Impeachment: un eșec cu gust de victorie pentru Donald Trump, așa rezumă Le Monde, în Franța, paradoxul încercării de demitere a președintelui SUA de către rivalii săi democrați. Nici o singură voce republicană nu a lipsit de la apelul lui Trump, constată principalul cotidian francez, care zilele acestea sărbătorește frumoasa vârstă de 75 de ani de la fondare. Explicațiile succesive ale lui Trump n-au zguduit încrederea partidului republican, confirmând ceea ce Le Monde numește „un tribalism politic obtuz”.
Foarte conservatorul cotidian francez Le Figaro scrie la rândul său că șefa Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a făcut cunoscut că nu va transmite imediat Senatului dosarul de acuzare și că așteaptă mai întâi garanții în legătură cu desfășurarea procesului. Le Figaro pune și întrebarea cine va profita până la urmă de punerea sub acuzare a lui Trump. Răspunsul este că, dat fiind că demiterea de către Senatul dominat de republicani pare imposibilă, chestiunea vinovăției lui Trump va fi decisă anul viitor de alegători.
La Londra, The Guardian îl citează pe Vladimir Putin, care spune că „acuzațiile aduse lui Trump în vederea demiterii sunt total inventate”. The Guardian scrie că Putin a făcut aceste remarci în timp ce își ținea la Moscova anuala conferință de presă maraton. În cursul conferinței, Putin l-a mai felicitat și pe Boris Johnson pentru victoria lui din alegeri, spunând că Johnson „a simțit pulsul societății britanice mai bine decât rivalul lui”.
Conservatorul cotidian britanic The Times scrie de asemenea că Putin condamnă demiterea (impeachment) lui Trump. La rândul său, The Independent, analizând discursul lui Putin, notează că acesta a sugerat că legea care îl limitează la două mandate succesive în fruntea Rusiei ar putea fi abolită.
La Moscova, cotidianul Kremlinului, Rossiiskaia Gazeta, scrie și că Putin a criticat rezoluția Parlamentului European care condamnă totalitarismele și care pune pe același plan comunismul și nazismul. Putin a protestat, însă, spunând că nu este corect ca cineva să pună pe același plan URSS și Germania fascistă.
Fiesta catalană: (Soarele răsare, soarele apune)
În altă parte a Europei, în Spania, s-a ajuns la o situație la fel de complexă legal pe cât e cea din SUA în jurul lui Trump: Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că Spania nu avea dreptul să-l împiedice pe liderul catalan închis Oriol Junqueras să-și preia mandatul în Parlamentul European, unde fusese ales în luna mai.
Asta îl pune pe premierul socialist al Spaniei Pedro Sánchez într-o situație extrem de delicată, exact în momentul în care încearcă să formeze un guvern, cum o remarcă, la Bruxelles, Politico. La Madrid, El Pais scrie că președintele Parlamentului European, David Sassoli, a cerut autorităților spaniole să respecte decizia Curții Europene. El Pais mai anunță că Madridul a decis să anuleze și obiecțiile sale legale care îi opreau pe alți doi lideri catalani, Carles Puigdemont și Toni Comín, să-și preia mandatul în Parlamentul European.
Cei doi sunt refugiați în Belgia, unde beneficiază de complezența naționaliștilor flamanzi din guvernul federal belgian. Carles Puigdemont a primit, spre furia Madridului, azilul în Belgia, în ciuda unui mandat de arest european, și locuiește într-o vilă din Waterloo, lângă Bruxelles, protejat de principala formațiune politică din Flandra și Belgia, partidul separatiștilor flamanzi N-VA (Noua Alianță Flamandă, Nieuw-Vlaamse Alliantie).
Tot la Bruxelles, cotidianul catolic La Libre Belgique explică esența deciziei Curții Europene: deputații europeni sunt protejați de imunitate începând din ziua în care sunt aleși în Parlamentul European. Liderul catalan Oriol Junqueras a fost condamnat deja în Spania la 13 ani închisoare pentru rebeliune și deturnare de fonduri publice, dar în momentul în care a fost ales deputat european, în luna mai, el se afla doar în arest preventiv. Dacă Spania dorea să-l păstreze în arest preventiv pentru a-l judeca, atunci justiția spaniolă ar fi trebuit "să ceară Parlamentului European ridicarea imunității", ceea ce nu a făcut.
