Hotărârea judecătorească din acest caz, studiată de Europa Liberă, scoate la iveală 12 ani de presupuse „turnătorii” imputate de CNSAS lui Victor Neumann, precum și protecția oferită de instituțiile statului înainte și după 1989.
Istoricul Victor Marius Andrei Neumann s-a dovedit un colaborator între anii 1977-1989, transmițând Securității note „atât prin înscrisuri olografe, cât și verbal informații despre terțe persoane, colegi și membri ai anturajului”, se menționează în hotărârea Curții de Apel București.
Anterior procesului, Neumann a negat acuzațiile. Potrivit portalului instanțelor de judecată din România, el nu a contestat încă decizia instanței.
Același document arată că Neumann ar fi colaborat sub diferite nume conspirative: Hodoș Polixenianu, Hodoș Polixenie, Hodoș/Hodos până în 1989, iar după preluarea în rețeaua Grupei Operative Teritoriale 0544 din CIE, cu sarcini în străinătate, Nedelcu și Robert.
Cele 16 pagini ale motivării sentinței descriu calitatea de colaborator al Securității a fostului director al Muzeului de Artă din Timișoara, plecat cu scandal și cu amenințări la adresa semnatarilor unei petiții publice care cereau să se lămurească situația.
„Petiţia lansată în spaţiul public în care sunt numit «turnător» devine o calomnie publică şi incitare la ură. E o gravă încălcare a demnităţii umane, drept constituţional, iar petiţionarii vor răspunde în instanţă!”, amenința Victor Neumann în martie 2021 în fața presei, după ce un document al CNSAS îl identifica conspirat sub numele de „Hodoș”.
Victor Neumann.
De altfel, a și intentat un proces diplomatului Vasile Popovici pentru „denigrare” și „instigare la ură”, cerând daune de 500.000 euro. Acțiunea a fost introdusă la Tribunalul Timiș înainte de a se afla verdictul justiției care l-a declarat vinovat de colaborarea cu fosta Securitate.
Radiografia procesului arată că legăturile dintre securiști și sursele lor nu s-au rupt nici la Revoluție, nici mai târziu.
Colaboratorii Securității au evoluat cu succes după 1989, au făcut cariere și averi, bucurându-se de o plasă de siguranță țesută prin legi și inerții instituționale.
Ofițerul de Securitate Indrei chemat ca martor
În fața acuzațiilor CNSAS, Victor Neumann s-a apărat cu argumentul că informările sale erau „opinii științifice” despre lucrările unor istorici, colegi la Muzeul Banatului unde lucra și că a raportat „științific” atitudini și acțiuni publice, nu private.
Instanța a reținut însă că evaluările făcute conștient și constant de Neumann au fost de natură politică, cu consecințe asupra carierei și vieții celor monitorizați.
În timpul procesului, avocații lui Neumann au cerut suplimentarea probatoriului cu doi martori: colonelul Ioan Indrei, lucrător al Securității înregistrat în Monitorul Oficial nr.10/2010 și Alexandru Rădulescu, muzeograf, presupusă victimă a lui Victor Neumann.
„Ofițerul Indrei este cel care cunoaște cel mai bine, din contact direct și nemijlocit cu pârâtul, care au fost nu numai condițiile în care pretinde că au fost date notele, cunoaște însă și relevanța acestora în privința sprijinirii sau nu a regimului totalitar”, a susținut avocatul cererea.
Apărătorii lui Neumann au încercat să convingă instanța că recrutarea s-a făcut prin „violență psihică”. Mai mult, într-un memoriu depus la CNSAS, Neumann susține că s-a emoționat la vederea pistolului la șoldul ofițerului recrutor Indrei.
Documentele aflate în arhiva CNSAS arată însă că recrutarea s-a făcut benevol de către mr. Indrei Ioan în 1977, iar „candidatul și-a oferit sprijinul pe care poate să îl ofere ca specialist” (SIE 56782). De notat că „specialistul” era în 1977 muzeograf stagiar și avea 24 de ani.
