Tensiuni pe Pământ, prietenii în Cosmos. SUA și Rusia continuă colaborarea în spațiu

Cooperarea în proiectele și cercetarea din spațiu dintre cele două agenții spațiale, NASA și Roskosmos, a început în 1992 și va continua cel puțin până în 2030.

Chiar și după sfârșitul Războiului Rece dintre Rusia și SUA, relațiile dintre cele două țări au rămas tensionate în ultimii 30 de ani. Cele două țări sunt ostile în mod deschis una cu cealaltă, confruntându-se ideologic, diplomatic și financiar. Aceste tensiuni nu afectează și cooperarea în spațiu.

Uniunea Sovietică a fost primul jucător în spațiu, însă programul lor spațial s-a degradat pe măsură ce americanii au preluat conducerea. Cu toate acestea, rușii s-au arătat dornici de a colabora cu americanii, mai ales pentru Stația Spațială Internațională (SSI). La acea vreme, parteneriatul era bazat pe valori aparent comune și susținut de optimismul procesului de democratizare și liberalizare din Rusia. SSI a fost dezvoltată în colaborare de americani și ruși și rămâne împărțită în două: sectorul operat de ruși, și cel operat de americani.

Odată ce Rusia nu a mai dorit să-și arate legitimitatea prin cooperarea cu parteneri vestici, „valorile comune” ce se aflau în spatele SSI au început să se erodeze. Atmosfera tensionată dintre Rusia și Occident a dăunat premisei de încredere reciprocă necesară unei bune colaborări în spațiu. Parteneriatul, odată idealistic, s-a transformat în ultimul deceniu într-unul pragmatic.

Tensiunile din 2014

Momentul anexării Crimeei de către Federația Rusă în 2014 a fost unul dintre cele mai dificile în cadrul parteneriatului ruso-american în spațiu. Anexarea, considerată nelegitimă de către SUA, a dus la ostilități și sancțiuni între cele două țări. Acest lucru a afectat direct parteneriatul spațial datorită importanței Crimeei ca locație de lansare și antrenament a astronauților.

În 2018, o capsulă rusească Soyuz ancorată la SSI a avut o mică scădere de presiune, cauzată de o scurgere printr-o gaură în compartimentul orbital al rachetei. Roskosmos au sugerat că scurgerea ar fi putut fi un act de sabotaj, iar presa din Rusia a dat vina pe americani.

Stația Spațială Internațională

Administrația Trump a creat momente dificile pentru cooperarea ruso-americană în spațiu. În 2020, SUA s-au arătat dornici de a mina Luna, un efort internațional de a extrage resurse de pe satelitul planetei noastre. Acest lucru făcea parte din strategia fostului Președinte Donald Trump de a explora spațiul - o mișcare amenințătoare pe care rușii au văzut-o ca un efort inacceptabil de colonizare în spațiu, contrar bine-stabilitului principiu de cooperare în spațiu. Astfel de legi declarate de un singur stat nu sunt legitime în contextul curent, care necesită existența unui acord internațional.

Ordinul executiv semnat de Donald Trump pe 6 aprilie 2020 stabilea că „americanii trebuie să aibă dreptul să participe în explorare, recuperare, și uz de resurse comercial în spațiu, conform legilor relevante. Spațiul este, legal și fizic, un domeniu unic de activitate umană, pe care Statele Unite nu îl consideră un bun comun”.

Decizia Statelor Unite a părut să marcheze sfârșitul cooperării, însă aceasta a fost acum reluată pentru un nou mandat. SSI, cel mai important proiect la care lucrează cele două state împreună, se apropie de sfârșitul vieții, fiind aprobată pentru funcționare doar până în 2024, dar capabilă să rămână pe orbită până în 2028 - iar Rusia pare să se alieze cu China pentru viitoarele proiecte, nu cu SUA. Administrația Biden nu a clarificat politicile sale legate de spațiu.

Așadar, viitorul politic al relației spațiale dintre Rusia și SUA rămâne deocamdată nesigur.

În ce constă cooperarea internațională în spațiu?

Stația Spațială Internațională este cel mai important exemplu de cooperare în spațiu și singurul proiect major în care rușii și americanii colaborează. SSI a fost întemeiată datorită parteneriatului ruso-american și a presupus utilizarea resurselor amândurora. Deocamdată, parteneriatul rămâne esențial pentru funcționarea SSI și pentru veniturile industriei spațiale din ambele țări, deoarece americanii și rușii au devenit interdependenți în acest proiect.

Deși a început cu doar două țări, proiectul SSI include acum și agențiile spațiale din Japonia, Canada și Europa și a fost vizitat de 242 de astronauți din 19 țări.

Baza Lunară Internațională: În timp ce americanii se orientează mai mult spre Marte și alte destinații mai departe de orbita Pământului, rușii se apropie de chinezi pentru a încerca să construiască o bază lunară împreună, care să poată fi folosită și de alte țări pentru cercetarea și explorarea Lunii. Luna este o resursă strategică datorită potențialului pentru a lansa mai ușor rachete decât de pe Pământ și datorită minereurilor pe care le deține.

Transport: Flota de navete spațiale NASA a fost retrasă în 2011. În ulimii zece ani, așadar, sateliții, astronauții și proviziile necesare acestora au fost transportate în rachete rusești Soyuz către orbită sau Stația Spațială Internațională. Adesea, rachetele Soyuz transportă sateliți și alte lucruri pentru mai multe țări.

Privatizare: Din ce în ce mai mult, jucătorii privați americani precum Boeing și SpaceX încep să ia locul agențiilor spațiale naționale. Industria spațială privată din SUA, așadar, subminează și ea rolul rușilor în acest parteneriat oferind servicii pe care aceștia le îndeplinesc de obicei, precum transportul astronauților către SSI. Deocamdată, jucătorii privați nu pot concura cu agențiile spațiale, dar pe viitor este posibil să intervină între acestea.

Profit și geopolitică: Viitorul explorării spațiale nu este neapărat știința, ci profitul. Câștigurile din spațiu, atât financiare cât și geopolitice, au potențialul de a întări puterea de pe Pământ a națiunilor care participă cu succes în cursa spațială. Agențiile spațiale sunt, pe termen lung, unelte pentru profit și diplomație.

Faptul că Rusia și China vor lucra împreună la Baza Lunară are potențialul de a confrunta poziția de lider a Statelor Unite pe Pământ, prezentând un model alternativ de cooperare care nu se desfășoară după regulile americanilor. Prin această colaborare, rușii și chinezii vor împărți terenuri de lansare, stații la sol, tehnologie, resurse umane, și costul procesului.

Este probabil ca alte state cu ambiții de explorare a spațiului, precum India, Arabia Saudită, sau Turcia, să se alinieze cu viziunea pe termen lung a parteneriatului ruso-chinez, care oferă mai multă siguranță decât planurile de scurtă durată ale americanilor.