Libération, în Franța, remarcă însă că decizia Curții de Justiție a UE este o palmă și pentru Parlamentul European și pentru Comisie, întrucât ele se aliniaseră de la început pe cererea Spaniei de a le refuza aleșilor europeni catalani accesul în instituții.
De la kremlinologie
Tot Libération a realizat un portret al ultimei reprezentante a unei generații de experți pe cale de dispariție: kremlinologii. Este vorba de academiciana Hélène Carrère d'Encausse, care tocmai a scos o nouă carte pentru aniversarea celor 90 de ani ai ei: La Russie et la France. In 1978, într-o carte pe atunci celebră, L'Empire éclaté (Imperiul spart), ea prezisese sfârșitul și destrămarea URSS-ului, teorie atrăgătoare, însă falsă și absurdă, pentru că URSS-ul avea să se destrame din cu totul alte motive decât cele anunțate de ea.
Hélène Carrère d’Encausse prezicea că sfârșitul URSS-ului avea să vină de la foarte marele și crescândul număr de musulmani din Asia Centrală și Caucaz, cu demografia galopantã. Va veni o vreme, spunea ea, când masa recruților din armata sovietică avea să fie compusă in special din musulmani. Atunci, aceștia se vor revolta militar. Reformele lui Gorbaciov au infirmat însă cu totul prezicerile distinsei autoare din Franța.
Ea este așadar unul din ultimii acei kremlinologi care aveau ca specialitate descifrarea, de pildă, a semnificației așezării, la tribuna oficială din Piața Roșie din Moscova, în timpul marilor defilări militare, a cutărui sau cutărui oficial sau general. Astăzi, aceștia au fost înlocuiți de noua specie a islamologilor.
Cât despre teoria ei a musulmanilor cu demografie galopantă care ar fi dus la prăbușirea din interior a URSS-ului, asta anunța într-un fel teoria alarmistă de astăzi, preluată de extrema dreaptă din lumea întreagă, cea a Marii Înlocuiri, teorie venită tot din Franța, The Great Replacement, formulă inventată de un teoretician al dreptei extreme franceze, Renaud Camus.
„Marea înlocuire” trimite astfel la o ficțională „totală înlocuire culturală și rasială” a albilor, a europenilor, de către musulmani. Este o formulă pe care a preluat-o și Marine Le Pen de câteva ori în discursurile ei.
Atac la Lubianka, «o anumită clădire de birouri»
Presa rusă scrie în acest timp pe larg despre neașteptatul atac terorist de ieri, la câțiva pași de Piața Roșie, în fața sediului FSB (fost KGB) din Lubianka, clădirea neo-barocă din cărămizi portocalii care a fost dintotdeauna sediul KGB-ului. Kommersantъ scrie că atacantul, îmbrăcat în negru și purtând un rucsac, a deschis focul cu o armă automată, împușcând mortal un membru FSB și rănind alți cinci. Izvestia explică în ce fel a fost evitat un număr mai mare de victime.
La Repubblica, în Italia, publică pe site-ul său și un video al atacului și vorbește în realitate despre doi morți. Le Monde, în Franța, prezintă lungul lanț de atentate teroriste care au lovit Moscova în ultimii ani, atentate atribuite in general cecenilor.
Este o ironie faptul că atacul a avut loc în timpul conferinței lui Putin și în fața sediului celui mai temut loc din istoria modernă a Rusiei, Lubianka, sediul poliției secrete, clădirea despre care se spunea, în glumă scrâșnită, că este cea mai înaltă din Moscova, din moment ce de la ferestrele ei se vede Siberia...
Poate la gluma aceea veche făcea aluzie și Bulgakov, în Maestrul și Margareta, unde el descrie mult temuta clădire a Lubiankăi, spunând că e «o anumită clădire de birouri», unde «lămpile ard toată noaptea».