România ar putea produce energie verde cât să dea și la vecini, dar nu are „autostrăzile” cu care să o transporte

Pe 25 mai 2024, o firmă a obținut aprobarea Transelectrica pentru a construi un parc eolian de aproape 400 de megawați în județul Constanța. Chiar dacă investitorul ar începe mâine construirea și ar termina-o în câteva luni, energia produsă de noul parc ar putea ajunge însă la un consumator din Iași sau Cluj, de exemplu, abia în 2028.

Motivul?

Transelectrica – compania de stat care deține monopolul pe transportul de energie electrică în România – nu mai are capacitate de a extrage energia produsă în mai multe zone din țară, în special în cele cu potențial eolian și solar.

De aceea, poate conecta la sistemul energetic național noi producători din zonele respective doar în viitor. Cel mai devreme, peste trei ani.

Situația e paradoxală, deoarece, la nivel european – inclusiv prin planul Uniunii Europene pentru o tranziție către energie verde – sunt puse la bătaie miliarde de euro pentru construirea unor noi parcuri fotovoltaice sau eoliene.

„Investitorii ce să facă? Au obținut autorizațiile de construire, avizele, așteaptă să construiască. Nu poți să te apuci să pui panouri sau turbine, să cheltuiești niște milioane bune de euro și să stai cu ele în câmp ca să le poți conecta”, spune Andrei Manea, director executiv al Romanian Photovoltaic Industry Association (RPIA).

„Transelectrica zice «faceți investițiile, dar intrați în sistem când reușim să avem linii noi care să evacueze puterea»”, confirmă și Martin Moise, prim-vicepreședinte al Organizaţiei Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România (PATRES).

Cazul Dobrogea – doi ani cu 0 (zero) MW disponibili la conectare

Centrale care se bazează pe sursa regenerabilă, în special cele eoliene, se pot construi acolo unde este vânt. „Degeaba ai capacitate de preluare a energiei în Transilvania, de exemplu, dacă în Transilvania nu este vânt”, completează Martin Moise.

Cea mai bună regiune din România pentru producția de energie eoliană este Dobrogea. Aici, timp de doi ani (2022-2023), Transelectrica nu a avut disponibil niciun megawatt (MW) la conectare. Adică nu a lăsat niciun alt nou producător „să se lege” la sistem, pentru că rețeaua nu ar fi suportat niciun kilowatt în plus.

Capacitatea de conectare în zonele Dobrogea și Banat a fost de 0 MW în 2022 și 2023.

În aprilie 2024, Transelectrica a anunțat că a finalizat o investiție esențială în Dobrogea – construirea a două noi racorduri dublu circuit de 400 kV – cu o lungime totală de 55 de kilometri – în Stația Electrică de Transformare 400 kV Medgidia Sud. Această stație a devenit astfel cel de-al treilea nod energetic important pentru evacuarea/ transferul energiei din Dobrogea.

Conform unor documente consultate de Europa Liberă România, proiectul figura în planurile de investiții ale Transelectrica încă din 2015, cu termen de finalizare 2018.

Antreprenorul inițial a denunțat însă contractul după ce a intrat în insolvență. Lucrările au fost finalizate de către o altă firmă, iar punerea în funcțiune a întârziat cu cinci ani.

„Capacitatea maximă de evacuare a energiei din Dobrogea a fost o problemă semnificativă, având în vedere că producția din surse regenerabile a depășit adesea capacitățile inițiale ale rețelei de transport. Pentru a preveni suprasaturarea rețelei, au fost necesare investiții în creșterea capacității de transport și în modernizarea infrastructurii existente. S-au realizat extinderi și modernizări ale rețelei de transport a energiei electrice. Acest lucru a inclus construirea de noi linii de transport și stații de transformare. Pentru a asigura o mai bună evacuare a energiei, au fost dezvoltate interconexiuni regionale și internaționale. Acestea permit transferul surplusului de energie către alte regiuni ale țării sau către rețelele energetice ale țărilor vecine”, a transmis Ministerul Energiei, la solicitarea Europa Liberă.

În prezent, capacitatea de conectare în Zona Dobrogea ar fi de 848 megawați (MW), după cum apare pe site-ul Transelectrica.

„Sunt ipotetici!”, explică, însă, Andrei Manea, directorul executiv al RPIA.

„Nu cred că mai e loc. Dacă vă uitați, sunt câțiva gigawați buni în Dobrogea cu avize de racordare deja și care au termene de intrare în rețea 2028, unii chiar 2031”.

Că sunt investitori care vor să dezvolte capacități noi de producție eoliană în Dobrogea confirmă și Liviu Gavrilă, vicepreședinte Romania Wind Energy Association (RWEA).

„Proiecte avem, slavă Domnului! Avem o zonă cu resurse de vânt deja consacrată, sperăm să se decongestioneze prin investițiile deja anunțate. Și care să se și facă la timp”.

De ce este Transelectrica importantă?

• deține cheile dezvoltării sectorului energetic al României. Degeaba produci energie dacă nu ai cum să o transporți, să o exporți. E ca și cum ai avea fabrici și uzine, dar fără drumuri pe care să exporți producția, explică specialiștii;
• asigură stabilitatea sistemului energetic național și gestionează piața de energie;
• an de an, dă bani din profitul său bugetului de stat. Sume importante – 337 de milioane de lei, în ultimii nouă ani, conform calculelor făcut de zf.ro.

Dincolo de dimensiunea strategică națională ale companiei Transelectrica, există și una europenă. Transelectrica este parte din Rețeaua Europeană a Operatorilor de Transport și Sistem pentru Energie Electrică (ENTSO-E).

Ceea ce înseamnă nu doar participare la piața de energie europeană, ci și la stabilitatea și securitatea rețelei europene. Sunt şase zone regionale în rețea – cu piețe comune de energie și planuri de dezvoltare omogene.

România face parte din două astfel de regiuni, Continental Est și Continental Sud Est.

Schimburile de energie din prima regiune se fac prin Ungaria, iar pentru cea de-a doua, prin Bulgaria și Serbia.

România este interconectată, în afara ENTSO-E, și cu Ucraina și cu Republica Moldova.

Infrastructură veche. Modernizarea merge bine pe hârtie, greu în realitate

Cele mai multe „autostrăzi” pe care circulă energia electrică în România sunt foarte vechi. O spune și Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), într-un raport publicat în septembrie 2023.

Liniile şi staţiile electrice care alcătuiesc sistemul naţional de transport au fost construite, în mare parte, în anii 1960-1980 – la nivelul tehnologic al acelei perioade.

Lungimea totală a rețelei electrice de transport este de 8.904,62 km, din care liniile de interconexiune au lungimea de 489,04 km. 83% din liniile electrice (LEA) au fost puse în funcțiune în anii '60-'80 și doar 0.81% după 2020.

Transelectrica are 216 transformatoare – cu o capacitate de 38.058 MVA (putere nominală aparentă). Aproape trei sferturi din ele sunt puse în funcțiune după anul 2000. 27% au durata de funcționare depășită.

Frâna pusă investițiilor în energia verde

Primele parcuri de eoliene și fotovoltaice au apărut, în România, în zona Dobrogea. Poziția geografică a regiunii lângă mare o face perfectă pentru producția de energie electrică din surse regenerabile. Vânt, mai ales, dar și soare.

Dar degeaba produci energie dacă nu ai cum să o descarci în Sistemul Energetic Național. Iar acest lucru, în cazul marilor producători, nu îl poți face decât prin Transelectrica . Vorbim de capacități de producție cu putere mai mare de 50MW.

„Transelectrica reprezintă autostrăzile, distribuitorii sunt drumurile naționale și județene din sistemul energetic național”, explică Otilia Nuțu, expert în energie. „Dacă un producător de energie vrea să intre pe o piață mare are nevoie de acces la autostradă, la Transelectrica”.

Despre o posibilă blocare a zonei Dobrogea din cauza supraproducției și necesitatea unor investiții în zonă se vorbea în documente interne ale Transelectrica încă din 2015, adică acum un deceniu.

Investițiile în producția verde demaraseră în forță în 2012, după ce statul a decis să contribuie cu subvenții la dezvoltarea sectorului. Și Dobrogea a început să producă energie. 90% din capacitățile de producție eoliene sunt în această zonă a țării.

În 2017, puterea instalată în centrale eoliene era de 2.900 MW. Șapte ani mai târziu este de 3.000 MW. Adică 13% din producția totală de energie din 2023, din România, adică o proporție semnificativă.

„Câți megawați s-au construit anul trecut în eolian? Vă spun eu 72”, spune Andrei Manea, director executiv al Romanian Photovoltaic Industry Association (RPIA). Adică foarte puțin – un plus de 2,4% adus puterii eoliene deja instalate.

