Undeva prin anul 1919, când începeau să se facă fotografii color la Tblisi, în Georgia, cineva a făcut o poză a orașului, în care iese clar în evidență domul unei biserici. Este turla Bisericii Evanghelia Roșie, cunoscută și ca Biserica Șamkorețoț Sourb Astvatsatsin.
Tbilisi - fotografie făcută undeva între 1909 și 1919. Turla înaltă a Bisericii Evangheliei Roșii facea ca acestă construcție să iasă în evidență.
Biserica armenească a fost construită din donațiile credincioșilor, la finalul anilor 1700, într-un cartier în care populația armeană era majoritară de multă vreme.
Clădirea înaltă de 40 de metri a ajuns să fie un reper al orașului. Și așa a rămas vreme de 200 de ani.
Deși imediat după finalizarea construcției au început să apară crăpături în zidurile de cărămidă, mult mai târziu, în aprilie 1989, cupola s-a prăbușit.
2022 - ce mai rămăsese din Biserica Evangheliei Roșii.
Armenii au fost dintotdeauna una dintre cele mai mari minorități etnice din capitala georgiană Tbilisi și au avut propria aripă a creștinismului ortodox.
Biserica Ortodoxă Georgiană și autoritățile țării au fost criticate de nenumărate ori pentru tratamentul pe care îl acordă moștenirii armene din capitala Georgiei.
Ruinele bisericii, februarie 2024.
Azi, când pășești prin ruinele clădirii, e greu să-ți imaginezi că acum numai 30 de ani aici funcționa o biserică și că pe caldarâmul de aici, acum acoperit de moloz, pășeau credincioși.
Ferestră din ruinele bisericii, februarie 2024.
Susana Haciaturian, purtător de cuvânt al Sfintei Biserici Ortodoxe Armene din Georgia, spune că au existat, de-a lungul timpului, numeroase încercări de a vorbi cu autoritățile georgiene despre problemele bisericii din Tbilisi.
„În 2009, am apelat la premierul din acea perioadă, Nika Gilauri, să returneze biserica diocezei armene. Am încercat din nou, în 2012 și 2015, dar nu am primit niciun răspuns”, a declarat Haciaturian pentru Serviciul Georgian al RFE/RL.
„Putea fi conservată clădirea, în așa fel încât să nu ajungă complet distrusă? Acum, în fiecare zi, se pierde câte o cărămidă, câte o piatră.... Cel mai probabil că va veni ziua în care nu va mai rămâne nimic”, a menționat Haciaturian.
În 2007, clădirea a fost inclusă în patrimoniul cultural al Georgiei, dar noul statut nu i-a oprit declinul.
Betonierele lucrează în apropierea bisericii, în cartierul armenesc din Tblisi - februarie 2024.
Chiar lângă biserică, un mixer de beton își vede de treabă. Afișurile din zonă anunță ridicarea în zonă a unui hotel cu patru etaje. Iar cei care stau în zonă se tem pentru riscul la care va fi supus monumentul „protejat”.
„E periculos. Nu vezi că ruina abia se mai ține în picioare? Nu se știe când va cădea și pe cine/ce va cădea”, îi spune un trecător reporterului RFE/RL.
„Uite ce se întâmplă pe aici. Tot acest echipament greu de construcție e în funcțiune, iar pământul se clatină”, spune alt localnic. „Când va cădea, ce se va întâmpla dacă va fi cineva înăuntru? Asta așteaptă?”
„Ori să o dărâme complet, ori să o refacă”, spune alt trecător.
Ruinele bisericii, văzute din interior.
În opinia experților locali în artă, această biserică armenească încă are o semnificație specială.
„În Evul Mediu, în toate zonele istorice ale tuturor orașelor ies în evidență clădirile cele mai importante din primele faze de dezvoltare ale urbelor”, spune pentru RFE/RL criticul de artă georgian Tamar Amașukeli.
„Aceste clădiri care ies în evidență îi ajută pe oameni inclusiv să se orienteze. Acest monument, la fel ca multe alte locașuri de cult din Tbilisi, a avut funcționalitatea lui. În zilele noastre, aceste clădiri dispar sub presiunea dezvoltării intensive a orașelor”, completează Amașukeli.
Biserica Evangheliei Roșii, fotografie făcută înainte de prăbușirea cupolei din 1989.
Amașukeli cred că, dacă nu apar niște schimbări drastice în ceea ce privește statutul bisericii, aceasta va sfârși precum „o epavă înconjurată de clădiri moderne sau se va prăbuși”.
„Din păcate, ne ștergem singuri istoria doar pentru a face una nouă, doar pentru scopul de a face bani”, spune expertul georgian în artă. „Nu avem nicio ambiție pentru altceva, ceea ce foarte trist”.
Acest articol a fost inițial publicat pe site-ul rferl.org.