În timp ce Statele Unite și Israelul poartă un război împotriva Iranului, Teheranul lărgește teatrul de operațiuni al conflictului și crește costurile pentru Washington, în încercarea de a asigura un armistițiu final, spun experții.
Din 28 februarie, Iranul a lansat sute de rachete și drone care au vizat baze militare americane, precum și situri energetice și comerciale cheie din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Bahrain și Qatar – toți aliați americani.
„Obiectivul este să crească costurile pentru Statele Unite – atât directe, cât și indirecte – pentru a convinge Washingtonul că nu poate avea succes în acest război”, spune pentru RFE/RL Hamidreza Azizi, cercetător la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate.
„Teheranul vrea să demonstreze că acesta este un război pe care Statele Unite nu îl pot câștiga și că, prin urmare, trebuie să-l pună capăt cât mai curând posibil.”
De la semnalizare la supraviețuire
În timpul conflictelor anterioare – inclusiv în timpul războiului de 12 zile al Teheranului cu Israelul și Statele Unite în iunie 2025 – Iranul a vizat baze militare americane și interese comerciale în regiune, dar aceste acțiuni au fost în mare parte simbolice și extrem de regizate.
Poziția militară de acum a Iranului, spun experții, este fundamental diferită după ce liderul suprem ayatollahul Ali Khamenei și mai mulți oficiali cheie din domeniul securității au fost uciși în atacurile aeriene israeliene pe 28 februarie.
„Iranul pare să parieze pe sensibilitatea administrației americane – și a aliaților săi din întreaga lume – la creșterea prețurilor la energie”, afirmă Azizi.
„Nu este vorba doar despre presiunea regională. Este vorba despre adăugarea de greutate unei piețe globale deja fragile, care încă se clatină din cauza repercusiunilor războiului din Ucraina.”
Aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol trece prin Strâmtoarea Ormuz, o cale navigabilă îngustă care leagă Golful Persic de ocean.
Iranul a luat anterior în considerare închiderea rutei, o mișcare care ar perturba fluxurile globale de petrol.
Într-o declarație acordată televiziunii Al Jazeera, ministrul iranian de Externe, Abbas Araqchi, a recunoscut pe 1 martie că vecinii arabi ai țării „nu sunt mulțumiți” de Iran, dar i-a îndemnat să „înțeleagă” că Statele Unite și Israelul au început războiul.
„[Statele din Golf] nu ar trebui să ne preseze să oprim acest război. Ar trebui să preseze cealaltă parte”, a spus el.
Saturație și amenințări
Pe teren, realitatea militară este una de uzură extenuantă.
Farzin Nadimi, specialist în apărare la Institutul Washington, remarcă faptul că Iranul a învățat din eșecurile din trecut, desfășurând cele mai avansate mijloace ale sale, cum ar fi rachetele balistice Fattah-1 și Kheibar Shekan, pentru a copleși sistemele sofisticate de apărare aeriană de fabricație occidentală desfășurate de aliații SUA în regiune.
„Scopul este să se asigure că sistemele de apărare aeriană și populația civilă din adăposturi sunt sub tensiune constantă”, spune Nadimi pentru Radio Farda al RFE/RL.
El a observat că Iranul a menținut un ritm constant de lansare a aproximativ 25 de rachete balistice pe oră, un ritm conceput pentru a epuiza stocurile de interceptori.
În puțin peste câteva zile, dronele și rachetele iraniene au lovit o importantă uzină de gaze din Qatar, o rafinărie de petrol din Arabia Saudită, o bază americană din Kuweit și un aeroport important din Emiratele Arabe Unite, printre alte ținte.
Statele Unite și Israelul, la rândul lor, au răspuns.
„Tancurile Forțelor Aeriene SUA oferă sprijinul necesar pentru a permite avioanelor israeliene să rămână deasupra zonelor țintă [din Iran] pentru perioade mai lungi – ceea ce numim «loitering»”, adaugă Nadimi.
„Dacă pot menține aceste aeronave pe cer cu muniție mai multă, pot scoate definitiv din ciclu lansatoarele [de rachete] iraniene.”
„Supraviețuirea e în joc”
Pentru Washington, provocarea este dacă forța campaniei sale aeriene poate distruge Teheranul înainte ca consecințele economice să spulbere hotărârea aliaților săi.
Capitalele din Golf, cândva susținătoare vocale ale controlării Iranului, devin din ce în ce mai precaute, deoarece sistemele lor de apărare Patriot și Aegis, furnizate de SUA, sunt suprasolicitate.
Nadimi avertizează că „orbirea unuia dintre acești «ochi» [radare] poate afecta performanța întregii rețele de apărare antirachetă din regiune”.
În cele din urmă, conflictul a depășit analiza tradițională cost-beneficiu.
„Când regimurile percep că e în joc supraviețuirea lor, pot recurge la măsuri extreme care nu se conformează pe deplin calculelor raționale”, remarcă Azizi.
„În situații existențiale, majoritatea celorlalte considerații dispar. Luarea deciziilor se concentrează pe supraviețuire, iar acesta este cadrul prin care trebuie înțeles acest război de uzură.”
Hannah Kaviani de la Radio Farda al RFE/RL a contribuit la acest articol
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI