Tutunul dăunează grav mediului. Fumatul poluează anual cât 17 milioane de mașini pe benzină

Problema tutunului, din perspectiva unei amenințări la adresa sănătății globale, este bine documentată. Însă OMS este de părere că problemele de mediu pe care le provoacă acesta nu au fost cercetate și dezbătute suficient, chiar dacă industria se află în expansiune și este din ce în ce mai nocivă.

„Tutunul nu mai poate fi clasificat doar ca o amenințare pentru sănătate – este o amenințare la adresa dezvoltării umane”, notează OMS.

În țările cu venituri mici și medii, unde apa și terenurile agricole sunt adesea necesare pentru producția de alimente, terenurile sunt utilizate pentru cultivarea tutunului. În fapt, aceste categorii de țări sunt principalele producătoare de tutun.

Iar consumul plantei, care poate fi cultivată în zeci de variante, cauzează poluare la nivelul aerului, al apei și solului.

Poluarea aerului: de la fumat pasiv, la incendii

Fumul produs în urma consumului de tutun conține trei gaze cu efect de seră, pe lângă alți poluanți ai aerului:

• dioxid de carbon;
• metan;
• oxizi de azot;

Producția și consumul de tutun eliberează în fiecare an în atmosferă echivalentul utilizării anuale a 17 milioane de mașini pe benzină.

Dacă aerul din exterior este poluat, probleme are și cel din interior. Consumul de tutun poluează aerul pe care îl respirăm, lăsând urme de nicotină și alte substanțe chimice dăunătoare pe suprafețele interioare, expunând astfel nefumătorii la toxine. De aici și fenomenul „fumatului pasiv”.

Țigările aruncate rămân o cauză principală a incendiilor accidentale, a incendiilor de vegetație și a deceselor survenite în urma lor. În 2010, un muc de țigară a provocat un incendiu major în India, care a dus la arderea a 60 de hectare de pădure, menționează raportul „Tutunul otrăvește planeta” al OMS.

La poluarea din aer contribuie și emisiile de carbon, rezultate în urma fabricării și distribuirii produselor din tutun: emisiile de carbon provenite din activități cu tutun echivalează cu aproximativ 3 zboruri transatlantice.

Una dintre cele mai răspândite probleme pe care le cauzează tutunul este poluarea aerului. Așa a apărut și „fumatul pasiv”, prin care o persoană este expusă fumului de țigară. Acesta conține mii de substanțe chimice.

Procedeele includ folosirea energiei și a apei pentru cultivarea tutunului, mărunțirea și reconstituirea frunzei de tutun, înghețarea și extinderea artificială a suprafeței tutunului, producerea hârtiei utilizate pentru țigările din comerț sau pentru hârtia de rulat utilizată de consumatori, producerea de filtre pentru țigări și producerea de ambalaje și materiale publicitare.

4,5 trilioane de mucuri în lume

După ce sunt fumate, mucurile de țigară sunt aruncate în diverse locuri; cele aproximativ 4,5 trilioane de mucuri aflate în lume reprezintă un pericol.

Filtrele din țigări nu sunt biodegradabile și pot rămâne în mediu perioade lungi de timp sub formă de microplastice, care pot provoca daune semnificative oceanelor, mărilor, fluviilor, lacurilor, prin absorbția lor în mediul acvatic.

Filtrele eliberează în ecosisteme nicotină, metale grele și alte substanțe chimice pe care le-au absorbit. Acest lucru afectează traiul și sănătatea comunităților care trăiesc în zonele de coastă și a celor care consumă pește sau fructe de mare, afectate de contaminare.

Apa este poluată de țigări, dar pentru producerea lor este și consumată.

Epuizarea resurselor de apă este o altă consecință a producției de tutun. O singură țigară necesită utilizarea a aproximativ 3,7 litri de apă, de la creșterea tutunului, la fabricare, transport și utilizare.

În fiecare an, aproximativ 22 de miliarde de tone de apă sunt folosite în producția de tutun, la nivel global.

Acesta este echivalentul a 15 milioane de piscine de dimensiuni olimpice sau volumul de apă deversat de cel mai mare râu din lume după debit, Amazon.

Tutunul necesită de până la opt ori mai multă apă decât roșiile sau cartofii.

Pentru fiecare kilogram de tutun care nu este consumat, nevoia de apă potabilă a unei persoane poate fi satisfăcută pentru un an întreg.

Pentru a cultiva tutunul, sute de mii de hectare de teren sunt defrișate

Când vine vorba de mediu, defrișarea și eroziunea solului reprezintă o altă preocupare. Pentru cultivarea tutunului, anumite zone împădurite necesită să fie defrișate. Este nevoie de aproximativ un copac pentru a face 300 de țigări. La nivel macro, cultivarea tutunului reprezintă aproximativ 5% din totalul defrișărilor, arată specialiștii.

Cea mai mare parte a terenurilor de unde se taie copaci se află în zonele de tranziție ale regiunilor de deșert, cum ar fi Africa de Sud, Orientul Mijlociu, Asia de Sud, de Est, America Latină și Caraibe.

Aproximativ 200.000 de hectare de teren sunt defrișate anual pentru creșterea tutunului, ceea ce reprezintă echivalentul a jumătate din întreaga suprafață a Republicii Capului Verde (403.000 hectare).

Pentru a face loc culturilor de tutun, deseori este necesară defrișarea unor zone împădurite.

Tăierea copacilor nu este necesară doar pentru suprafețele de cultivare. Lemnul rezultat se folosește pentru uscarea frunzelor de tutun, după recoltare.

În comparație cu alte activități agricole, cum ar fi cultivarea porumbului sau pășunatul animalelor, tutunul are un impact mult mai distructiv asupra ecosistemelor: terenurile cultivate cu tutun sunt mai predispuse la deșertificare și la scăderea capacității de a planta alte culturi, având în vedere că tutunul epuizează fertilitatea solului.

Un alt factor care degradează pământul este dat de pesticide și îngrășăminte. Aceste substanțe chimice ajung și în mediul acvatic, contaminând râurile, lacurile, și apa potabilă.

Astfel este creat un cerc vicios, în care fiecare acțiune are o consecință asupra unui alt mediu; în cele din urmă, toate vor avea de suferit, avertizează OMS.