Pentru a avea un termen de comparație, Bucureștiul a avut nevoie, în 2023, de maxim 1500MW, valoare instantanee. Consumul obișnuit al Capitalei este undeva între 800-1000MW, valoare instantanee.

De ce nu s-au mai înființat alte capacități de producție?

„Sunt mai multe motive aici, accesul la rețea este unul dintre ele”, explică Otilia Nuțu, de la Expert Forum, specialist în energie.

O altă problemă importantă cu care s-au confruntat investitorii a fost cea a contractelor de creditare. Proiectele noi aveau nevoie de finanțare, iar garantarea creditelor a devenit aproape imposibilă după ce a fost scoasă schema certificatelor verzi.

„În perioada 2019-2021 nu au fost realizate puneri în funcțiune de lucrări pentru asigurarea integrării producției de energie electrică din surse regenerabile”, spune și Consiliul Concurenței.

Cu toate acestea, din 2020, a început un nou boom al investițiilor, odată cu noile ținte de energie verde asumate de România față de Uniunea Europeană, pentru 2030.

Andrei Manea este director executiv Romanian Photovoltaic Industry Association.

Deocamdată doar în proiecte pe hârtie, spune Andrei Manea, vicepreședinte RPIA: „Din păcate nu este o corelare între ceea ce își propune Ministerul Energiei pe partea de ținte – pe energie regenerabilă fotovoltaică-eoliană în special – și ceea ce își propune Transelectrica să realizeze din punct de vedere al lucrărilor la rețeaua lor. Sunt defazate”.

Planuri bune pe hârtie, probleme la implementare

Transelectrica își face planuri de dezvoltare pe termen lung – zece ani. Sunt actualizate la fiecare doi ani și au ca scop trasarea direcției pe care merge compania de transport de energie.

Europa Liberă a analizat două astfel de proiecte – unul vechi de zece ani și unul din 2022. Am descoperit că mare parte din proiectele propuse acum un deceniu au rămas pe hârtie și se află și astăzi în planurile de dezvoltare ale companiei.

Două proiecte de importanță majoră apar ca prioritare și în „Planul de dezvoltare a RET (Rețeaua Electrică de Transport) – perioada 2014 – 2023”, elaborat de Transelectrica în 2013, şi în ediția curentă a Planului de dezvoltare – perioada 2022-2031:

• proiectul 138 „Black Sea Corridor”;
• proiectul 144 „Mid Continental East Corridor”.

Un alt exemplu este linia de 400kV care leagă România de Ungaria, Oradea Sud-Nădab-Bekescsaba. A fost nevoie de 12 ani de la lansarea proiectului, până la finalizarea sa, în 2020.

Proiectul a fost blocat pentru că proprietarii unor terenuri din satul Leş, comuna Nojorid, nu au fost de acord să le vândă companiei Transelectrica. Guvernul de atunci nu a avut curajul să facă exproprieri, conform jurnaliștilor de la Bihoreanul.

Până în decembrie 2020, România și Ungaria erau legate printr-o singură linie, de 100kV, construită înainte de 1989.

În 2015, Transelectrica identifica trei zone de consum deficitare (zone care au ajuns sau vor ajunge la limita rețelelor în următorii zece ani), care necesită investiții pentru „întărirea capacităţii de transport şi a capacităţii de injecţie spre reţeaua de distribuţie”:

• zona municipiului Bucureşti şi limitrofă;

• nordul Transilvaniei;
• zona Sibiu.

În 2022, situația era aceeași, conform unui document pe care Europa Liberă l-a consultat. Problemele din cele trei zone sunt nerezolvate.

Transelectrica menționează aceleași zone deficitare în programul de dezvoltare din 2014 și în cel din 2022.

Despre proiectele întârziate ale Transelectrica și investițiile amânate a scris și Curtea de Conturi a României în mai multe rapoarte.

• 2015 - planul de investitii in reteaua electrica de transport prevedea suma de 523 milioane de lei, însă s-au realizat doar 243 milioane de lei, adică 46%. Planul de mentenanță prevedea 168 milioane de lei și s-au realizat doar 119 milioane de lei, adică 71%;
• 2014 - planul de investiții a fost realizat doar în proporție de 38% din 495 milioane de lei, iar cel de mentenanță în proporție de 79% din 158 milioane de lei;
• Transelectrica nu a utilizat integral fondurile alocate pentru investiții, fiind utilizate: 385 de milioane lei în anul 2020, 523 de milioane lei în anul 2021 și 484 milioane de lei în anul 2022, gradul de utilizare a fondurilor situându-se între 86,3-93,6%.

Otilia Nuțu, de la Expert Forum, este specialistă în energie.

Nu e doar vina Transelectrica, susține Otilia Nuțu. „Compania trebuie să-și facă un plan de investiții cu care se duce la ANRE și această instituție spune ce aprobă și ce nu. Pe baza acestui plan de investiții se stabilește și tariful de rețea.”

Dar ANRE nu e singura problemă în calea investițiilor Transelectrica. Sunt probleme legate de planificarea teritorială la nivelul proiectelor mari, de exproprieri. Au fost cazuri în care proiectele Transelectrica se suprapuneau cu altele de infrastructură.

„Stâlpii de la Transelectrica urmau să fie amplasați exact în mijlocul unei autostrăzi. S-a refăcut proiectarea”, exemplifică Otilia Nuțu.

„Nu Transelectrica face efectiv aceste lucrări, sunt diverse firme. O problemă majoră pe care o avem este lipsa forței de muncă. Lipsa unor firme serioase”, consideră Dumitru Chisăliță, expert în energie.

În opinia investitorilor în energie, Transelectrica are nevoie mai mult decât de planurile existente acum pe hârtie. Are nevoie de o schimbare de paradigmă care să reflecte noua realitate – producție de energie din surse verzi, creșterea consumului.

„Avem un sistem care a fost creat în urmă cu niște zeci de ani, pe un specific demografic, pe un specific industrial, pe un specific de țară. Lucrurile în momentul acesta stau altfel și ar trebui să existe o modelare cu ceea ce este acum din punct de vedere și demografic, și industrial, și ca specific de consum”, spune Liviu Gavrilă, vicepreședinte RWEA.

Transelectrica, Cenușăreasa investițiilor cu bani europeni

Europa Liberă a solicitat Ministerului Energiei o situație cu proiectele cu bani europeni implementate la Transelectrica și companiile de producție de energie electrică în ultimii zece ani.

Deși sporirea capacității de transfer a energiei electrice în regiune ar putea atenua măcar parțial presiunea mai vechii dependențe de petrolul și gazul rusesc și ar ajuta la securitatea energetică a Uniunii Europene, în ansamblu, cu posibile implicații politice, fondurile europene îndreptate de autoritățile spre Transelectrica au fost nesemnificative.

Situația e clar în defavoarea Transelectrica, la care investițiile majore vor începe abia acum, din Fondul pentru Modernizare al Uniunii Europene. În total, este vorba de zece proiecte.

„În prezent sunt finanțate proiecte în valoare de 571,128,602.08 de euro, din care 472,745,576.87 de euro sunt asigurați sub forma de sprijin financiar nerambursabil din Fondul de Modernizare. Toate cele zece proiecte sunt în prezent în curs de implementare”, a transmis Ministerul Energiei, pentru Europa Liberă.

Tot prin Fondul pentru Modernizare a fost aprobată o schemă multianuală pentru sprijin în extinderea și modernizarea rețelei de distribuție a energiei electrice, în sumă de 1,1 miliarde de euro.

Mult mai mulți bani, din finanțări europene, au ajuns la companiile de producție a energiei deținute de stat:

• CE Oltenia – 670 de milioane de euro pentru opt parcuri fotovoltaice cu o capacitate instalată de 735 MW, din care 469 de milioane euro vin de la Fondul pentru modernizare. Alte două investiții în CCGT (centrale pe gaz) – cu o capacitate instalată de 1.350 MW, în valoare de 841 milioane de euro, din care 420 de milioane de euro din Fondul pentru Modernizare;
• prin același fond si PNRR au fost finanțate proiecte ale operatorilor din energie în valoare de 1,8 miliarde de euro, pentru care au primit un ajutor de stat de un miliard de euro;
• prin Planul Național de Investiții, Ministerul Energiei a finanțat și proiecte ale operatorilor energetici cu capital majoritar de stat în valoare de aproximativ 467 de milione de euro.

Mai bine dividende decât investiții

Acționarul majoritar al Transelectrica este statul român – prin Secretariatul General al Guvernului, care colectează an de an mare parte din profitul Transelectrica, sub formă de dividende. Mai exact, din 2016 încoace, când legea guvernării corporative s-a modificat și a permis acest lucru.

Doar că Transelectrica nu a răspuns afirmativ în toți anii la solicitările Guvernului de a transforma 90% din profit în dividende. Doar 10% din profitul pe 2023 a fost transformat în dividende și a ajuns în conturile acționarilor. În 2022, procentul a fost de 50%.

Chiar și așa, statul a reușit să scoată din conturile Transelectrica și să bage în bugetul de stat, între 2016 și 2023, 337 de milioane de lei (67.4 milioane de euro).

Ce putea face Transelectrica cu acești bani? În 2020, de pildă, atât au costat toate investițiile făcute în retehnologizări de stații și linii noi de transport.

Menționam mai sus o investiție esențială pentru Dobrogea, pusă în funcțiune în aprilie 2024.

Dezvoltarea rețelei electrice de transport și a sistemului energetic național, prin construirea a două noi racorduri dublu circuit 400 kV, cu o lungime totală de 55 de kilometri, în Stația Electrică de Transformare 400 kV Medgidia Sud a costat 93 de milioane de lei (18.6 milioane de euro).

Cât de mult poate fi accelerată modernizarea Transelectrica? Depinde de ...

Cine (va) conduce Transelectrica

Pe 25 iunie, Transelectrica anunța că începe procesul de selecție a celor cinci membri ai directoratului societății. O procedură ce ar trebui să aducă la conducerea companiei oameni capabili și cu experiență în management și experți în energetică.

Procedura este și parte a nenumăratelor angajamente pe care România și le-a asumat prin PNRR, adică Programul Național de Refacere și Reziliență, prin care are access la circa 29 de miliarde de euro.

Deși întreaga selecție ar trebui să fie transparentă, Transelectrica a refuzat să comunice cine sunt cei care concurează pentru o funcție de conducere.

Câteva dintre numele celor care candidează pentru cele cinci posturi de conducere au ajuns, însă, publice, datorită avertizorului de integritate Ștefan Jicol, angajat al Secretariatului de Stat al Guvernului, care le-a publicat pe o rețea socială.

Unul dintre candidații la conducerea Transelectrica este Victor Moraru, despre care Europa Liberă a scris pe larg.

Moraru a terminat facultatea la 35 de ani, are afaceri în energie prin intermediari și, cel mai important, are prieteni cu funcții influente.

O firmă înființată de Victor Moraru și un cetățean olandez, Solar Capital SRL, este acționară în alte 11 firme cu domeniu de activitate de producere a energiei electrice. În 2021, Moraru și-a concesionat acțiunile unei fine.

De ce este atât de râvnit un post în conducerea Transelectrica, dincolo de salariul motivant de peste 10.000 de euro pe lună?

Perspectiva gestionării unor sute de milioane de euro, fonduri pentru dezvoltarea și modernizarea companiei. Mai exact, cele peste 470 de milioane de euro care vor veni prin Fondul pentru Modernizare.

„Acționarul majoritar are interesul să încaseze cât mai mulți bani din afacerea lui, adică bugetul de stat, în timp ce directoratul, boardul companiei, vrea ca compania să se dezvolte”, explică Otilia Nuțu, dilema unei conduceri dualiste.

De aici nevoia independenței directoratului în luarea deciziilor, neinfluențată de legăturile politice.

„E nevoie de niște oameni care să aibă și competența profesională, și credibilitatea încât să poată să țină piept unor acționari care, și dacă ar fi privați, tot asta ar vrea – mai mulți bani”, crede expertul în energie.

Viitor verde țara are. Sau nu?

Un test esențial pentru viitorul sistemului energetic național va fi anul 2027. Atunci este programată oprirea, pentru retehnologizare, a Unității 1 Cernavodă. Procesul are ca scop prelungirea duratei de viaţă cu 30 ani.

Momentul coincide și cu unul dintre termenele agreate de România cu Uniunea Europeană pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Mai exact, închiderea unora dintre capacitățile pe cărbune.

ANRE atragea atenția, în raportul pe 2022, că momentul 2027 va fi unul critic pentru securitatea energetică a României, și chiar a regiunii.

„Închiderea unor grupuri existente în SEN – Sistemul Energetic Național (în special pe cărbune) la nivelul anului 2026, corelat cu nerealizarea unor grupuri noi care să înlocuiască această capacitate, are impact negativ asupra adecvanței sistemului și securității energetice la nivel național și chiar regional”.

