Pe un ton mai pragmatic, Le Monde se ocupă astăzi de perspectivele foarte concrete ale viitorului UE. Astfel: «Pactul migrației» propus de Comisia Europeană, care pledează pentru o «politică realistă» a migrației.
Aceasta, scrie Le Monde, se poate rezuma astfel: o Europă îmbătrânită, fără mână de lucru, va avea tot interesul să-i atragă „pe cei de care are nevoie”. Rămâne însă problema azilului, care ține încă de justiția fiecărei țări, iar într-un interviu cu șefa Biroului European al Azilului, Nina Gregori, aceasta pledează pentru o modificare în profunzime a sistemului acordării azilului în UE.
Cum o amintește, în Spania, El Pais, autoritățile de la Bruxelles (Comisia Europeană, mai precis) cer țărilor membre redeschiderea simultană a tuturor frontierelor interne ale țărilor membre.
Franța: neiubita dar indispensabila poliție
Tot în Franța, se adâncește și înrăutățește pe zi ce trece situația paradoxală în care se află poliția. Tradițional detestată și disprețuită, poliția (purtând nenumărate nume în argou, les flics fiind cel mai banal) se simte acum trădată de guvern și în special de ministrul de interne, fidel apropiat al lui Macron, Christophe Castaner.
Cotidianul dreptei catolice bine-cugetătoare Le Figaro scrie despre „dezgustul și lehamitea” resimțite de polițiști. După ce ministrul Castaner, acuzând practic polițiștii, a promis o «tolérance zéro» față de violențele forțelor de ordine, sindicatele polițiștilor au trecut, în mai multe orașe, la gestul de a ieși în stradă în grup și a depune cătușele pe trotuar, în semn de protest.
În cursul serii de ieri, Macron a intervenit personal pentru a nega afirmațiile din Le Figaro că el s-ar pregăti să demisioneze și să organizeze rapid noi alegeri.
La Londra, The Guardian îl citează pe fostul consilier științific al lui Boris Johnson, Neil Ferguson, care estimează că dacă măsurile de carantină ar fi fost adoptate mai devreme, s-ar fi salvat 20.000 de vieți, altfel zis numărul de victime, acgtualmente depășind 40.000, ar fi fost de două ori mai mic.
The Telegraph, în schimb, se întreabă într-un editorial dacă moartea lui George Floyd în SUA este un motiv suficient pentru a purcede la distrugerea statuilor, ștergând sau rescriind astfel trecutul.
Slăbiciunea lui Orbán pentru fantezia Ungariei Mari
Acesta este titlul din Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), despre „slăbiciunea” lui Viktor Orbán (Orbáns Schwäche) pentru un stat maghiar de dinainte de frontierele decise la Trianon în 1920. FAZ scrie astfel că discursul recent al lui Orbán despre gloria trecută a statului maghiar și despre teritoriile pierdute a iritat foarte mult la Zagreb, în Croația.
Harta lui Orbán, cea pe care Ungaria are ieșire la marea Adriatică prin peninsula Istriei din Croația, prin portul Rijeka, pe care ungurii naționaliști încă îl numesc Fiume (nume italian, de altfel) a displăcut profund în Croația. Președintele croat, socialistul Zoran Milanović, a spus: “Noi știm cine este Orbán și ce urmărește el, adică nimic bun”. Din fericire, a spus el, Ungaria nu este acum un stat mare și nici puternic.
Tot la Zagreb, principalul cotidian al Croației, Jutarnji List, îl citează pe Viktor Orbán care a luat o poziție împreună cu premierul polonez Mateusz Morawiecki în legătură cu viitorul buget al UE și împărțirea fondurilor: „Vom sprijini planul UE, cu condiția să nu favorizeze țările bogate”.
Trump vs. Curtea de la Haga
Despre rescrierea istoriei este vorba și în cazul mișcărilor, extinse și în afara SUA, de a dărâma sau înlătura statuile unor personalități legate de istoria sclaviei. Donald Trump, care se opune chiar și re-botezării unităților militare ce poartă numele unor personalități sudiste, a postat pe Twitter că: „Cine își neagă istoria este condamnat să o repete!”
Tot Trump a semnat un decret ce autorizează sancțiuni împotriva Curții Penale Internaționale de la Haga, care tocmai a aprobat anchetarea presupuselor crime de război comise de militari SUA în Afganistan. Asta este doar ultimul episod dintr-o lungă dispută, care durează de 18 ani, a Washingtonului cu acest tribunal internațional, a cărui autoritate nu este recunoscută nici de SUA și nici de Rusia.
Ministrul olandez de externe Stefen Blok a declarat într-un tweet că este îngrijorat de măsura anunțată de Trump. În schimb, ministrul american al justiției (Attorney General) Bill Barr a acuzat "puteri străine precum Rusia" care manipulează Curtea de la Haga "în funcție de propria lor agendă."
Ce spune Rusia
Parte a presei ruse, precum astăzi dimineață Izvestia, preia ca principal articol protestul președintelui Curții internaționale, sud-coreeanul O-Gon Kwon, care scrie că decretul lui Trump este o decizie fără precedent și că tribunalul (mai cunoscut ca Tribunal Internațional pentru Crimele de Război) a fost creat pe baza Protocolului de la Roma, semnat de altfel de toate țările Uniunii Europene.
În Rusia, astăzi se sărbătorește ceea ce e cunoscut popular drept Ziua Independenței, sau Ziua Rusiei (День России), care marchează data de 12 iunie 1992, ziua în care Federația Rusă, desprinsă din defuncta URSS, s-a dotat cu un președinte propriu, pe atunci – Boris Elțîn. Sărbătoarea, care e „zi națională” și în teritoriile ucrainene Donețk și Lugansk, în Donbasul ocupat militar de Rusia, nu este prea limpede pentru o majoritate a cetățenilor Federației, care o numesc eronat "Ziua Independenței", iar cotidianul Rossiiskaia Gazeta, apropiat Kremlinului, explică azi despre ce e vorba și ce se sărbătorește.
Aureola ofilită a lui Ioan Paul al II-lea
În sfârșit, Le Monde scrie despre „aura ofilită a sfântului Ioan Paul al II-lea”. Ideea eseistei catolice Christine Pedotti, intervievată de Le Monde, este că acest Papă călător și « superstar » nu a fost deloc cel pe care l-a aclamat și l-a adorat planeta întreagă.
Acest Papă care a redat catolicismului aura sa de putere, Karol Wojtyla, este vinovat, spune experta intervievată de Le Monde, și de aceea că restaurând figura preotului în toată forța magisteriului său, el a pregătit astfel și terenul pe care aveau să aibă loc nenumăratele abuzuri sexuale din bisericile catolice.