Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Bună dimineața, români! Bună dimineața, Românie Liberă!
La microfon: Nicolae Stînișoară, Radu Vrancea, Tomi Bărbulescu, Radu Pârvan și Neculai Constantin Munteanu, evident, al dumneavoastră. Aseară, cu toții am auzit comunicatul pe care vi-l mai citesc o dată.
„În ziua de 25 decembrie 1989 a avut loc procesul lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu, în fața Tribunalului Militar Extraordinar. Capete de acuzare au fost:
1. Genocid - peste 60.000 de victime;
2. Subminarea puterii de stat prin organizare de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat;
3. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii ni oraș etc.;
4. Subminarea economiei naționale;
5. Încercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine.
Pentru aceste crime grave săvârșite împotriva poporului român și a României, inculpații Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și confiscarea averii. Sentința a rămas definitivă și a fost executată”, prin împușcare. Și astfel s-a pus capăt unei epoci, unei ere, care niciodată n-a fost „de aur”. A fost „de aramă” și chiar mai rău decât de aramă.
Vă vorbește în continuare directorul nostru, Nicolae Stroescu-Stînișoară.
Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Sunt convins că Frontul Salvării Naționale ar fi dorit să se țină un proces public, în cadru căruia ar fi putut fi arătate și examinate în profunzime toate crimele lui Ceaușescu. Procesul acesta ar fi avut și rolul important de a înregistra pentru generațiile viitoare geneza dezastrului României în perioada Ceaușescu, într-un mod care să însemne un avertisment împotriva oricăror alunecări viitoare spre totalitarism. După cum se vede, valul atrocităților comise de teroriștii pro-ceaușiști, precum și împrejurări care urmează a fi dezvăluite - au precipitat cursul evenimentelor, culminând în executarea celor doi.
Au fost mulți cei care, în țară, ca și în străinătate, îl avertizaseră pe Nicolae Ceaușescu că prelungirea sistemului opresiv și refuzul oricăror reforme vor duce la o explozie incalculabilă și sângeroasă. Explozia a izbucnit. Ei i-au căzut victimă mii de români cinstiți și, acum, Ceaușescu însuși.
După tragedia care a costat atâtea vieți este sigur că atât România, cât și lumea din afară își doresc instaurarea cât mai grabnică a unor normalități în așa fel încât procedura procesului sumar aplicată lui Ceaușescu să fie ultima de acest gen într-o țară care a pornit pe drumul renașterii ei românești și europene.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Și cu asta „epoca de aur” a lui Nicolae Ceaușescu s-a terminat. Începe o nouă epocă, epoca pâinii noastre cea de toate zilele, epoca libertății noastre cea de toate zilele. Vă reamintesc că ascultați Radio Europa Liberă, emisiunea noastră specială, care poate fi auzită la această oră în benzile de: 16, 19, 25, 31 și 41 de metri.
Este ora 9.21. Cam în urmă cu o jumătate de oră, am avut o convorbire cu Dan Deșliu direct de la București. Ne-a chemat el pe noi, pentru că pentru noi este imposibil să pătrundem în legăturile telefonice cu Bucureștiul. Ne-a chemat, am înregistrat convorbirea într-un birou, la unul din magnetofoanele pe care le-am găsit la îndemână. De obidei, benzile le curățăm de tăceri, de mici greșeli, nu a fost timp pentru așa ceva. Iată banda pe care v-o difuzăm exact așa cum am primit-o.
Dan Deșliu: Vreau să vă spun că am fost absolut sigur că ziua asta nu e departe. Chiar dacă nu mă gândeam că e atât de aproape. Eram sigur că nu e departe și am fost sigur de asta din capul locului. De pe la sfârșitul lunii iunie, eu am reușit să-mi dezleg oarecum mâinile și picioarele cu scopul de a ajuta - căci era mai simplu așa - pe cei mai în suferință decât mine. Dumneavoastră știți, probabil, ce-am făcut atunci. Știam cu cine am de a face. Au jucat un joc cu mine. Nu m-au obligat să fac nimic - căci dacă era vorba așa - nu făceam - nimic compromițător. I-am asigurat că o să stau liniștit. Asta i-a interesat. Am fost totuși sub supraveghere și chemat aproape săptămânal la întrevederi cu înalți reprezentanți ai Securității, care mă sfătuiau de fiecare dată să stau cuminte și cărora le-am spus, la un moment dat, cred că acum vreo trei săptămâni: „Auzi, da dumneata, care ești un om inteligent, dumneata chiar nu vezi că nu se mai poate și lucrurile nu mai țin?!” Ei, bine. Era atât de sigur de sine, atât de sigur de ei, încât mi-a spus că aici nu se poate întâmpla cu siguranță nimic, nicio clipă. Chiar îmi aduc foarte bine cuvintele lui: „Dumneata nu vezi că la noi e liniște? La noi nu se mișcă nimic”. Eu i-am spus că asta este liniștea dinaintea furtunii, ceea ce mi-a atras niște replici destul de drastice.
Am avut dreptate. Începând din ziua de 21, deci de când am avut imprudența să țin acea cuvântare la televizor, și eu și alți prieteni ne-am dat seama că e pe ducă. Despre scena din dimineața de 22 nu vă mai spun. Am fost acolo foarte aproape. Am văzut tot ce s-a întâmplat în Piața Palatului, inclusiv, decolarea elicopterului. Atunci, mi-am zis că, într-adevăr, nu numai c-au pierdut partida, dar, într-un fel, am fost recunoscător pentru această nebunie - care i-a caracterizat întotdeauna, de altminteri - dar care, de data aceasta, dăduse peste margini. La asta a contribuit neîndoielnic și tot ce s-a întâmplat împrejurul nostru. Adică eu cred că noi trebuie să fim, într-un fel, foarte recunoscători: și ungurilor, și cehilor, și mai, mai ales, polonezilor, care au început această istorie mai demult, și bulgarilor.
Atmosfera în București este de nedescris. În ciuda pierderilor îngrozitoare. În ciuda sângelui. În ciuda atmosferei terorizante, care a durat, aș zice, până astăzi dimineață. E drept că, în noaptea precedentă, mai ales, după difuzarea imaginilor convingătoare, foștii „băieți” s-au mai liniștit. Acum, se poate circula prin București aproape normal. Distrugerile sunt enorme. Au fost mari dificultăți - și există încă - de aprovizionare. Dar toate astea, aș zice, nu mai contează. Și nu mai contează nu pentru mine, ci pentru stradă. Îi văd pe oameni în sfârșit... Și acum, dimineața, am circulat prin oraș. Vezi oameni zâmbind, râzând, făcându-și semne. Demult n-am mai văzut atâția oameni zâmbind pe străzile Bucureștiului, aproape că nu existau în trecut.
În fine. Un lucru care mi se pare important pentru noi, pentru scriitori, pentru Uniunea Scriitorilor - așa cum am auzit (căci adineauri am auzit pe postul dumneavoastră un mesaj al cuiva din Câmpia Turzii) că elemente, care au făcut parte cu vârf și îndesat din vechea structură și care nu numai că au făcut parte, dar au și acționat puternic pentru susținerea crimei împotriva poporului român în acești 20 și ceva de ani, încearcă acum, ba chiar reușesc, să se strecoare în noile organisme. Același lucru s-a întâmplat și la Uniunea Scriitorilor.
Ieri, de dimineață, de pildă, revista Luceafărul, care are încă în componență indivizi pe care ii putem numi pe bună dreptate „colaboraționiști”. Revista Luceafărul lansase un mesaj, în numărul său de sâmbătă - care, din buimăceală, căci lumea nu este încă bine dezmeticită, a ajuns să fie difuzat și la radio, și la televiziune, și în România liberă - au convocat, nitam-nisam, o adunare la Uniunea Scriitorilor pentru constituirea unei noi Societăți a Scriitorilor Români, adunare la care au fost invitați să vină și scriitori, și ne-scriitori, și membri ai Uniunii, și ne-membri.
Nucleul actual de conducere al Uniunii, interimar - din care fac parte și eu - hotărâse ca, în primul rând, ziua de Crăciun, de 25 decembrie, primul Crăciun liber, să fie sărbătorită oficial. Și, în al doilea rând, nu puteam fi de acord cu o reuniune la Casa Scriitorilor, la Uniunea Scriitorilor, mai ales, de asemenea proporții. Între altele, clădirea aflându-se într-o zonă destul de periclitată și existând posibilitatea să fim chiar atacați în timpul nopții. S-a făcut gardă acolo și se face încă în continuare. N-am reușit să contracarăm la timp acest anunț eronat și ne-am trezit cu oameni la Uniunea Scriitorilor, cărora le-am explicat cu binișorul că nu e nimic și nu poate avea loc nicio reuniune. Ca, până la urmă, să ne pomenim cu niște huligani, „scriitori”- între altele, cu totul insignifianți, ca atare - care au forțat lucrurile. Au pătruns în clădire și au dat naștere unor incidente, care, până la urmă, s-au rezolvat. Eram informați, - și eram convins de asta - că această manifestare nu era îndreptată atât împotriva celor aflați acum la - hai să zicem, celor aflați acum la conducere provizorie a Uniunii - ci împotriva Consiliului Salvării Naționale și a lui Ion Iliescu direct. De altfel, s-au și vânturat niște fraze semnificative.