Rapoartele maiorului Indrei referitoare la sursa „Hodoș” sunt permanent pozitive pentru „aportul informativ bun, prin obținerea de informații de interes operativ…, cât și faptul că a fost deplasat la manifestări științifice pe teme de istorie în Iugoslavia și cercetări de arhivă în R.P.Ungară, cu sarcini contrainformative, sarcini de influențare pozitivă, de aducere a unor dovezi istoriografice în țară”.
În alt document se precizează că sursa a adus 150 pagini xeroxate de la Budapesta, predate Serviciului 1/A al Securității din Timiș.
Instanța a respins audierea col. Indrei, chemat în apărarea lui Victor Neumann.
Radio Europa Liberă în apărarea istoricului Medeleț
În vara anului 1980, Radio Europa Liberă semnala persecuția la care era supus Florin Medeleț, reputat arheolog și istoric, destituit din funcția de director al Muzeului Banatului și înlocuit cu Mihai Fătu, un adept înfocat al protocronismului (curent ideologic care sublinia caracterul unic și de pionierat al culturii române).
În 1978, sursa „Hodoș” semnala într-o notă olografă că expunerea de către Medeleț a unui schelet de sarmat este inadmisibilă „mai cu seamă când astfel de descoperiri pentru populația românească nu apar în expoziție”.
„Aspectul interesează și va fi inclus într-o informare către organele PCR”, menționa mr. Indrei.
Florin Medeleț, istoric și arheolog al Muzeului Banatului, urmărit de Securitate în dosarul „Castelanul”. Desen în creion de Aurel Scorobete
În același an, în nota olografă 25246/006/22.03.1978 „Hodoș” critică un articol publicat de Florin Medeleț în ziarul local pe care îl consideră „confuz și insuficient documentat” și subliniază „mai ales că se fac referiri la problema continuității”.
În alte note informative semnate olograf sursa critică expozițiile muzeului sugerând că textele ar trebui înlocuite cu „texte noi, bazate pe ultimele documente de partid”. Observația mr. Indrei: „Acest studiu a fost solicitat de organele noastre şi se va exploata la informare către organele P.C.R. şi la mapa care se va deschide”.
Dosarul de urmărire informativă „Castelanul” a fost deschis cu argumentul că în privința istoricului Medeleț „au fost concretizate unele poziţii ale sus-numitului, prin care neagă continuitatea etnico-teritorială a românilor pe vatra jud. Timiş, de contestare a unor dovezi istorice privind prezenţa şi permanenţa daco-romană, concepând studii de istorie confuze, care pot fi preluate negativ de istoricii iredentişti din străinătate”.
În 1980 sursa „Hodoș” revine cu detalii despre introducerea unui mormânt maghiar de secol XI în expoziția rezervată primelor formațiuni statale românești din Banat, din dispoziția directorului Medeleț, arătând că „materializarea nu era cea potrivită”.
„Lectura notelor informative citate anterior scoate în evidență faptul că ele fac referire la reputați specialiști în istorie și arheologie (Hadrian Daicoviciu și Florin Medeleț), sau la alți istorici a căror activitate profesională a fost evaluată de sursa ”HODOȘ” exclusiv din perspectiva respectării directivelor oficiale, trasate de politica PCR în domeniu, cu precădere în problema continuității populației romanizate pe teritoriul actual al României”, conchide Germina Nagâț, membră a Consiliului CNSAS, în nota depusă la dosar în susținerea opțiunii sale de vot.
Florin Medeleț, istoric de valoare și arheolog cu 150 de lucrări științifice și importante descoperiri în peste 75 de săpături efectuate, a fost destituit în 1980 din funcție, a avut pentru o vreme interdicție de a mai participa la săpături arheologice, precum și de a se înscrie la doctorat.
În vizor: Paul Goma, Șerban Foarță, Andrei Ujică, Virgil Tănase
Timp de 12 ani, Victor Neumann ar fi avut în vizor nu numai colegi de la Muzeul Banatului, ca Doina Benea, Lajos Kakucs, Nicolae Secară, Valeria Arjoca și Florin Medeleț, ci și alți intelectuali din cercurile apropiate.
În 1979, a semnalat Securității existența unui cerc de potențiali practicanți ai Kabbalei la Jimbolia, în casa fostului preot ortodox și poet avangardist Mihai Avramescu. Printre participanți erau menționați scriitorii Andrei Ujică și Șerban Foarță, nașul de cununie al lui Victor Neumann.
Transferat în 1980 la Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Bucureşti, Neumann a adus informații sistematice din comunitatea evreiască, amintindu-i în notele sale pe rabinul Moses Rosen, pe Eugen Glück-Arădeanul, Ecaterina Cimponeriu, Iacob Adam, Stancu Sergiu, William Marin.
Trimis la Budapesta în 1983 și găzduit la Seminarul rabinic, Victor Neumann a informat despre poziția profesorului universitar Schieber Sándor față de România, despre relațiile lui Wagner István, fost ziarist la Arad, cu scriitoarea Maria Pongrácz și cu sculptorul Peter Jecza , precum și despre scriitorul Szakolczay Lajos.
Meritele sale au dat roade: Victor Neumann a fost inclus în 1989 în rețeaua informativă GOT 0544 a Centrului de Informații Externe (CIE) și trimis peste hotare în interes operativ pentru a se apropia de disidenții Paul Goma și Virgil Tănase, sau de Elke Sabiel, reprezentanta Fundației Friederich Ebert în România, despre care a întocmit „adevărate note de analiză și evaluare a posibilităților de exploatare operativă în viitor”.
Documentul CNSAS care îl identifică pe Neumann sub numele conspirativ „Hodoș”
În 1989, Victor Neumann a făcut două deplasări în RFG și Israel la congrese, iar în perioada octombrie-decembrie a primit o bursă de studii la Bonn, chiar de la Fundația Friederich Ebert, a cărei șefă era în interesul său operativ.
Faptul că a primit 100 de dolari americani de la maiorul Ion Indrei, legătura sa, înainte de „a fi deplasat” în Israel în 1989, de unde trebuia să aducă informații și documente, are parte de o motivație stranie, reprodusă în sentință:
„Pârâtul a susținut că suma respectivă i-a fost dată de ofițer anterior plecării în interes științific în Israel; acesta, înainte de primirea pașaportului cu care să plece, l-a întrebat dacă are bani de buzunar și, cum avea resurse financiare extreme de limitate, i-a dat banii respectivi”.
Curtea consideră că susținerea unor persoane lipsite de bani de buzunar „nu făceau parte din atribuția organelor de informații, fiind mai degrabă aplicabilă prezumția că suma respectivă era menită să răspundă îndeplinirii de către pârât a unor obiective aflate în sarcina sa ca sursă informativă”.
Cele 52 de note informative și cei doi ofițeri de legătură, mr./col.Indrei Ioan, respectiv lt.col. Cârstea Adrian, sunt dovezile identificate de CNSAS în dosare.
După 1989: carieră și funcții
Căzut în picioare după Revoluție, Victor Neumann s-a convertit din susținător al tezelor protocroniste și propagandistice ale PCR, impuse prin brațul Securității, la multiculturalism, deschidere europeană și, ulterior, la istorie conceptuală.
Muzeul de Artă din Timișoara a fost condus timp de opt ani de istoricul Victor Neumann
Conform biografiei, din 1990 până în 1992 a fost consilier al ministrului Culturii pe teme de cultură regională, minorităţi şi probleme de identitate naţională, apoi, până în 1994, cercetător la Institutul de Teorie Socială al Academiei Române, pentru a prelua ulterior directoratul Institutului Intercultural înființat de Consiliul Europei la Timișoara.
Scriitorul Marcel Tolcea, secretarul institutului și membru în board, își amintește că Neumann a fost destituit în 1996 după absențe îndelungate și pentru managementul defectuos al fondurilor.
„Au rămas datorii de 3900 de dolari numai de la convorbirile sale telefonice, ceea ce era pe atunci o sumă imensă”, ne-a dezvăluit scriitorul.
