„Simt că am fost ucisă și eu în război”. Femei care și-au pierdut soții pe front pictează împreună într-un atelier din Kiev

Într-un studio de artă din Kiev plin de șevalete și pânze, Irina Farion face ultimele retușuri la o pictură în ulei care înfățișează doi copaci împletiți, cu rădăcini comune, iluminate de un soare uriaș.

„Simt că eu și soțul meu am fost amândoi uciși în război”, spune Irina despre copacii din pictură. „Sunt ca două suflete, ca două inimi, ca un singur trup.”

Ea este una dintre miile de femei ucrainene care și-au pierdut partenerii în războiul pe care Rusia l-a lansat împotriva țării lor, în urmă cu aproape 17 luni.

Iulia Movchan, soția unui soldat ucrainean ucis în luptă, arată fotografii cu soțul ei.

Femeile de la studio fac parte dintr-un proiect de terapie prin artă, numit „În viață. Adevărate povești de iubire”, care încearcă să onoreze amintirea celor care au murit, ajutând în același timp femeile să facă față pierderii suferite.

Proiectul de artă este gratuit, iar artiștii locali își oferă voluntar timpul pentru a ajuta femeile să își exprime durerile pe pânză.

Proiectul de artă a fost lansat în ianuarie de Olena Sokalska (dreapta), care și-a pierdut soțul cu ani în urmă într-un accident de mașină. Ea spune că înțelege călătoria emoțională a văduviei.

În iunie, aproximativ 40 de văduve participau la proiectul de artă.

„Se numește «În viață» pentru că fetele ar trebui să se simtă vii. Acum toate se simt lipsite de viață”, explică Olena.

„Când pictezi, te gândești doar la asta. Și m-am gândit că aceste femei ar trebui să aibă ceva timp pentru ele însele."

Iulia Movchan plânge în timp ce vorbește despre soțul ei. 

Comunitatea Facebook pentru proiectul de artă are peste 1.000 de participanți și „continuă să crească”, spune Sokalska.

„Femeile sunt într-un gol complet. Este ca o gaură neagră și nimeni nu înțelege cu adevărat ce simte o femeie care și-a pierdut soțul”, spune ea. 

Olesia Skalska arată o fotografie a soțului ei, Roman Skalski, care a fost ucis într-o luptă cu trupele rusești. 

Ea a venit la studioul de artă cu Irina Farion, pe care a întâlnit-o la un cimitir, un loc în care văduvele ucrainene găsesc consolare una în compania celeilalte și formează prietenii bazate pe durerea comună.

În vârstă de 26 de ani, Olesia s-a înrolat voluntar în armată, deși nu avea experiență anterioară de luptă.

Cuplul trebuia să sărbătorească prima aniversare a nunții în iunie. Dar, în schimb, Skalska lucrează la un tablou, singurul loc unde pot fi din nou împreună.

„Un bărbat duce o fată pe un câmp de grâu care a fost tăiat și îmi imaginez că o poartă astfel încât să nu-și înțepe picioarele”, spune Skalska, în vârstă de 24 de ani, descriindu-și opera de artă.

Irina Farion ține o fotografie cu ea și soțul ei, Oleksandr Alimov, care a murit în decembrie, după ce a fost împușcat pe linia frontului din Donețk.

Alimov s-a alăturat voluntar armatei în primele zile ale războiului, după ce a lucrat ca specialist IT pentru o mare companie. „Nu vreau să trăim într-o țară în care nu suntem liberi", își amintește Farion că i-a spus soțul ei înainte de a pleca la război. Cuplul era împreună de 10 ani.

Copleșită de durere, Farion spune că a găsit o oarecare consolare în a picta alături de alte femei care și-au pierdut partenerii pe câmpul de luptă.

Ea încă poartă verigheta, în timp ce a lui Oleksandr atârnă pe un lanț, la gât. „Nu pot scoate încă inelul", spune ea. „Mă simt mai bine așa.”

Vita Kahaniuk prezintă pictura pe care a creat-o în amintirea soțului ei ucis într-o luptă cu trupele ruse.

Oksana Kordina și soțul ei, Andri Volkov, erau căsătoriți de aproape 10 ani când a început războiul. În dimineața zilei de 24 februarie 2022, ziua în care Rusia a invadat Ucraina, Volkov și-a adunat lucrurile și s-a îmbrăcat. Oksana i-a pregătit o trusă de prim ajutor. El a mers la biroul militar în timp ce Kievul era șocat de invazie. A murit nouă zile mai târziu, apărând capitala.

„Nu sunt o persoană creativă, dar mi-am dat seama că trebuie să încerc ceva”, spune Kordina, explicând decizia ei de a încerca să picteze. „Această durere este imposibil de explicat sau de transmis.”

Recent, ea a redescoperit un lac de lângă Kiev pe care soțul ei îl iubea foarte mult. Pictura ei înfățișează lacul înconjurat de copaci verzi. „Merg la lac și visez exact ca această pisică”, spune ea. „Și simt că el este acolo cu mine.”