernului lui Boris Johnson în legătură cu situația frontierei din Irlanda de Nord și tot The Guardian, care a putut consulta textul acordului în stadiul său actual, anunță că UE interzice Marii Britanii să importe produse alimentare din SUA care sunt considerate dăunătoare în Europa, precum... puii spălați cu clor.
Faimoșii chlorinated chickens sunt o banalitate pe rafturile magazinelor din SUA, iar Washingtonul insistă ca UE să accepte să importe produse americane precum carnea cu hormoni și acești pui spălați cu clor. Sonny Perdue, secretarul de stat al SUA cu agricultura, a spus, într-un turneu prin țările UE, că Europa ar trebui să se ghideze după „legile solide ale științei" („sound science"), acceptând produsele alimentare SUA, care sunt de decenii interzise sanitar și comercial în UE.
Negociatorii americani sperau să fi găsit în Anglia o asemenea piață fără restricții, dar iată că indirect Europa continuă să se opună.
Care este „narativa” violului
A doua zi după condamnarea producătorului de la Hollywood Harvey Weinstein pentru hărțuială sexuală, Le Monde prezintă cazul paralel al tenorului de operă spaniol Placido Domingo, acuzat de același lucru și care și-a cerut iertare victimelor, o nouă victorie a mișcării #MeToo.
Spre deosebire de Weinstein, octogenarul Placido Domingo nu neagă nimic și a spus: « Doresc ca ele [victimele] să afle că îmi pare sincer rău pentru suferința pe care am produs-o. Îmi asum întreaga răspundere a faptelor mele. »
Mai mult, Placido Domingo spune că înțelege că « unele femei s-au putut teme să vorbească pe față, temându-se că asta ar putea avea un efect asupra carierei lor ».
În Spania, El Pais scrie că anchetatorii au vorbit deja cu nu mai puțin de 55 de femei, dintre care 27 au confirmat că tenorul și influentul artist a avut față de ele o atitudine nepotrivită (sexualmente inapropiada).
El Mundo scrie că artistul caută acum să colaboreze cu ancheta pentru ca lumea operei să devină “mai sigură” ("más segura”) și îi invită și pe alții “să meargă pe urmele lui“.
Ca o remarcă lingvistică, în spaniola cotidianului El Mundo, care scrie azi despre asta, Domingo vorbește despre: una "industria más segura”. Cu toții am întâlnit traduceri românești care preiau mecanic “industrie”, din industry, când e vorba de Hollywood și “film industry”. Iată că și El Mundo, în Spania, scrie despre mediul operei că Placido Domingo dorește: una "industria más segura”.
De fapt, “lumea operei” ar fi în românește infinit mai potrivit decât “industrie”. Din rațiuni culturale: România n-a fost niciodată o țară industrială, cu toate eforturile lui Ceaușescu, așa că “industria” rămâne inevitabil asociată oțelului și combinatelor de tip CUG.
A pune “industrie” în română, vorbind despre film sau operă, e la fel de leneș ca și în cazul calcului lingvistic cu “narativa”. Vedem peste tot “narativa”, reproducând americanul “the narrative”. “The narrative”, în engleza americană, este însă în românește: povestea, scenariul, acțiunea, pretextul mincinos, structura sau tema, în funcție de context.
‘Cum să readucem idealismul în politică’
În sfârșit, în Bruxelles, principalul cotidian flamand, De Standaard, are astăzi, într-un grupaj despre ‘cum să readucem idealismul în politică’, un interviu cu arhitecta Oana Bogdan, fostă activistă PLUS în perioada formării alianței politice cu USR.
Ea vorbește despre perioada în care a fost secretar de stat în Ministerul Culturii în guvernul Cioloș ca despre un soi de „guerilă” cu administrația și cu mentalitățile românești. Oana Bogdan numește acea perioadă ca pe ‘cel mai bun guvern [românesc] vreodată’ și estimează că un guvern de „tehnocrați” ar face bine și Belgiei, care funcționează fără un guvern de mai bine de un an, încă din decembrie 2018.
Nici măcar nu este un record: în anii 2011-2012, Belgia a petrecut 541 de zile fără un guvern, în acel moment un record mondial absolut.
„Ne-am lovit de limitele sistemului”, estimează Oana Bogdan, care propune acel model tehnocratic de guvernare. „Dar trecerea de la impasul actual la un mod de lucru complet diferit ar fi poate un pas prea mare. Un astfel de guvern provizoriu poate funcționa doar într-o perioadă de tranziție. Oameni din exterior pot veni și spune în mod independent: „Nu mai putem continua așa. Haideți să vedem împreună cum se pot face lucrurile diferit".”
Readucerea idealismului în politică ar fi un lucru bun, estimează Oana Bogdan. „Politicienii profesioniști devin infectați de sistem, sărind de la alegeri la alegeri. Este o practică ce devine rapid cinică ".
Infectarea cu cinism - o epidemie mai greu de oprit decât coronavirus.