ANRE mai avertiza atunci că situația sistemului energetic se poate înrăutăți în cazul unor condiții meteo nefavorabile (secetă, de pildă) sau a unei cereri mai mari de energie. Limitarea importurilor era, de asemenea, menționată ca posibilă problemă.

România a testat deja situația dificilă descrisă de ANRE – condiții meteorologice severe, creșterea consumului, lipsa resursei pentru centralele verzi – în această vară. Soluția de avarie a fost pornirea centralelor pe cărbune și importul. Sistemul energetic național a trecut testul cu bine.

Ce soluții există pentru 2027? Creșterea producției verzi și a capacităților de stocare, spun specialiștii dar și estimările Transelectrica.

În Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030, România își propunere următoarele ținte

Dar este Transelectrica pregătită?

În programul de dezvoltare a RET, în 2014, Transelectrica menționa mai multe probleme care încurcau compania să-și facă planuri de investiții.

Printre acestea: incertitudinea asupra evoluţiei parcului de producţie, lipsa unor informații cu privire la evoluția consumului de energie, extinderea rețelei Transelectrica durează mai mult decât construcția unor noi capacități de producție.

Aceleași observații apar și în programul de dezvoltare elaborat de Transelectrica, în 2022. Adică opt ani mai târziu.

Specialiștii și investitorii susțin, însă, că problemele ridicate de Transelectrica sunt false.

„Transelectrica trebuie să facă investiții ca să poată să intre în rețea și alți producători în următorii ani. Se știe care este potențialul, energie solară, de energie eoliană și atunci faci acolo investiții în întărirea rețelei. Se știe care sunt zonele din țară unde o să crească consumul”, spune Otilia Nuțu.

Și Andrei Manea, vicepreședinte RPIA crede același lucru. Transelectrica are toate datele necesare pentru a face investiții în zonele care contează, în care se pot instala noi capacități de producție.

„Tot acest circuit al autorizărilor privind conectarea la rețea este clar vizibil la Transelectrica. Ei își dau seama unde sunt cele mai multe studii de soluții, cele mai multe contracte de racordare semnate, în ce parte a țării, în ce nod rețea ș.a.m.d.”, spune și Andrei Manea.

„Măcar să termine proiectele începute de mulți ani și nefinalizate și tot ne-ar ajuta enorm.”

Dumitru Chisăliță, expert în energie, consideră că, în 2027, România nu va avea probleme dacă Transelectrica respectă la timp planurile din programul de dezvoltare.

„Transelectrica știe ce proiecte sunt, le are în planuri. În principiu, are posibilitatea de a le finanța atât din fonduri proprii, cât și din fonduri externe la dispoziție. Important este să dea drumul la lucrări, dar cel mai important este să și găsească firme care să le facă”.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

Creșterea capacității de import de energie ar fi cea mai importantă invesție viitoare a Transelectrica, crede expertul în energie Dumitru Chisăliță.

„Aici trebuie să se lucreze intensiv, pentru că vedem ori de câte ori nu avem soluții în intern, mergem către import și suntem undeva la un nivel maximal în ceea ce privește importul de energie electrică”, mai spune Dumitru Chisăliță. El crede că în topul celor mai importante investiții ar trebui să mai intre traversarea munților și dezvoltarea rețelelor în Transilvania, precum și descongestionarea blocajelor din sud-estul țării.

„Se apropie 2030 când teoretic ar trebui să închidem centralele pe cărbune. La cum arată lucrurile acum, cred că va fi foarte greu”, spune, nu la fel de optimist, Martin Moise de la PATRES (Organizaţia Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România).

El nu crede că se va reuși punerea în funcțiune a suficiente capacități de producție de energie verde până atunci. „Probabil va fi nevoie să mai menținem din producția pe cărbune”, spune acesta.

Că numărătoarea inversă a început deja și că timpul nu așteaptă, atrage atenția și Liviu Gavrilă de la compania RWEA.

„Dacă ne uităm la tot ceea ce implică tranziția pe verde, sunt niște lucruri care o să ne coste dacă nu le facem. Fereastra de oportunitate sau de timp în care încă mai putem face lucrurile așezat și de structură începe să se închidă și vom fi nevoiți apoi să le facem accelerat”, spune el.

„E o provocare să reușim să facem la timp lucrurile, ceea ce am văzut e că nu prea ne iese”, mai adaugă acesta.

Europa Liberă a cerut companiei Transelectrica mai multe informații legate de investiții și de planurile pe care le are cu privire tranziția la energia verde. Până la publicarea acestui articol nu am primit un răspuns.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.