Deocamdată, din câte informații dețin, nu s-a ajuns la schimbarea - deși s-a propus și chiar s-au luat niște decizii - la schimbarea vechilor conducători ai revistelor literare. Desigur că nu toți sunt în situați de a fi schimbați, adică nu se pune problema unei reviste cum ar fi Secolul XX, să spunem, dar în ce ne privește, mai ales, Luceafărul, care a fost, după cum bine se știe, o filială a Săptămânii - nici nu știu dacă Barbu mai este la Săptămâna sau nu - o filială a Săptămânii și un instrument fidel și penetrant al atitudinii pro-Ceaușescu. La Luceafărul această schimbare nu s-a produs. Trebuie să înțelegeți că deocamdată coordonarea noastră este insuficientă, din motive obiective și că e foarte greu de dat curs unor decizii. Adică, chiar dacă se iau niște decizii și se spune că nu mai conduce Nicolae-Dan Fruntelată Luceafărul și nu mai au ce să caute acolo indivizi ca Iulian Neacșu și alții ca ăștia, această decizie nu poate fi adusă deocamdată la îndeplinire, pentru că ei nu se supun. Deci am spus asta ca să înțelegeți complexitatea situației de moment, fără îndoială, trecătoare. Dar care creează destule probleme.
Ieri, a avut loc o ședință în legătură cu editurile și acolo - apropo, de ceea ce spuneam inițial despre încercarea de „a te strecura”, de „a te menține” - și acolo destui inși, cu sufletul negru de păcate, au încercat aceeași manevră. Un Valeriu Râpeanu, de pildă, și alții ca el. Numai că nu le-a mers și bineînțeles că nici n-o să le meargă.
Cred că vom avea o muncă foarte dificilă de făcut de acum înainte. Din păcate, nu m-am putut coordona nici cu Mircea Dinescu, pe care l-am văzut doar la televiziune timp de câteva ore, dar, în curând, lucrurile se vor pune pe picioare și voiam să vă asigur, să-i asigur pe ascultătorii noștri din țară și din străinătate că scriitorii își vor face datoria de acum înainte, așa cum și-au făcut-o și în trecut, mai ales, în cadrul ultimelor trei conferințe - acea din 1972, acea din 1977 și acea din 1981- despre care s-au aflat foarte puține lucruri și nu întâmplător.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Domnule Dan Deșliu, mulțumesc pentru toate. În zece minute trebuie să intru în studio si, din nenorocire, sunt silit să pun capăt convorbirii.
Dan Deșliu: Eu cred că este, de altminteri, suficient.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Cam după ora opt, opt jumate, o să fiu în măsură să difuzez mesajul. Vă îmbrățișez strâns.
Dan Deșliu: Cu dragoste, și eu pe dumneavoastră pe toți. N-o să uităm niciodată ce ați făcut pentru noi.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Sănătate, numai bine. Mulțumesc. Pe curând la București.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu) studio: Dan Deșliu, de la București. Un poet, un cetățean alături de semenii lui. Un alt poet, un alt cetățean a for ieri hăituit pe străzile Bucureștiului.
Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): De data asta, un poet de curte, așa cum a mai avut ocazia să vă mai spun. Am văzut imaginile impresionante la televiziunea franceză, care a filmat un întreg reporta, printr-unul din corespondenții săi aflai la București. S-ar spune că zona de lângă Intercontinental, din apropierea Sălii Dalles, este predestinată unor întâmplări întâi tragice, apoi tragicomice, grotești, cum a fost a fost cea de ieri. Acum câteva zile, cum ne transmiteau ziariștii de la Libertatea, cum a spus-o Ana Blandiana, în acea zonă, la ora 17.30, blindate în mare viteză intrau în mulțime zdrobind mii de oameni în fața Sălii Dalles. „Masacrul de la Salla Dales”, cum am auzit de la Ana Blandiana o zi mai târziu.
In aceeași zona aseară, și tot la cinci și jumătate, Adrian Păunescu, fostul poet al fostei curți, încerca să dea sfaturi unei mulțimi, care-l privea uimită, și, anume, să stea liniștită, să lase armata să-și facă treaba, ca și cum Cruciada Copiilor, despre care vorbise Ana Blandiana nu a existat, nu tineretul a fost acel minunat care a apărat zi și noapte și care au fost fermentul revoluției. A le înlătura această victorie mi se pare de un tupeu, de o obrăznicie și de un „nou” oportunism al lui Păunescu incredibil. De altfel, Păunescu a fost imediat recunoscut, a fost huiduit, s-a strigat: „Jos Păunescu!” El este cel care ne-a cretinizat, efectiv, se auzea la televiziunea franceză. Mulțimea l-a urmărit până în prejma localului ambasadei americane...
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu: Voia să ceară azil politic?
Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Așa transmiteau corespondenții de presă francezi, care au înregistrat reportajul, unde era păzit de trei persoane suspecte, aș spune, după înfățișarea lor, și, odată ajuns în huiduielile mulțimii, care aproape că voia să-l linșeze, a fost salvat, aș spune, de soldații, militarii care păzeau localul ambasadei și care au trebuit să tragă focuri în aer pentru a îndepărta mulțimea.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Acum, că tiranii, principalii tirani nu mai sunt, e bine că ceilalți care au contribuit la cultul personalității, ca cei care au știut și au tăcut, ca cei care au știut și au vorbit, spunând cât de bine ne este, cât de fericiți sunt, ce mândri trebui să fim de bravii noștri conducători, care au fost doar niște dictatori, e bine s-avem puțină răbdare, să nu ne facem dreptate siguri, pentru că există o justiție - o justiție pentru toți - și să le arătăm noi lor ceea ce ei ne-au refuzat nouă. Așadar, să așteptăm puțin, să-i lăsăm să se explice și, după aceea, tribunalul să pronunțe sentințele care se cuvin pentru asemenea mârșăvii. Avem pe magnetofon un prim mesaj. Este vorba de un cetățean, în vârstă de 73 de ani, bolnav, ce se află acum în pat, într-un spital din Frankfurt, dar el nu poate să-și uite locurile în care a trăit multă vreme, și locurile, și oamenii, care cândva, în vreme de restriște, i-au salvat viața. Ascultați și dumneavoastră.
Radioascultător: Mă numesc (...) Paul. Locuiesc în Ierusalim, Israel, și sunt în Germania pentru tratament medical. Din toată inima, cu bucurie salut acest popor român, care, deși nu fac parte, dar care mi-a salvat viața acum 45 de ani, când m-am refugiat din Germania hitleristă. Acest popor minunat m-a primit cu brațele deschise, mi-a dat ajutor, am putut trăi acolo până a venit o altă dictatură și încă o dictatură, dar poporul a fost bun cu mine. N-am să uit niciodată. Mă simt încă român, deși trăiesc în Israel, iubesc România, am stat patru zile - și mulțumesc Europei Libere - am înregistrat șase benzi cu toate evenimente, ca să audă și (...) copii să învețe.
Mă doare inima nu pentru 60.000 de morți, pentru fiecare mort dintre voi mă doare și sufăr pentru voi. Am 74 de ani. Aș vrea să vin să vă ajut, dar n-am putere, stau la pat și sunt bolnav. Ați dat dovadă că sunteți un popor de care puteți fi mândru. Și eu sunt mândru. Mă mulțumesc din suflet. Vă rog. Am pe fratele meu încă acolo. Dacă aude, să mă sune la Ierusalim, săptămâna viitoare sunt iarăși la Ierusalim. (...)
Să trăiți! Să trăiască România democrată! Să fiți exemplu pentru ceilalți! Să nu vă răzbunați! Să dați justiției acest criminal! Și criminali mici, nu numai criminali mari, să-i dați justiției și numai justiției! Să trăiască România adevărată, democratică! Să trăiască prietenia între Israel și România !
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Justiție, numai justiție! Un cetățean israelian în vârstă de 73 de ani, dintr-un spital din Frankfurt. În ciuda politicii stupide, naționaliste și, pe alocuri, în mod hotărât, șoviniste, prietenii României au rămas
prietenii României, au rămas pietrenii românilor. Indiferent că e vorba de maghiari, de germani, de evrei, de greci, de armeni - toți, câți am trăit cândva în această țară minunată, cu oameni buni, în această țară bogată, îndestulată și care a avut de toate pentru toți.
Să nu uităm că tot un cetățean israelian ne-a adus de la București primele două numere din ziarul Libertatea. Este vorba de domnul Pesach Tetelman, care este conducătorul firmei Motorcars Limited din Piața Romană, 2. Domnul Tetelman lansează pe această cale chemarea ca cele 200 de firme care au reprezentanțe la București să se pună la dispoziția noilor autorități și a populației cu material de care dispun, cu mijloacele financiare, dar, mai ales, să pună la dispoziția populației care vrea să comunice cu restul lumii, cu Occidentul, inclusiv, cu Radio Europa Liberă – telefaxurile. Este o modalitate rapidă de a transmite texte, chiar mai repede decât cu telefonul, însă vă rugăm ca aceste texte să fie scurte, concise și, mai ales, sincere, adevărate, întemeiate pe fapte, nu cu înjurături, nu cu încriminări. Telexul la care pot fi trimise aceste mesaje este faxul Radio Europa Liberă, vă rog să-l notați: 2285188.
Și acum îl întreb pe Mircea Dan dacă un nou mesaj pregătit? Îl avem.
Radioascultător: Către toți românii din exil care doresc să distribuie ajutor familiilor greu încercate din București, că părintele Galeriu, parohul bisericii Sf. Silvestru din București, vă stă la dispoziție și poate fi găsit seara la telefonul: 103588. Și cu această ocazie vreau să adresez tuturor românilor, precum și muncitorilor din fabrica de frigidere Găiești și celor de la oțelăria Târgoviște: multă sănătate, un an nou fericit, precum și tradiționala urare „La mulți ani!” Vă transmite preotul Gheorghe Cizmaru din Köln, Republica Federală a Germanei, originar al comunei Vișina, județul Dâmbovița.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Citesc în monitoringul nostru - este un caiet gros, pe care colegii de la serviciul de ascultare îl scriu cu tot ce se spune la Radio București. După comunicatul în legătură cu condamnarea și executarea ceaușeștilor, a tiranilor Ceaușescu, care și-au primit pedeapsa cuvenită, Radio București a afirmat o sentință care întrunește consensul general. Este, de fapt, verdictul dat de tribunalul poporului nostru atât de supus împilărilor și represiunilor, care s-a eliberat astfel pentru totdeauna din noaptea cea mai lungă din istoria sa. „Se așterne liniștea. Trebuie să se aștearnă calmul peste țară, după zile și nopți de tensiune, de luptă pe viață și pe moarte. Tiranul nu mai există!” Un comentariu, un comentariu mai mult decât scurt al unei ascultătoare a potului de Radio București din Călineștii Maramureșului. Ea a spus doar atât: „Să nu-l primească pământul românesc”. (...)
Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Al bravilor maramureșeni, aș adăuga eu, al minerilor care au ieșit, nu o dată pentru a protesta, a celor de la Sighetul Marmației și de pe toate văile Maramureșului, care, sperăm, petrec un Crăciun fericit. Acolo se cântau colinde, aș vrea să spun, și pe vremea lui Ceaușescu, în ciuda interdicției.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Victor Moroșan, cum îl arată numele, este originar cu părinții de prin părțile Maramureșului și el nu poate uita.
Și Emil Hurezeanu a avut azi dimineață o convorbire telefonică mai mult decât interesantă direct cu România și nici aceasta nu a fost, cum spunem noi în limbaj profesional, „editată” sau la București spuneam „fonotecată”. Este cu toate micile impedimente ale unei convorbiri care se face în direct. Emil Hurezeanu a stat de vorbă cu domnul Romeo Catarin din Câmpia Turzii. Să-l mai ascultăm o dată.
Radioascultător: Alo. Sunt doctorul Catarin Romeo, medic veterinar din Câmpia Turzii. Vorbesc de la numărul de telefon cu prefix 95367401. Fost deținut politic și coleg de suferință în închisorile comuniste alături de Ștefan Cristian Pisoțchi timp de ani de zile. Vă fac niște comunicări, mesaje pe care le consider necesare și imperioase totodată:
Unu. Programul platforma Frontului Salvării Naționale a României Libere pune clar și fără echivoc, citez: „Dizolvarea tuturor structurilor politice a fostului regim”. Dar suntem stupefiați, intrigați, consternați și îngrijorați deoarece în multe localități ale României libere, în nou constituitele Consilii a Salvării Naționale s-au infiltrat elemente pe care, până în data de 22 decembrie, ziua eliberării noastre, erau slugi supuse și fidele odiosului asasin și a întregului său clan. Desigur, unii dintre ei își fac și o sumară autocritică. Ați vorbit despre un „vid de putere”. S-a adeverit întocmai, chiar și mai devreme decât ne așteptam. Avem nevoie stringentă de ajutorul exilului românesc - acum, aici și nu mâine. Scriitorul William Totok vă poate confirma afirmația mea din discuțiile telefonice avute cu cetățenii din Timișoara.
Doi. Bravul, admirabilul și eroicul nostru tineret a smuls cu furie îndreptățită stemele comuniste de pe steagurile tricolore cu care au luptat. Mircea Dinescu a fost primul care, după ocuparea televiziunii române, a strigat car și răspicat, citez: „Nu! Comunism - nu!” O tânără fată din Târgu Jiu a declara clar, citez: „Ne-am săturat de comunism. Nu vrem nici comunism „cu față umană” și cu niciun fel de față” (…) În rest, tăcere și aluzii vagi, dar nu, dimpotrivă, apar persoane și declarații ce îmi greață și dezgust, știind și cunoscând că până ieri au fost anticriștii poporului român și acum vor și insistă fără pic de rușine să devină „îngeri”, asigurându-ne de tot devotamentul și afecțiunea lor, vrând, zic ei, să ne fie de folos. Mulțumim, n-avem nevoie. Primit să-și schimbe felul de a gândi și nu vor să recepționeze cadoul făcut așa de evident de Victor Rebenciuc, clar și fără echivoc, un sul de hârtie igienică, pentru a nu ne mai murdări și acuma auzul cu cuvintele lor.
Glasul Doinei Cornea - nu l-am auzit până acuma la televiziunea română. Îl așteptăm cu mare și sfioasă nerăbdare îndreptățită. Despre Dan Petrescu niciun cuvânt și nu știm de ce. Mircea Dinescu - nu ne-a vorbit. Îl așteptăm. Poate, încercați dumneavoastră, slujbași ai adevărului și ai valorilor morale, să clarificați și să analizați, să trageți concluziile ce se impun.
Enumer câteva păreri personale. Programul Frontului Salvării Naționale trebuie să mai cuprindă un punct, și anume:
1. Libertatea totală a religiei și introducerea ei în programul de învățământ.
2. Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa să revină pe pământul natal, purificând biserica de cei ce nu au fost „păstorii oilor”.
3. Securiștii teroriști (punct de vedere personal) nu vor putea fi ușor învinși decât de luptători cu aceeași pregătire și tehnică de luptă. Frontul Salvării Naționale ar putea accepta propuneri generoase făcute de Franța. În lupta lor disperată sunt încă ajutați de vechea clică a odiosului criminal.
4. Guvernele democratice a țărilor unde avem ambasade ar putea și trebuie să ia măsuri pentru a nu scăpa personalul acestora, ei sunt exponenți ai unui fost regim terorist și în lupta contra terorismului trebuie să întreprindă măsuri severe. Toate organizațiile democratice din exil trebuie să vină în țară și nu numai ele. Timpul de patru luni până la alegeri este extrem de scurt după 43 de ani de teroare comunistă.
Țin în mod deosebit să vă mulțumesc dumneavoastră, tutor colaboratorilor postului de radio Europa Liberă, în numele tuturor oamenilor de bine, pentru prestigioasa dumneavoastră activitate, pusă slujba adevărului, libertății și păcii pe pământ. Vă doresc sărbători fericite!
Felicit pe Ștefan Cristian Pisoțchi cu ocazia zilei de ieri, eu de ieri am dat această comandă, cu ocazia Sfântului Ștefan. Al doilea lucru. Vă rog foarte mult, rețineți adresa și numărul meu și cer să mi se trimită, prin ajutor, în limita posibilului, mașini de scris și multiplicat, microfoane care să se poată vorbi mulțimii. Știu că dumneavoastră ați făcut niște apeluri în care cereați niște adrese pentru mașini de multiplicat. Alo.
- Bine, am înțeles.
- Mulțumesc mult!
- Și eu vă mulțumesc. Vă salut!
- Și mă puteți suna la acest număr. Tot respectul.
- La revedere.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Numărul de telefon al domnului Romeo Catarin din Câmpia Turzii, pe care îl îmbrățișăm încă o dată, este: 95367401.
Revin puțin la primele reacții de la Radio București, după anunțarea și executarea sentinței. O ascultătoare din Călineștii Maramureșului a avut doar atât: „Să nu-l primească pământul românesc”. După care Radio București a spus: „Blestemul ascultătoarei de a nu-l primi pământul românesc este un gând al strămoșilor noștri, care au ținut și țin la acest pământ ca la lumina ochilor. Nu o dată ne-a fost dat să auzim în Transilvania, în Maramureș, în alte părți ale scumpei noastre Românii, cu adevărat libere din ziua de 22 decembrie, că pământul este cartea dintâi a neamului și nu poate să primească o asemenea creatură, care nu a vrut decât rău acestui popor, pe care l-a înfometat, pe care l-a umilit. Priveai în ochii copiilor flămânzi, în ochii copiilor bolnavi de inaniție și te întrebai pentru ce toate acestea? La această întrebare a răspuns poporul român - într-o clipă, dictatura ceaușistă a fost înlăturată. Am învins. Am învins. Am învins. Sunt clipe pe care niciun român nu le va uita.”
Nicolae Stroescu-Stînișoară, când și cum vom putea uita coșmarul pe care 23 de milioane de români l-au trăit vreme de aproape un sfert de secol?
Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Cred că e foarte greu să putem uita și să poată uita... În această privință există o comunitate de destin între românii care se află pe teritoriul țării și cei care se află în afara lui, numai că viața își cere drepturile ei și toate eforturile vor trebui depuse pentru ca acel coșmar care ne va urmări în timpul nopții să fie înlăturat pas cu pas în timpul zilei. Eforturile au început - nu vorbesc acum de lupta dusă cu arma în mână - pentru înlăturarea trecutului apăsător, care, în ultimul moment, și-a arătat fața criminală la cea mai mare intensitate. Uitarea nici n-ar fi bine să vină prea repede și în privința aceasta aș zice că, dimpotrivă, ar trebui aduse la suprafață amintirile întregi ale epocii comunismului, nu numai ale epocii lui Nicolae Ceaușescu.
Să nu uităm de toți martirii neamului, de victimele nenumărate din toate categoriile sociale, de la instaurarea comunismului încoace, există în sertarele scriitorilor, dar și ale unora care nu erau scriitori - învățători, preoți de țară - există tot felul de amintiri, în afară de cele nescrise, care, probabil, dacă s-ar mai fi prelungit mult regimul lui Ceaușescu, ar fi putut să se piardă. Lăsând la o parte arhivele Securității, care sunt cronica cea mai realistă și cea mai importantă a urgiei care domnit peste poporul nostru. Toate acestea reprezintă memoria neamului și fără memorie nu există nici pe plan individual posibilitatea de a avea o personalitate și nici pe plan social posibilitatea de a se acționa în mod consecvent, posibilitatea de a se coordona acțiunea de reconstrucție intre generațiile care au fost și generațiile care acum împing țara spre viitor. Deci, între uitare și acțiune, între amintire și acțiune - trebuie găsită cumpăna cea bună. Nu trebuie să ne lăsam copleșiți de amintirile trecutului, dar să nu uităm în niciun caz trecutul în momentul în care ne încărcăm și din această amintire dureroasă, ne încărcam de energie pentru a face ca România s reintre pe un făgaș pe care l-a dorit tot timpul.
Nu se pune problema că sub regimul Ceaușescu românii s-ar fi despărți de Europa. S-a despărțit de Europa clica de la conducere și instrumentele ei criminale. Românii n-au încetat niciodată de a simți la unison cu Europa, cu lumea civilizată, cu lumea creștină, cu valorile pe are de atâtea ori au știu să le apere sub formă mai modestă, câteodată cu înfrângeri... Nu vrem să ascundem nici marile abdicări, nici marile pasivități, pentru că nu totul i se datorează numai lui Ceaușescu. E vorba de cercuri mai largi care, prin tăcerea lor, prin incapacitatea de a spune „nu”, prin lipsa de demnitate, au făcut ca acest fenomen monstruos să se poată perpetua așa de mult timp la noi în țară.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): E vorba de un sistem care trebuie condamnat mai mult chiar decât instrumentele acestui sistem. E vorba de un sistem care a creat sau a propulsat în fruntea unui popor, în fruntea unei țări, cu forța, astfel de specimene, care țin, mai degrabă, de criminalitate decât de umanitate. Cred însă că avem nevoie de o bună memorie, pentru că o bună memorie este garanția vigilenței, a faptului că astfel de lucruri nu trebuie și să nu se poată repeta. Cred în această cauză. Am citit și am auzit știri, printre care, se propune tipărirea de cărți pentru copii și de manuale școlare, prin folosirea hârtiei cărților lui Ceaușescu care să fie date la retopit și folosite ca atare. E bine. Fără doar și poate Ceaușescu e bine. Și sunt multe de „retopit” în România și de refăcut în România.
Cred însă că trebuie să fim atenți la ce va veni de acum încolo ca să nu se mai repete ce s-a întâmplat. Și pentru asta ar trebui să avem un muzeu uriaș în care s adunăm toate mârșăviile acestei epoci, să le conservăm bine în spirt dezinfectant, după vitrine bine pecetluite, dar să nu le aruncăm, pentru că astfel, în puțină vreme, vom uita! Poate că acea oribilă clădire care este Casa Republicii și care spuzește fruntea capitalei României - și nu știm cum se va termina acest lucru - poate că acea oribilă clădire trebuie transformată într-un muzeu al ororilor ceaușismului. Nimic să nu se piardă din ce-am văzut, din ce-am trăit, din ce ne-a fost dat să citim și să vedem! Să fie totul acolo, bine inventariat, bine repertoriat, pentru ca și generațiile care vor veni după noi să rămână vigilente și să curme orice tentativă ca un singur personaj, ca un singur om, să poată pune mâna pe putere într-o asemenea măsură încât să-și permită să batjocorească la nesfârșit 23 de milioane de români - o țară întreagă, în mijlocul unui continent care a fost leagănul civilizației planetei noastre.
Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): După câte văd, te gândești la un fel de „mausoleu al rușinii” și al abjecției.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Exact.
Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): El voise să-l ridice ca un fel de Palat al Marelui Mogul al României. Să fie Mare Palat, dar să fie Palatul Rușinii al Abjecției și a Ceea Ce Nu Trebuie Să Se Repete.
Pe de altă parte, există pericolul unei anumite continuări, sub forme mai benigne, a conformismului de gândire, a uniformității exprimării și formulării lor. Nu vrem să ne facem critici și judecători, când nici n-a început bine „renașterea”, însă sunt singur că în această chestiune suntem de acord cu alții din țară, care și ei sunt îngrijorați că sunt alte forme - nu sub forma dură, nu sub forma sângeroasă, nu sub forma dictatorială - sunt anumite șabloane, anumită obișnuință de a recurge cu toții la aceleași formulări, pot fi tot atât de nocive pentru o adevărată renaștere ca și formele celelalte, care, cel puțin, aveau avantajul că nimeni nu le-a accepta. Pe cânt cestelalte o anumită uniformitate de gândire sub semnul libertății - care încă nu s-a consolidat, care încă nu s-a structurat, nu s-a organizat, n-au fost alegeri liberi, nu s-au creat partide, pluralismul este în stare născândă - ar putea ca o anumită monotonie a gândirii, o anumită lipsă de independență în a acționa, în a gândi, în a te exprima, o anumită tendință de a reacționa la ce a fost cu aceeași monotonie - acest este un pericol care cred că trebuie să ne gândim la el.
Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Sunt clișee care cu timpul vor fi epurate din gândirea noastră, din viața noastră, din mintea noastră. E, desigur, foarte greu, dar a ți văzut cât de multe lucruri s-au întâmplat într-o săptămână și cât de multe lucruri și-au amintit românii brusc, dacă nu altceva, măcar de cum vorbesc crainicii de la radio București, care vorbesc ca și noi, liber.
+++++
Europa Liberă (Mircea Carp): Aici e din nou Mircea Carp, împreună cu Doina Alexandru, Tiberiu Stoian și Sorin Cunea.
În momentul ăsta, la fel ca și, probabil, mulți dintre dumneavoastră, urmărim și noi, după radio București, felul cum s-a desfășurat procesul celor doi Ceaușești. Vă invităm să ascultați măcar o parte din această transmisie a Radio București, în speranța că veți descifra din felul cum se desfășoară procesul.
Reluare transmisiunii Radio București:
NICOLAE CEAUȘESCU: Eu răspund la orice întrebare numai în fața Marii Adunări Naționale și a reprezentanților clasei muncitoare.
JUDECĂTOR: Ca și până acum?
NICOLAE CEAUȘESCU: Răspund la orice întrebare în fața Marii Adunări Naționale și a reprezentanților clasei muncitoare. (...)
NICOLAE CEAUȘESCU: Refuz să răspund la orice fel de întrebare pusă de tribunal. Nu recunosc decât clasa muncitoare și Marea Adunare Națională.
JUDECĂTOR: Asta am mai auzit-o de atâtea ori încât știe întreaga lume. Ştie întreaga lume ce-ai făcut dumneata.
NICOLAE CEAUȘESCU: În fața loviturii de stat nu răspund! Celor care au chemat armatele străine în țară - nu răspund!
JUDECĂTOR: Marea Adunare Națională de care vorbești dumneata a fost dizolvată, destituită.
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu o poate nimeni dizolva!
JUDECĂTOR: Prin voința nestrămutată a poporului avem alt organ al puterii, este Consiliul Frontului Salvării Naționale, legal constituit și recunoscut pe plan mondial.
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu recunosc pe nimeni și de aceea poporul luptă în țară până la eliminarea acestei bande de trădători de țară, care sunt în legătură cu străinătatea, au organizat lovitura de stat!
JUDECĂTOR: Ei nu recunosc noul organ al puterii de stat, legal constituit, și nici organele care au uzurpat, în ghilimele, puterea, de aceea a poporul face dezordine astăzi în țară și luptă. Pentru cine luptă poporul? Luptă împotriva lui!
NICOLAE CEAUȘESCU: Pentru existența sa, pentru independență și suveranitate, pentru integritatea României.
JUDECĂTOR: Uzurparea puterii a fost făcută cu ajutorul agenturilor străine, așa a spus inculpatul!
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu este adevărat, voi spune public ori de câte ori, dar nu recunosc aceasta ca o declarație.
JUDECĂTOR: În primul rând, spune-ne-o nouă, după aceea, vedem.
NICOLAE CEAUȘESCU: Ca simpli cetățeni, cu speranța că veți spune adevărul și nu veți lucra pentru nimicirea României.
JUDECĂTOR: Cine?
AVOCAT NICOLAE TEODORESCU:Pentru ca să putem rezolva o problemă de drept, pe care o supunem noi discuției, când ne veți acorda cuvântul, vă rog să binevoiți să întrebați pe inculpatul Ceaușescu Nicolae, dacă are cunoștință de faptul că a fost destituit din funcția sa de președinte al României.
JUDECĂTOR: Ai aflat de acest lucru?
AVOCAT NICOLAE TEODORESCU: Și a inculpatei Elena Ceaușescu, dacă știe că a fost destituită din funcțiunile de stat pe care le deținea? Și încă următoarea întrebare: dacă mai are cunoștință că Guvernul a fost demis în integritatea sa, și că toți care făceau parte din Guvern, inclusiv inculpata Ceaușescu Elena, nu mai are această calitate, pentru ca să putem rezolva problema de drept în care prezența refuzului nejustificat al acestora, de a răspunde întrebărilor puse de către tribunalul militar, ne vedem obligați ca să lămurim noi, ca și dumnealor să înțeleagă, care este legalitatea în ce privește posibilitatea de judecare sau de ne-judecare a acestora. Vă rog să-l întrebați dacă are cunoștință de acestea!
JUDECĂTOR: Ai auzit, inculpat, că ai cunoștință că ai fost destituit din funcția care o dețineai, că (...) organe au fost desființate?
NICOLAE CEAUȘESCU: Sunt președintele României și comandantul suprem al Armatei! Ca simpli cetățeni, ca simpli cetățeni!
AVOCAT NICOLAE TEODORESCU: Dar nu asta v-am întrebat, eu altceva am întrebat: dacă aveți cunoștință că vi s-au ridicat aceste funcțiuni ca să putem discuta legalitatea în ce privește susținerile pe care le faceți dumneavoastră, că nu vă poate judeca decât Marea Adunare Națională.
NICOLAE CEAUȘESCU: În primul rând, nu vă recunosc nicio calitate! Ca simpli cetățeni, ca simpli cetățeni...
AVOCAT NICOLAE TEODORESCU: Cum doriți dumneavoastră.
NICOLAE CEAUȘESCU: Ca simpli cetățeni...
JUDECĂTOR: Noi - simpli cetățeni, dumneata - simplu președinte? Dumneata ce ești?
NICOLAE CEAUȘESCU: Sunt președintele Republicii Socialiste România, Comandatul Suprem al Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România.
JUDECĂTOR: Vă rog să consemnați: nu recunosc noile organe legal constituite.
NICOLAE CEAUȘESCU: Răspund în fața Marii Adunări Naționale și a poporului, nu a celor care au organizat lovitura de stat cu concursul agenturilor străine.
JUDECĂTOR: ...plătite de Ceaușescu.
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu. Nu! E nonsens!
JUDECĂTOR: Vă rog, vă rog să... Nu recunosc noile organe legal constituite ale țării (...)
JUDECĂTOR: De ce, inculpat, ai luat măsura aceasta ca să umilești poporul, să-l terfelești, să-l aduci în halul de umilință în care l-ai adus, de ce ai exportat produsele astea pe care le munceau țăranii? Și veneau țăranii de la Caracal, din toată țara, la București să cumpere pâine... cei care produceau pâinea, cei care te duceai dumneata și le dădeai indicații. De ce ai făcut aceasta, de ce ai înfometat acest popor?
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu vă răspund la întrebare. Voi spune... vă spun ca simpli cetățeni și voi arăta și în Marea Adunare Națională, că, pentru prima dată, cooperatorii au primit câte 200 de kg de grâu pe persoană - nu pe familie! - și mai aveau dreptul încă să mai primească.
JUDECĂTOR: Primeau, primeau...
NICOLAE CEAUȘESCU: E o minciună și un fals. Vă spun, ca să vă gândiți bine, este o minciună în fals, și arată acuma câtă lipsă de patriotism și ce trădare s-a comis în țara asta.
JUDECĂTOR: „Dimpotrivă, am luat măsuri să se dea câte 200 kg la țărani”. Și atunci de ce veneau țăranii (...), de ce veneau să ia pâine de la București?
NICOLAE CEAUȘESCU: Pardon! (...)
JUDECĂTOR: „Avem programe minunate”, probabil că de programul ăsta era vorba, una să scrii pe hârtie și una să se facă în realitate? Așa ai vorbit și despre sistematizarea localităților, care, de fapt, a însemnat distrugerea țărănimii române, a plaiului nostru strămoșesc. Te-ai gândit vreodată la asta? Ca cetățean?
NICOLAE CEAUȘESCU: Ca cetățean... Niciodată în satele românești nu s-a realizat o asemenea dezvoltare. Și nu de distrugerea satelor românești, ci dimpotrivă, de consolidarea.. de a le asigura producția...
JUDECĂTOR: Nu am intenționat să discut o seamă de motive.
NICOLAE CEAUȘESCU: Vă spun ca simplu cetățean. De a se întări și construi spitale, medici, școli, tot ce este necesar pentru o viață demnă și care nu s-a făcut în nicio țară din lume. Ca simpli cetățeni vă spun acest lucru.
JUDECĂTOR: Ultima întrebare inculpat! Vorbeai de egalitate și că toți suntem egali, că fiecare trebuie să primească după munca lui. Am văzut la televizor vila fiicei dumitale. Avea un cântar de aur pe care își cântărea carnea adusă din străinătate. Carnea asta de aici, de-a noastră, nu era bună.
ELENA CEAUȘESCU: Extraordinar, extraordinar, de unde scoateți atâtea scorneli? Stă într-un apartament, ca fiecare cetățean.
JUDECĂTOR: Era vila bunicilor.
ELENA CEAUȘESCU: Care vilă? N-are nimeni! (...)
JUDECĂTOR: Cântar care cântărea carnea?
ELENA CEAUȘESCU: N-am avut!
(...)
JUDECĂTOR: Pentru copii dădeai 10 lei pentru Revelion, ca să-și cumpere bomboane, așa ai înțeles dumneata ca să ajuți copiii, familiile cu copii.
ELENA CEAUȘESCU: Ce vorbești dumneata?
PROCUROR DAN VOINEA: Domnule Președinte, am o întrebare: să ne spună inculpatul Ceaușescu Nicolae, contul din Elveția...
ELENA CEAUȘESCU: Ce cont? Dovadă!
JUDECĂTOR: Dovadă? O să se aducă și dovada!
ELENA CEAUȘESCU: Da?
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu există niciun cont al nimănui și ceea ce spuneți arată cât de fals și de provocator... sunt cei care au făcut lovitura de stat.
AVOCAT CONSTANTIN LUCESCU: Vă rugăm să întrebați inculpatul dacă nu a deschis vreun cont și nu există pe numele domniei sale și, poate, nu a existat, dar dacă totuși contul există pe numele domniei sale, este de acord să declară că îi lasă să vină în țară pentru statul român, acești bani în Banca Națională?
NICOLAE CEAUȘESCU: Vom discuta în Marea Adunare Națională.
AVOCAT CONSTANTIN LUCESCU: Acum să ne spună dacă acești bani pot fi remiși statului român? (...)
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu am depus eu și nu am dat nimănui... dar nu răspund nimănui... e o provocare ordinară!
JUDECĂTOR: Semnați declarați?
ELENA CEAUȘESCU: Nu!
JUDECĂTOR: Semnezi declarația, inculpat?
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu am dat nici o declarație. V-am spus ca simpli cetățeni, ca să cunoașteți realitatea.
JUDECĂTOR: Refuză să semneze declarația. De altfel, inculpatul a refuzat să recunoască și legalitatea tribunalului în care a fost azi judecat.
NICOLAE CEAUȘESCU: Și a acestui așa-zis Consiliu de Salvare Națională.
JUDECĂTOR: Deci ai aflat de existența acestui consiliu.
ELENA CEAUȘESCU: Păi, ne-ați spus, ne-ați spus aici (...)
JUDECĂTOR: Este organ al puterii legal constituite în stat.
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu se poate constitui un organ legal decât de puterea de stat, de Marea Adunare Națională. Cei care, prin lovitura de stat, prin trădare au uzurpat puterea, cum s-au întâmplat sute și sute de ani în istoria României, au sfârșit prin a răspunde în fața poporului.
JUDECĂTOR: Dumneata, poate, ești mai cooperantă cu tribunalul. Femeile sunt întotdeauna mai înțelegătoare, mai raționale. Poate, și-a pierdut cumpătul inculpatul Ceaușescu. Dumneata, care ai fost prima colaboratoare, Cabinetul 2, dumneata ai cunoscut de genocidul de la Timișoara?
ELENA CEAUȘESCU: Nu! Ce genocid? Nici nu vorbesc...
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu vorbi nimic.
JUDECĂTOR: Nu ai nici o legătură nici dumneata cu acest genocid? Sau dumneata erai întotdeauna preocupată de știință! De polimeri! Cine ți-a publicat lucrările în străinătate?
NICOLAE CEAUȘESCU: Sunt cu zecile lucrările publicate în străinătate (...)
JUDECĂTOR: Cine le scria? Aha, taci din gură?
ELENA CEAUȘESCU: Ce să-i spun? Dacă ei poate să spună așa ceva? (...)
JUDECĂTOR: Dumneata, în calitate de vice prim-ministru, prim vice prim-ministru... un organ al puterii, al administraţiei de stat, trebuia să fii la curent că doar hotărâri colective, pentru că aşa prevedeau condiţiile și prevederile constituţiei... Cine a dat dispoziţiile să se tragă în mulţimea la Timişoara?
ELENA CEAUȘESCU: Nu răspund la nicio întrebare, de la început şi până la capăt.. Gata.
JUDECĂTOR: Nu răspund la întrebarea (...)
NICOLAE CEAUȘESCU: Pentru cunoștința dumneavoastră, care sunteți ofițeri, pot eu răspunde la întrebare. Ordinul de a trage nu-l dă guvernul.
JUDECĂTOR: Dar la București, în tinerii care au murit, cine a tras? Tinerii peste care au trecut tanchetele Securității (...)
ELENA CEAUȘESCU: Teroriștii, se spunea aici, vorbeau oamenii că sunt ai Securității.
JUDECĂTOR: Teroriștii sunt ai Securității?
ELENA CEAUȘESCU: (intervine neclar)
AVOCAT CONSTANTIN LUCESCU: Securitatea nu era a Comandantului Suprem?
JUDECĂTOR: Deci se vorbea pe aici că teroriștii sunt ai Securității!
CEAUȘESCU, AMBII: Răspund, nu. (...)
NICOLAE CEAUȘESCU: În primul rând, vreau să vă lămuresc pe dumneavoastră ca cetățeni.
JUDECĂTOR: Cu dumneata am terminat. Spune în ce împrejurări a murit generalul Milea? A fost împușcat, de ce și de cine?
NICOLAE CEAUȘESCU: Întrebați medicul.
ELENA CEAUȘESCU: Întrebați medicul. Întrebați oamenii. Nu mă întrebați (...)
PROCUROR DAN VOINEA: Dacă îmi permiteți, să pun întrebarea altfel: de ce l-a destituit pe generalul Milea? Și l-a făcut trădător?
JUDECĂTOR: Am auzit comunicatul care l-ai spus, prin care ai instituit starea de asediu, că „generalul Milea, trădător, s-a sinucis pentru a scăpa de răspundere, de pedeapsa dreaptă pe care o aștepta ca trădător”.
NICOLAE CEAUȘESCU: Pentru lămurirea dumneavoastră, trădătorul Milea...
JUDECĂTOR: De ce nu l-ați judecat dacă era trădător?
NICOLAE CEAUȘESCU: Pentru că atunci am constat acest lucru, chiar în ziua respectivă. Și a plecat ca să aplice măsuri - vă spun asta pentru judecata dumneavoastră -, dintr-un grup întreg și au venit ofițerii, care erau cu el, și ne-au anunțat că s-a împușcat. Și de abia după aceea am constatat că n-a aplicat ordinele stabilite, ca unitățile militare să-și facă datoria.
JUDECĂTOR: Dumneata întotdeauna ai vorbit mai mult decât colaboratoarea apropiată a dumitale, totdeauna ai fost în față, dar întotdeauna ai avut-o în dreapta dumitale. Și ea cunoaște tot atâtea lucruri importante, dar ar fi bine să fie relatate în fața tribunalului, să cooperăm, să vorbim civilizat ca niște intelectuali - cum vă pretindeați amândoi, membrii ai Academiei -, să ne spuneți cu ce bani se plăteau publicațiile, atât ale inculpatului Ceaușescu Nicolae, operele alese (!), cât și cărțile de știință ale academicianului Elena Ceaușescu. Așa-zisul „academician”.
ELENA CEAUȘESCU: Așa-zisul... Ne-ai luat și titlurile...
JUDECĂTOR: Nu le-am luat eu.
ELENA CEAUȘESCU: He-he... păi, sigur!
JUDECĂTOR: Refuză să răspund la întrebările puse de tribunal.
PROCUROR DAN VOINEA: (...) Inculpatul spunea că generalul Milea nu a respectat ordinele primite. Care sunt aceste ordine? Ce n-a respectat, ce n-a respectat?
NICOLAE CEAUȘESCU: Voi spune în Marea Adunare Națională ce ordine n-a respectat, în București, și de ce a trădat.
JUDECĂTOR: Aveți de pus întrebări?
AVOCAT NICOLAE TEODORESCU:Vă rog să întrebați pe inculpata Elena Ceaușescu dacă a fost sau este bolnavă psihic?
ELENA CEAUȘESCU: Ce este?!
AVOCAT NICOLAE TEODORESCU:Dacă a fost sau este bolnava psihic. Și vă rog să consemnați răspunsul.
JUDECĂTOR: Dumneata ai suferit de vreo boală psihică? Sau suferi acum?
ELENA CEAUȘESCU: Ce provocare ordinară!...
AVOCAT NICOLAE TEODORESCU: Nici o provocare, este în favoarea dumneavoastră, că dacă sunteți iresponsabili, atunci e o apărare, dacă nu, e altă apărare.
ELENA CEAUȘESCU: E o provocare, se poate să spui așa ceva?!
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu ți-am recunoscut dreptul...
JUDECĂTOR: Noi am înțeles din această dezbatere, pentru că dumneavoastră obișnuiți să nu aveți niciodată un dialog cu poporul și să poarte numai dânsul un monolog și după aceea să-l aplaude ca în ritualurile africane, să bată lumea din palme, așa, nici astăzi... V-ați comportat în continuare la fel. Nu v-ați schimbat, nu ați tras niciun fel de învățăminte. Ca niște megalomani. Mai sunt de pus întrebări? Probe în apărare aveți? Nu.
AVOCAȚII: Mai facem o ultimă încercare. Vă rog, procedura ne permite acest lucru. Vă rog să consemnați, că refuză. Dacă refuză, este treaba lor (...)
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu recunosc nici apărarea.
JUDECĂTOR: Vă rog, și consemnați în caietul dumneavoastră de grefier, că refuză colaborarea cu apărătorii, și că nu au probe.
ELENA CEAUȘESCU: Adevăratul tribunal este Marea Adunare Națională.
JUDECĂTOR: Vrei sa semnezi declarația?
ELENA CEAUȘESCU: Nu, nicio declarație. Am muncit și am luptat pentru popor de la 14 ani (...) Și poporul e poporul nostru - nu trădăm noi poporul!
JUDECĂTOR: Vă rog, tovarășe procuror să rețineți, tribunalul consideră cercetarea judecătorească a procesului terminată și vă dau cuvântul la dezbateri, să susțineți acuzarea.
PROCUROR DAN VOINEA: Domnule președinte, având în vedere atrocitățile săvârșite de Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena, noi considerăm că acești doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de articolele 162, 163, 165 și 357 din Codul Penal, articole în baza cărora solicităm condamnarea celor doi inculpați la pedeapsa cu moartea. Totodată, solicităm confiscarea totală a averii soților Ceaușescu.
JUDECĂTOR: Aveți cuvântul în apărare.
AVOCAT NICOLAE TEODORESCU: Înainte de a discuta problemele de drept, care se ivesc din ceea ce susțin inculpații, cărora le acordăm asistență chiar față de poziția obstrucționistă a acestora, eu voiesc să vă înfățișez faptul că noi înțelegem ca avocați să apărăm indiferent pe cine ar fi și indiferent de faptele pe care le-a săvârșit, dar în limita dispozițiilor legale, a faptelor de care luăm cunoștință prin rechizitoriu, a probelor care ni s-au fost căutate de către reprezentanții legali și (...) poziția absolut obstrucționistă a celor cărora le-am făcut cinstea de a le acorda această deplasare în locul acesta. Ca să-i apărăm. Înțelegem totuși, ca și ei să înțeleagă, pentru dumneavoastră... n-am nevoie să facă asemenea lămuriri, căci numai un președinte în funcțiune poate cere pentru o faptă pe care ar săvârși-o să fie supus discuțiunii organului legislativ.
Frontul Salvării Naționale s-a constituit și Consiliul, care este constituit, a luat măsura de demitere a guvernului și de demitere din funcția de președinte al republicii a lui Ceaușescu Nicolae, acesta este supus dispozițiilor legale ca orice cetățean din aceasta țară. Deci din acest punct de vedere, noi constatăm - și vă rog să consemnați în procesul verbal al ședinței acest fapt - că am constatat că sunt îndeplinite toate formele procedurale prevăzute de lege pentru trimiterea în judecată și judecarea celor care au compărut în calitate de inculpat.
Deci, este o greșeală pe care o săvârșesc cei doi inculpați, nu a faptului recunoașterii sau nerecunoașterii, pentru că aceasta, recunoaștere sau nerecunoașterea, dacă este dezmințită de probe nu face două parale. Și dumnealor au socotit, deși eu am venit să le acord, să le fac cinstea de a-i apăra. Ei se mențin în aceeași poziție pe care au avut-o dintr-un început, zicând că este un act de provocare dacă i-am întrebat dacă sunt bolnavi psihic sau nu, pentru că una e impunitatea prevăzuta de lege, adică aceea în care ești bolnav și poți fi supus unei expertize psihiatrice, și atunci ești iresponsabil, mare diferență fiind față de situațiunea în care te comporți ca un iresponsabil, dar ești responsabil. Și, spre regretul meu, care sunt avocat, nici procuror, nici membru al tribunalului militar, trebuie să constat - și o spun cu toată certitudinea - că inculpații cărora noi le acordăm asistență, chiar în dauna voinței sale, pentru că așa glăsuiește legea care nu s-a respectat până acum - și dumnealor, amândoi o știu, faptul acesta - eu vă spun că dumnealor au acționat ca iresponsabili, dar cu deplin discernământ în tot ceea ce au făcut.
Ei sunt trimiși în judecată pentru patru fapte. Eu înțeleg să extind în vreun mod ceea ce a zis rechizitoriul procuraturii și anume pentru faptele prevăzute de articolele 162, 163 și 165 și 357 din Codul Penal și constat, în baza probelor care au fost depuse la dispoziție, că aceștia se fac vinovați de aceste fapte. Rugămintea noastră, a apărării, este însă una singură: ca dumneavoastră să luați o hotărâre care să nu aibă caracterul de vendetă; să nu aibă caracterul de răzbunare; să fie și să o înțeleagă până în ultima lor clipă, ei și alții care vor mai compare în fața judecății, că poporul acesta, printr-un tribunal legal constituit - că dacă nu ar fi fost legal constituit, noi suntem primii care am fi venit să spunem e nelegală constituită o instanță judecătorească - să știe și cei doi inculpați, cărora trebuie să le acordăm apărarea pe care nu o voiesc. Dar noi trebuie să-i apărăm, pentru că așa glăsuiește Constituția pe care fac vorbire, fără să știe ce spune în ea. Încălcarea fosta a acesteia și-i apăr pentru că așa trebuie, dar și să se lămurească pentru totdeauna, pentru clipele cât vor mai avea până la sfârșitul vieții lor, că tribunalul acesta militar a fost și este legal constituit și că ei nu au calitatea decât de inculpați, iar nu calitățile de stat pe care le-au avut până în momentul în care li s-a ridicat aceste funcțiuni de către organul care este constituit legal în această țară.
JUDECĂTOR: Cu privire la faptele lor?
AVOCAT NICOLAE TEODORESCU:În ce privește fapte prevăzute de 162 și anume aceea de subminare a puterii de stat, în probele care le-au fost culese și ni s-au pus și nouă la dispoziție, nu pot face niciun fel de obiecțiune, socotind că aceștia, într-adevăr, se fac vinovați de săvârșirea acestei fapte. În ce privește fapte prevăzute de 163 din Codul Penal, actele de diversiune...
Europa Liberă (Mircea Carp): Ceea ce auziți în acest moment sau ați a auzit până acuma a fost, după Radio București,aspecte procesului împotriva lui Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena. Dacă am lăsat atâta timp din emisiunea noastră, aproape jumătate de oră, dacă am rezervat această jumătate de oră retransmiterii după Radio București a fost pentru că am considerat că este vorba de un document istoric, care a trebuit să fie înregistrat și de postul nostru de radio. Desigur, dumneavoastră, unii l-ați ascultat la Radio București, alții veți avea prilejul, ca și noi, să-l mai ascultați. Suntem convinși că întregul procedeu judecătoresc va fi retransmis de mai multe ori și de Radio București.
Interesant a fost, de la început, de constatat că Ceaușescu Nicolae, și mai târziu Ceaușescu Elena, au refuzat întru totul să accepte competența Tribunalului Special - de a-i judeca. Ceaușescu Nicolae a spus-o nu o dată, ci de nenumărate ori, trecând până la urmă într-un act de isterie, că el nu recunoaște competența acestui tribunal, că nu va răspunde decât în fața clasei muncitoare și a Marii Adunări Naționale. Știm foarte bine că aceste două instituții, ca să spunem așa, au fost batjocorite de el de la început și până la sfârșit. După ce a menținut această afirmație, când i-a venit rândul Elenei Ceaușescu , și ea a făcut afirmații similare. Deși au spus tot timpul că refuză să răspundă la întrebările tribunalului special, au răspuns de foarte multe ori la întrebările care li s-au pus.
Europa Liberă (Sorin Cunea): Aș vrea să menționez o întrebare pusă de președintele tribunalului, adresându-se celor doi inculpați, acesta a întrebat: „Din ordinul cui s-a făcu genocidul de la Timișoara?” Bineînțeles, cei doi asasini, autorii acestui carnagiu au refuzat să răspundă. Știau bine că ordinul a venit din partea lor. În continuarea acestei întrebări, au mai fost întrebați: „Cine a angajat mercenari străini ca să tragă în poporul român?” Bineînțeles că nici la această întrebare, cei doi lași, cei doi trădători, cei doi criminali n-au avut curajul să răspundă.
Europa Liberă (Doina Alexandru): Într-adevăr, acest document istoric așteptat un sfert de veac de poporul român a sosit și desfășurarea acestui proces ne izbește prin poziția recalcitrantă a celor doi inculpați, care e în același timp și ipocrită. Ceaușescu și soția sa au pretins că slujesc clasa muncitoare de la 14 ani. Vocile lor sunau extrem de fals. Ei cereau tot timpul Marea Adunarea Națională, atunci li s-a răspuns că Marea Adunarea Națională a fost dizolvată. Și acum există un alt organ al puterii. Cei doi, în special, Ceaușescu , au insistat asupra ilegalității tribunalului. El a pretins că este o lovitură de stat, că bande de trădători de țară, instigați din străinătate, au dat o lovitură de stat.
Europa Liberă (Doina Alexandru): Li s-a reproșat genocidul: peste 60.000 de victime. Ei s-au prefăcut că nu știu despre ce este vorba. Cu o voce spartă, EC întreba: „Care genocid? Care genocid?”. Li s-a reproșat subminarea puterii de stat, prin organizarea de acțiuni armate contra poporului. Li s-a reproșat că s-a tras la București în primele rânduri ale demonstranților, atunci când demonstranții au huiduit - nu au recunoscut nici acest lucru.
Europa Liberă (Mircea Carp): N-au vrut să recunoască nimic, Doina. Cum prea bine am auzit cu toții. Ceaușescu a respins ca o minciună acuzațiile că ar fi înfometat poporul român și a venit chiar cu câteva din faimoasele lui declarații de câtă mâncare au românii...
Europa Liberă (Tiberiu Stoian): …pe cap de locuitor. Ceaușescu Elena și Ceaușescu Niculae au dat dovadă de același dispreț față de popor, de trufie, de nerușinare și, în același timp, de un tupeu monstruos. Asta, până la urmă.
Europa Liberă (Mircea Carp): Ei au dezmințit că au ordonat distrugerea de sate. Întrebat despre conturile la băncile elvețiene, Ceaușescu, EC de data asta, a răspuns și apoi strigat isteric: „Dovadă! Dovadă! Dovadă!” La fel, mi se pare, au spus și despre luxul în care trăiau, lux despre care procurorul a spus că depășește cu mult luxul ar fi trăit oricare rege.
Europa Liberă (Doina Alexandru): Le-a fost descris interiorul vilei fiicei lui Ceaușescu, Zoe, iar atunci mama a sărit în apărare, spunând: „Care vilă? E un simplu apartament!”
Europa Liberă (Sorin Cunea): „În ce împrejurări a murit generalul Milea?”- au fost întrebați cei doi. Au refuzat să răspundă si, când a reușit să articuleze câteva cuvinte, Ceaușescu Nicolae , geniul geniilor, a răspuns, citez textual: „A venit ofițerii care era cu el”.
Europa Liberă (Mircea Carp): Când s-a pus întrebarea dacă cei doi Ceaușești cunosc situați a din țară, EC a refuzat să răspundă.
Europa Liberă (Doina Alexandru): Au mai fost întrebați cu ce bani se plăteau publicațiile lui și ale ei - o întrebare care, de asemenea, a rămas fără răspuns. Au invocat din nou clasa muncitoare, din nou Marea Adunarea Națională și au pretins că Tribunalul este ilegal al.
Europa Liberă (Tiberiu Stoian): Și când au fost întrebați despre sărăcirea, pauperizarea și înfometarea țăranilor români, au răspuns cu aceeași nerușinare crasă, că „țăranii au primit câte 200 kg „de grâu”.
Europa Liberă (Mircea Carp): Cel puțin, cât am putut noi urmări fazele acestui proces, ei au preferat să nu răspundă la întrebări, justificându-și mereu această atitudine prin aceea că nu recunosc decât autoritatea Marii Adunări Naționale si, pe drept cuvânt, dacă ne aducem aminte de toate imaginile pe care le-am văzut la televiziune, o adunare națională...
Europa Liberă (Sorin Cunea): O „adunătură națională”!
