TRU. Înapoiere prin progres (II)

În spatele enormei crize de conștiință ecologice animată de incenduiile din Amazonia stau, nevăzute, interese și manevre politice brutale.

Primul semn de întrebare pus în fața avalanșei de emoționale pe tema Arde Amazonia! e: de ce acum?

Incendiile din 2019 nu sînt o noutate sau un record. Vîrful de foc al Amazoniei a fost înregistrat între 2003 și 2008, fără vaietul global care e de auzit astăzi. Numai că, pe atunci, Brazilia era condusă de Președintele socialist Lula și de administrația lui îmbibată de PC.

Clima și Planeta au fost puse să aștepte pînă la apariția inamicului: Președintele Bolsonaro, un politician de dreapta, cu un program popular, pro-capitalist, de creștere industrială. Probabil că lucrurile pot fi înțelese mai ușor dacă ținem seama de reacția pe care mediile de informare controlate de stînga au avut-o, în ianuarie 2019, după ce Bolsonaro și-a expus programul, la reuniunea de la Davos.

Viziunea pro-creștere a lui Bolsonaro a fost coniderată un pericol și o insultă de lobby-ul ecologic internațional. Brazilia contează economic pe o clasă masivă de fermieri care dau pînmă la 25% din PIB. Bolsonaro încearcă să creeze condiții favorabile acestui grup care a fost supus persecuției legislative intense a regimrilor de stînga.

Fermierii au aflat, an după an, că trebuie să își restrîngă culturile sau să accepte reglementări care au scumpit constant costurile de producție. Aceiași ferimieri susțin încheierea acordului comercial America de Sud - Europa (MERCOSUR-UE) care ar deshide piețele europene produselor agricole braziliene. Exact din aceste motive, Președintele Macron încearcă sabotarea acordului. Incendiile din Amazonia au oferit pretextul perfect și Macron a interpetat public și cu talent scena conștiinței climatice. Fermierii francezi se tem de importurile sud-americane și Macron le va recolta, măcar în parte, voturile.

Toate aceste detalii prea puțin înălțătoare explică valul de îngrijorare și răspundere care a lovit lumea politică. Restul indignaților îngrijorați, adică enorma rețea de activiști, ONG-uri și platforme mass media sînt o cameră de ecou cum nu se poate mai utilă. Motorul avalanșei propagandistice e ideologia, Marea Idee Unică pe care, în alte vremuri, au impus-o prin forță sau îndoctrinare alți cruciați sau purtători infailibili ai adevărului.

În ediția ei prezentă, Marea Idee e un sentiument anti-capitlaist și pro-socialist, o religie romantică, răspîndită în clasa educată și re-educată a occidentului. Nimic nu îi va face pe acești oameni să sesiseze contradicțiile propriilor teorii și nimic nu îi va împiedica să își satisfacă necesarul de virtute afișată.

Când incendii uriașe distrug anual zone îmădurite în California, nimeni nu are ceva de obiectat. California e leagănul istoric al pseudo-religiei oficiale la putere în Occident. Cînd e vorba de China și de prefacerile industriale care schimbă enorm mediul natural, din nou, tăcere.

China e pre mare și, în plus, modeul chinez e simpatizat din ce în ce mai vizibil de elitele pro-socialiste și importatoare de mai orice Made in China. În cazul Braziliei și în primul rînd al Braziliei condusă de Dreapta, orice e permis. Pînă și sugestia unei administrații impusă în Amazonia de o armată ecologistă de Căști Verzi. Ironia istorică nu are margini: apostolii anti-colonialismului se întorc în numele noului colonialism ecologic pentru a asigura înapoierea deplină a țărilor țintă.

Opiniile autorului nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă