În România intră zilnic, prin granița de vest, zeci de migranți sosiți din zone de conflict, care solicită azil. Situația s-a agravat din noiembrie, de când Serbia figurează în „zona galbenă”, ceea ce obligă la carantinarea pentru două săptămâni a persoanelor venite din această țară. În ultimele trei săptămâni au intrat în România peste 1.200 de refugiați.
Greul pare să fi căzut pe Timișoara, unde primăria trebuie să găsească soluții de carantinare. Căminul liceului CFR a fost amenajat provizoriu, dar numărul de locuri a fost repede depășit de cerere. Acum stau acolo, în condiții dificile, aproape 250 de oameni.
Locurile din administrarea Serviciului pentru imigrări al județului Timiș (IGI) se dovedesc, de asemenea, insuficiente. Centrul Regional de proceduri și cazare a solicitanților de azil are în jur de 50 de locuri, în extindere la 200, dar, la nevoie, poate fi utilizat și noul Centru de tranzit de urgență, care a relocat anul trecut 142 de persoane către Suedia și Norvegia, iar pentru altele 90 s-a aprobat permisiunea de intrare în România în vederea evacuării către alte state.
Un fenomen nou îngrijorează autoritățile de câteva săptămâni: refugiați cu acte valabile, distribuiți în centre din țară, se întorc în Timișoara așteptând ocazia să plece ilegal spre Germania, Franța sau alte țări occidentale.
O delegație UNCHR și OMS se află săptămâna aceasta la Timișoara pentru a vedea cum sunt tratați refugiații și ce soluții pot fi găsite pentru ei.
Case părăsite, ocupate de refugiați
Refugiați găsiți într-o casă abandonată.
55 de refugiați au fost legitimați de poliția locală la începutul lunii februarie într-un imobil părăsit din zona gării unde au transformat dușumelele și lemnăria în combustibil pentru foc, riscând un incendiu. Cei mai mulți erau afgani, sirieni și pakistanezi și proveneau de la centre de refugiați din Giurgiu, Galați, București, Șomcuța de Arad.
„Noi nu putem să le facem nimic dacă nu fac infracțiuni, cel mult să îi amendăm pe Legea 61/1991 pentru tulburarea ordinii publice. Polițiștii noștri îi legitimează zilnic, au fost și câte 200 în diverse locuri din Timișoara”, a declarat pentru Europa Liberă Dumitru Domășnean, directorul Poliției Locale. Au fost cazuri când refugiații cu cereri de azil repartizați în alte centre au fost conduși de polițiști pe peronul gării pentru a se întoarce la locurile de cazare. Există însă și alt impediment din regulamentul centrelor: dacă lipsesc trei nopți consecutive, azilanții riscă să nu mai fie primiți la cazare.
Cel mai adesea, ei se vor regăsi din nou la Timișoara în așteptarea unor călăuze care să le faciliteze trecerea spre Occident. Surse neoficiale spun că migranții ar plăti între 5.000 și 15.000 de dolari unor rețele de călăuze care le asigură traversarea din Turcia până în Occident.
Dominic Fritz:„Nu sunt mulţumit cu felul în care guvernul tratează migrația în vestul ţării”
Timișoara este singurul oraș confruntat cu acest fenomen. Deși mai aproape de graniță, Aradul sau Oradea nu au probleme similare. O explicație ar fi comunitatea arabă puternică din Timișoara, care îi ajută pe refugiați și sistemul de sprijin bine organizat de ONG-uri, biserici, voluntari, care le asigură refugiaților hrana. Refugiații adăpostiți în casa părăsită din zona gării au fost luați în grijă de biserica baptistă din apropiere.
Abia întors de la București unde s-a întâlnit cu miniștri și alți demnitari ca să ceară sprijin pentru Timișoara, primarul Dominic Fritz a reiterat nemulțumirea sa legată de problema migranților lăsată pe seama autorităților locale.
„În Timişoara suportăm costurile acestui fenomen, costurile sociale în primul rând. Noi, ca primărie, suntem responsabili doar pentru carantinarea migranţilor care trec graniţa din Serbia. Am carantinat, în două săptămâni, peste o mie de migranţi şi după un test negativ de COVID, i-am transferat la IGI. Cadrul legal este astfel încât un solicitant de azil primeşte permis de şedere şi dreptul la libera circulaţie timp de un an. Ei sunt cazaţi peste tot în ţară, dar se întorc la Timişoara pentru că aici este un hotspot de plecare din ţară”, declara Dominic Fritz în 2 februarie, la o conferință de presă.
Flavius Ilioni-Loga, președintele Grupului de Inițiative sociale LOGS, cea mai activă organizație care se ocupă de refugiați în oraș, crede că aceasta este „noua normalitate”, impusă pe de o parte de pandemie, pe de alta de fenomenul mai larg al migrației pe continent. „Nu-i poți închide în containere cum fac ungurii, ei nu sunt infractori, au dreptul să circule liber după ce sunt procesați ca solicitanți de azil. Iar România nu dorește să închidă granițele”, a declarat el pentru Europa Liberă.
Imigranții folosesc casele abandonate în așteptarea soluțiilor care le permit migrarea spre vestul Europei.
Cert este că mulți reușesc să treacă în ciuda barierelor de tot felul: „Mă pomenesc cu salutări din Germania de la unii pe care i-am cunoscut când duceam mâncare la centrul de carantinare sau celor aflați în custodia Poliției de Frontieră de la Nădlac”.
„Noi nu cerem tratament preferențial pentru refugiați, noi cerem aplicarea regulilor naționale de carantină pentru a proteja comunitatea națională. Din întâlnirile mele cu autoritățile locale, am înțeles că există deja măsuri imediate puse în practică: identificarea locațiilor, asistență ad hoc; măsuri care însă nu sunt suficiente, ele trebuie întărite pe termen mai lung” declara Nisreen Rubaian, reprezentant special al UNHCR în România, într-un interviu acordat Europei Libere în decembrie 2020.