Europa Liberă (Mircea Carp): ...o adunătură, care se ridica întotdeauna în picioare de la generali până la simplu reprezentanți, să zicem, ai maselor de jos, preoți, doctori și așa mai departe, aleși toți pe sprânceană, care nu făceau decât să aplaude și să scandeze numele lui Ceaușescu. Desigur că i-ar fi convenit să răspundă în fața unei astfel de adunări, adică să vină cu minciunile sale. Numai că Adunarea Națională aleasă pe sprânceană de soții Ceaușescu a fost dizolvată odată cu instalarea la putere a noului regim.
Europa Liberă (Sorin Cunea): Și în fața cărei clase voia să răspundă Ceaușescu ? Clasa muncitoare pe care a ținut-o ca sclavă, timp de un sfert de secol? Copii care mureau și nu erau înregistrați în registrele de stare civilă până când nu se dovedea că pot rămâne în viață, ca să nu se ridice cifra mortalității infantile. Care clasă muncitoare, în fața cărei clase muncitoare să răspundă?
Europa Liberă (Doina Alexandru): Răspunsurile la puținele întrebări la care ei au înțeles să răspundă au fost comentate cu foarte multă ironie, am auzit. Și, în aceleași timp, li s-a reproșat faptul că nu cooperează, că nu răspund la întrebări și s-a găsit chiar o explicație: faptul că ei sunt obișnuiți cu monologul și cu aplauzele... de rit african.
Europa Liberă (Mircea Carp): La un moment dat, s-a vorbit despre EC ca despre o academiciană care nici măcar nu știe să scrie si, dacă nu mă înșel...
Europa Liberă (Tiberiu Stoian):...și nici să citească!
Europa Liberă (Mircea Carp):...și nici să citească. Au fost puse și întrebări: „Cum s-au scris acele pe baza cărora ați fost admisă, până la urmă, în Academie?”
Fragment din Procesul Ceaușescu, transmis de Radio București și retransmis de Europa Liberă:
AVOCAT CONSTANTIN LUCESCU:: Domnule președinte, dacă îi mai dați cuvântul, în continuare considerăm că este o jignire adusă poporului român și actului de justiție româneasca.
JUDECĂTOR: Tribunalul se retrage pentru deliberare! (pauză)
Europa Liberă (Mircea Carp): Este o pauză și în retransmiterea de la radio București. De fapt...
Fragment din Procesul Ceaușescu, transmis de Radio București și retransmis de Radio Europa Liberă:
(...) Tribunalul, în numele legii și al poporului, deliberând în secret, condamnă, în unanimitate de voturi, pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii, pentru: „săvârșirea infracțiunilor de genocid”, prevăzute de art. 357, aliniatul 1, litera C, Cod Penal; „subminarea puterii de stat”, prevăzuta de art. 162, Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de art. 163, Cod Penal; „subminarea economiei naționale”, prevăzuta de art. 165, aliniatul 2, Cod Penal, pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 decembrie 1989.
AVOCATUL NICOLAE TEODORESCU: Vă rog să-mi îngăduiți să mai iau o dată legătură cu inculpații.
NICOLAE CEAUȘESCU: Nu recunosc nici un tribunal.
AVOCATUL NICOLAE TEODORESCU: Ne recunoscând tribunalul, nu exercită nici o cale de atac. În condițiile acestea, vă rog să constatați că o hotărâre definitivă.
Europa Liberă (Mircea Carp): Am impresia că s-a întrerupt și Radio B. Văd că transmite muzică. In orice caz, ultimele cuvinte ale lui Ceaușescu după ce s-a pronunțat sentința la condamnare la moarte a lui Ceaușescu Nicolae și a lui Ceaușescu Elena a fost că: „nu recunosc nimic!” În ce măsură au recunoscut sau nu au recunoscut n-are absolut nicio importanță. Cei doi Ceaușești au fost duși în fața, probabil, a plutonului de execuție. Nici până astăzi nu știm sau, mă rog, nici până în acest moment nu știm. Am văzut imagini la televiziune doar a cadavrului lui Ceaușescu mort... cadavrul lui Ceaușescu sigur că-i mort... Am văzut cadavrul lui Ceaușescu... La ora asta, dați-mi voie să spun și prosti. În orice caz, principalul este că am văzut la televiziune cadavrul lui Ceaușescu. Ce o să urmeze nu știm. Radio București informează acum pe ascultători tocmai că a terminat... Dați-ne voie din nou să trecem la Radio București.
Radio București, retransmis de Radio Europa Liberă:
CRAINIC, RADIO BUCUREȘTI: Consiliul provizoriu al Frontului salvării naţionale din România, pe baza reglementărilor legale în vigoare şi în compunerea potrivit Legii de organizare a instanţelor judecătoreşti. Sentinţa a fost pronunţată în urma judecării cauzei, la data de 25 decembrie 1989, aplicându-se inculpaţilor pedeapsa capitală. Având în vedere condiţiile în care a fost realizat, filmul are anumite scăderi tehnice. El are însă valoarea de document istoric. Acest film îl vom relua şi în emisiunile noastre de mâine. Între timp, a sosit în studio Gelu Voican, membru al Consiliului Frontului, care are de făcut o comunicare.
GELU VOICAN: Comunicat. Având în vedere faptul că, și după condamnarea şi executarea dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, continuă acţiunile teroriste ale unor elemente izolate, având ca urmări pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri materiale, Consiliul Frontului Salvării Naționale hotărăște: 1. În capitală şi în toate judeţele tării se instituie tribunale militare extraordinare, care vor judeca toate cazurile de acte teroriste. 2. Judecarea va urma o procedură de urgentă, iar executarea sentinţelor se va face imediat. 3. Elementele teroriste care până joi, 28 decembrie, 1989, orele 17.00 - nu vor preda armele şi muniţia aflată asupra lor, vor fi judecate şi condamnate de aceste tribunale extraordinare conform procedurii de urgentă.
CRAINIC, RADIO BUCUREȘTI: Dragi telespectatori, dragi ascultători, încă din timpul transmisiei filmului pe care la-ți urmărit, au început să sosească, și continue să sosească la redacție, numeroase mesaje telefonice...
Europa Liberă (Mircea Carp): Acum, într-adevăr, ne despărțim de Radio București,după ce am auzit fazele principale ale procesului intentat celor doi Ceaușescu și, totodată, comunicatul în legătură cu înființarea unor tribunale militare speciale. Desigur, vom avea prilejul, peste aproximativ patru ore, când se va relua Studioul Special al nostru, să comentăm pe larg atât procesul - vom avea mai multă liniște, vom avea înregistrate fazele acestui proces pe bandă de magnetofon, le vom putea asculta între timp...
Europa Liberă (Tiberiu Stoian): Și pe benzi video.
Europa Liberă (Mircea Carp):...și benzi video nu cred că avem deocamdată. Și, în același timp, vom putea să comentăm toate aspectele, reacțiile din țară și din străinătate - atât la proces, cât și la executarea celor doi trădători. Desigur, a fost pentru noi, cei de aici, din studio, ca și pentru toată lumea care a urmărit fazele acestui proces, într-adevăr am simțit că trăim un moment istoric. Un moment, după cum a spus de mai multe ori Doina Alexandru, un moment așteptat de toată suflarea românească de 24 de ani, în care, cu foarte mici excepții, la un moment dat, în timp invaziei Cehoslovaciei, acest tiran nu a făcut decât să sugrume ultimele libertăți ale poporului românesc, libertăți pe care dea predecesorii săi comuniști avuseseră grijă să le îngrădească și multe din ele chiar să le desființeze.
Doina Alexandru, care este prima impresie cu care ai rămas de la acest proces?
Mai avem aproximativ două minute și jumătate să ne gândim ce răspundem, înainte să ne luăm rămas bun.
Europa Liberă (Doina Alexandru): De fapt, răspunsurile lui Ceaușescu erau niște caricaturi de discursuri. El încerca niște fragmente, erau ideile din discursurile lui. Niște discursuri aberante și constituite din sintagme. Ele nu mai aveau pentru români, de fapt, niciun înțeles. El repeta ca un automat, și acum la procesul la care a fost condamnat, își repeta „placa” lui pe care o citise timp de 20 și ceva de ani.
Europa Liberă (Mircea Carp): Sunt curios cum se manifestau cei doi în timpul procesului, adică când vom intra în posesia filmului, videocasetei - căci sunt convins că există și așa ceva și va fi arătat și aici, la noi, în Occident, în întregime, ca să putem și noi să vedem...
Europa Liberă (Doina Alexandru): Da, noi n-am putut auzi decât vocea lui extrem de răgușită și vocea ei, extrem de pițigăiată și vulgară.
Europa Liberă (Mircea Carp): De altfel, cred că în cei doi s-au manifestat și au vorbit așa cum i-am cunoscut și înainte în adunările naționale sau întrunirile ordonate, el, probabil, cu aceleași gesturi... Ca o sperietoare de ciori, care, de altfel, și-a luat și rămas bun din balconul Palatului, la ultima sa manifestație. Și cu aceasta închidem și acest segment al actualității românești speciale. Ne veți auzi din nou mâine dimineață, respectiv, astăzi dimineață, la orele cinci. Până atunci, noi vă spunem: să auzim numai de bine!