Ascensiunea lui Neumann a continuat însă la Universitatea de Vest și în numeroase organizații naționale și internaționale. Un sprijin constant l-a avut de la Răzvan Theodorescu, fapt consemnat de Securitate într-o notă din ianuarie 1989: „în domeniul de cercetare a istoriei întreține relații cu Răzvan Teodorescu (sic!) de la Institutul de Studii Sud Est Europene”.
Victor Neumann a fost decorat de Ion Iliescu cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în gradul de Cavaler. Cu două poziții mai sus pe lista Decretului 488/2002 al celor decorați cu același ordin se afla numele lui Florin Medeleț.
Ajuns director al Muzeului de Artă din Timișoara în 2013, Neumann a încercat să obțină intrarea în Academie pe ușa din dos, nu la Secția Istorie, ci la Secția Artă, cu sprijinul academicianului Răzvan Theodorescu.
Cei opt ani de directorat la Muzeul de Artă au fost marcați de procese și scandaluri, cel mai răsunător fiind scandalul legat de Colecția Baba și dispariția unor lucrări împrumutate de la Muzeul Național de Artă al României.
Evaluări bizare și salvatoare
Evaluarea anuală din 2019 a directorului Muzeului de Artă, Victor Neumann, a avut un parcurs neobișnuit. S-a format prin dispoziția președintelui Consiliului Județean Timiș o comisie cu nume importante din domeniul artelor ca Pavel Șușară, Ileana Pintilie, critici de artă, sau Sabin Luca, directorul Muzeului Brukenthal, personalități exigente, cu care s-au încheiat contracte de evaluare.
Referatele de la toate compartimentele CJT au fost predate membrilor comisiei. Ele erau negative, în special din motive economice.
Intervenție oficială a Ministerului Culturii în scandalul Colecției Baba
Și în zona resurselor umane se constata managementul defectuos al direcțiunii, care a golit Muzeul de Artă de specialiști.
După amânările directorului pe motive de boală, pe site-ul CJ Timiș a apărut din senin rezultatul evaluării cu notă de trecere pentru încă un an de directorat. Fără ca membrii comisiei să fie întruniți sau anunțați de schimbare.
Președintele CJ Timiș de atunci, Călin Dobra (PSD), a explicat că a format o altă comisie, fără să motiveze de ce a încălcat propriul regulament instituțional prevăzut de OUG 189/2008 aprobată prin Legea 269/2009, privind managementul instituțiilor publice de cultură.
Enigma persistă, o explicație nu le-a fost dată până în prezent nici membrilor comisiei inițiale, nici presei.
Declarația de necolaborare cu Securitatea absentă opt ani
Deconspirarea lui Victor Neumann a pornit de la mai multe cereri pe Legea 544/2001 a accesului la informația de interes public adresate de jurnalista Melania Cincea CJ Timiș pentru a afla de ce lipsește din dosarul de angajare al directorului Muzeului de Artă declarația de necolaborare cu Securitatea, obligatorie prin lege.
Victor Neumann și protectorul său, academicianul Răzvan Teodorescu
Conducerea CJ Timiș s-a eschivat sau a dat răspunsuri neclare, ceea ce a produs un protest în societatea civilă. Numeroși oameni de cultură au semnat o petiție care avea să ducă la deconspirarea lui Victor Neumann. Schimbarea șefului CJ Timiș a înlesnit operațiunea.
În spațiul public a apărut un document eliberat de CNSAS care îl identifica sub numele conspirativ „Hodoș” pe Victor Neumann.
„Criteriul necolaborării cu Securitatea nu a dispărut, dar instituțiile publice refuză să facă verificări chiar dacă la dosar există declarația de necolaborare și refuză totodată să transmită CNSAS datele necesare pentru a face CNSAS verificările. Practic, această formă de lustrație este blocată de instituții și reprezintă o protecție pentru ascensiunea fără obstacole a foștilor colaboratori sau a ofițerilor Securității. Cazul Victor Neumann este ilustrativ”, a declarat Germina Nagâț pentru Europa Liberă.
În 2019, Victor Neumann a depus o declarație de necolaborare cu Securitatea.